Clopotarul dacilor 117



                                 


                                                 Un alt aspect al sufletului

   Învelit în pacea eternă, omul vine în acest spațiu ca să cunoască neliniștea sufletului. Menit fiind să iubească necondiționat, omul dăruiește totul condiționat. Se mai dezmeticește uneori, privind cum izvorăște apa fără să ceară nimic înapoi sau cum pămîntul ne hrănește fără bani. Sufletul care evită să trăiască anumite experiențe necesare din cauza fricii sau a comodității (de exemplu, săpatul în grădină, mulgerea vacii etc) poate fi întors din drum ca să le cunoască. Experiența Pămîntului îi dă sufletului marea șansă de a se integra și a se descurca în Eternitate fără ajutor. Din momentul cînd sufletul pășește în Eternitate trebuie să uite cuvintele ajută-mă, Doamne.   
        Fiecare om fericit care ajunge la un astfel de nivel este considerat un lucrător experimentat în construcția Universului. Aici, în Școala-Pămînt, am experimentat un alt aspect al sufletului. În iluzie am găsit contrariul ca să-l apărăm veșnic pe cel adevărat.
În memoria noastră se păstrează o parte a perfecțiunii din Eternitate, pe care vrem să o implantăm și celor din jur. De multe ori, sufletului i se pare că nu este înțeles și se macină în interior pentru că nimeni nu vrea să se schimbe. Asta înseamnă că sufletul a ajuns la un alt nivel și își dorește să trăiască o altă experiență. Dacă vei privi în profunzime la unele lucruri pe care aici, în acest spațiu, vrei să le îndrepți, nu trebuie să-ți pierzi timpul în zadar; aici, pentru acest spațiu, aceste lucruri sînt perfecte și niciodată nu vei putea repara ceea ce nu este defect.
Așa cum fiecare notă dintr-o gamă are diapazonul ei, la fel și fiecare suflet se află pe scara evoluției după experiențele acumulate din toate viețile trăite pe Pămînt. Mulți dintre pămînteni mai au de trăit aici, pe Pămînt, așa că nu vă străduiți cu orice preț să-i cărați după voi în altă dimensiune. Mai greu o să le fie acelora care stau ca niște lipitori pe capul apropiaților. Dezlegarea de această lume se face numai prin credința în nemurire. Acei care cred numai într-o singură viață se află abia la început de drum. Ca să reușești în dobîndirea fructului nemuritor, încearcă să construiești în interiorul tău un stil de viață total diferit de acesta în care trăiești. Construiește cu imaginația ta o planetă pe care trăiește o lume fericită, după cum ți-ai dorit tu dintotdeauna și atunci cu adevărat vei avea senzația că ești un mic Dumnezeu.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 116



                              
                              Ritual pentru deschiderea ochiului sacru

În Școala-Pămînt, ființei umane i se permite totul pînă la un punct – adică să dărîme și să construiască din nou numai ceea ce este construit de mîna omului. Dar, cu o singură condiție: să nu se atingă de cele create de Dumnezeu.
Suceala minții îl poate aduce pe om să se lupte și cu Dumnezeu. Cînd apar astfel de simptome înseamnă că a sosit timpul să ne deschidem ochiul sacru (al treilea ochi, glanda pineală). Fiecare popor deține rețeta elixirului vieții pentru deschiderea acestui ochi. Omul care s-a născut pe aceste meleaguri nu-și va putea activa niciodată glanda pineală cu plante aduse din Africa sau de oriunde fiindcă efectul obținut va fi de scurtă durată și există riscul ca sufletul respectiv să adoarmă mai profund decît înainte de această experiență. Există secrete deținute de inițiații fiecărui popor pe care, sub nici o formă, nu le divulgă străinilor. Ceea ce li se oferă vizitatorilor este numai ceva menit să-i seducă, cu interes material și care îi poate induce în eroare sau – ceea ce este mai grav și se întîmplă adeseori – sufletele care caută desăvîrșirea în alte neamuri vor fi manipulate de către acei de la care așteaptă îndrumări în această direcție. Mergînd cu speranța că vei aduce altora lumina neamului tău, încrezător fiind în ceea ce ți se oferă, îți deschizi sufletul spre a primi înțelepciunea străină și crezi că vei evolua mai repede…în realitate, tu devii vulnerabil și vei fi conectat, fără să-ți dai seama, la ridicarea spirituală a unor neamuri străine pe care le vei alimenta în mod inconștient cu energia neamului tău. Senzația de bine care te va însoți este de fapt o simplă iluzie.  
Voi încerca, pentru acei care au uitat rețeta, să amintesc parțial ingredientele folosite la activarea glandei pineale:
-       vița-de-vie cu frunze și ciorchine
-       conuri de brad
-       lemn de salcie
-       spice de grîu
-       nuci
-       miere de albine
Toate acestea – fierte în suc de struguri. Denumirile altor trei ingrediente de bază ce fac parte din această rețetă se transmit numai prin viu grai acelor care merită. Acest lucru a fost așa dintotdeauna deoarece deschiderea celui de-al treilea ochi este o mare responsabilitate, iar sufletul care nu este cu adevărat pregătit poate să fie copleșit de ceea ce i se dezvăluie, se poate speria, poate fi chiar șocat de ceea ce vede, aude și simte sau poate folosi această deschidere în scop distructiv ori pentru a deveni vedetă. Este drept că acest lucru îl va putea face o singură dată, apoi va cădea, dar răul ar fi deja înfăptuit.
        Pregătirea pentru deschiderea ochiului sacru se face numai în locuri îndepărtate de lume și este strîns legată de o alimentație specială. Totul are importanță – culoarea hainei pe care o porți, torța pregătită din timp și apa pe care o bei în timpul pregătirii. În ritual sînt folosite - o piele de lup și o piele de urs. Multe s-au uitat, dar sper că, după ce v-am amintit cîte ceva din ritualul străbunilor, să vi se activeze memoria ca să nu aveți nevoie de ajutor.  
        Viața irațională este legată în totalitate de ritualuri, nu avem nici o șansă să ne conectăm cu străbunii prin telefonul mobil. Știu că mulți care s-au rătăcit de rădăcinile strămoșești se uită cam sceptic la aceste ritualuri, dar cine ți-a spus că aceste lucruri sînt pentru tine?
Alexandru Ștefan    

Clopotarul dacilor 115


                              



                                               Scrisoarea primului OM  

Făcînd o călătorie în timp, am găsit o scrisoare pe care era menționat: de la primul om de pe Pămînt către Dumnezeu. Știu că nu este frumos să citești scrisori străine, dar totuși curiozitatea m-a făcut să o citesc. Dacă ești la fel de curios ca mine, iată ce era scris acolo:  
        Eu, IO, cel născut din infinit, care a ajuns la gradul de OM – prin ignoranță și neascultare, am pierdut legătura directă cu Dumnezeu. Am inventat scrisul ca să mă pot adresa astfel Ție, Doamne și sper ca această scrisoare să ajungă la Tine.
Cînd m-am trezit în această lume, am văzut Lumina și bunătatea Ta fără de margini pentru care vreau sa-Ți mulțumesc. Mai vreau și să-Ți povestesc cum am încercat să evoluez în acest spațiu fără Tine, Doamne; am tot zis că vreau să trăiesc singur și, într-o zi, mi-ai îndeplinit dorința…am făcut totul așa cum făceai Tu, Tată, dar ceva nu era ca la Tine…am înțeles că mi-am dorit să fiu ca Tine peste noapte fără să știu cît ai muncit Tu pînă ai ajuns la nivelul de Dumnezeu. La fel au făcut și copiii mei și copiii lor și așa mai departe pînă cînd ne-am separat și ne-am îndepărtat de Tine.
Acum, sîntem foarte mulți pe Pămînt și nimeni nu mai seamănă cu Tine, Doamne, din cauza mea. Am învățat cel mai bine prostia; neavînd nimic Dumnezeiesc, am prins a ne mîndri cu ea. În afară de războaie, foamete și boli nu avem nimic, sîntem cu toții triști și așteptăm ceva, dar numai din instinct, fără nici un fel de credință. Nu pot să-ți spun cum de-am ajuns astfel, dar știu că totul a început de la mine, de la nedesăvîrșirea mea.
Am îndrăznit să-ți scriu această scrisoare fiindcă, la despărțire, ai zis că nu o să mă lași niciodată la mare necaz. Cred că acum sînt la această răscruce și fără Tine, Doamne, nu pot să găsesc drumul adevărat. Dacă nu m-ai uitat, te rog să vii în ajutor și să ne scoți pe toți din această mocirlă pămîntească. Eu, unul, am conștientizat că nu aici am vrut să ajungem, mai mult am descoperit răul din noi, care, acum, la împlinirea vremii, a început să ne înghită. În adîncul sufletului, toți ne dorim să fim mai buni, ajută-ne, Doamne, să scoatem Lumina din interior ca să ne lumineze calea.
Știu că ai treburi mai importante decît să-mi răspunzi la scrisoare…dar, dacă o găsești cumva prin Univers, te rog, vino, căci fără Tine sîntem neputincioși, Doamne.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 114


                                 



                                            Conflictul culorilor

Mama-Pămînt ne face viața mai frumoasă prin culorile pe care le-a primit ca moștenire de la Creator. Fiecare suflet care revine pe Pămînt primește un nume primordial, ce este confirmat de sunet adică de țipătul pruncului, la naștere.
Omul, pe lîngă nume, mai este și deținătorul uneia dintre cele patru culori primordiale. Albul a născut toate culorile, de aceea are mai multe opțiuni, asemenea primei grupe de sînge. La fel cum o grupă de sînge poate fi colac salvator pentru mai multe grupe, la fel și albul poate contopi toate culorile, pentru a le împăca și a le salva de la conflictul declanșat de ființa umană. Foarte adesea, politicienii se folosesc de culori, manipulînd lumea în campaniile lor electorale. Puterea cuvîntului (sunetului) este învelită în culoare și dusă la destinație. Prin puterea pe care o dețin culorile, raționalul omului este blocat. Străbunii noștri, la întruniri importante, se îmbrăcau numai în alb, pentru a nu fi manipulați de culori. Doar familia regală avea dreptul să poarte toate culorile, care, de altfel, erau împărțite după rangul deținut în societate.
Trecerea va fi însoțită numai de alb-negru; culorile trebuie stocate și păstrate în interiorul fiecăruia. Aceste coduri – galben, portocaliu, roșu – referitoare la starea vremii și vehiculate de către televiziuni reprezintă un fel de război climateric de care bieții oameni habar nu au; prin pecetea unui asemenea cod sînt dirijate fel de fel de inundații și cataclisme controlate de către om.
Scopul fiecărui suflet de pe Pămînt este să devină un mic Dumnezeu, nu să transforme toată Creația Divină în sclavi. Acei care se consideră mai avansați decît restul lumii, din păcate, nu doresc să cunoască planul lui Dumnezeu. De aceea, este considerat periculos pentru omenire omul neevoluat, care tinde să devină regele Pământului pentru a manipula totul. Ca să ieșim din acest maraton în care este implicat omul, trebuie să părăsim cursa pentru supremație și să acordăm mai mult timp pentru zidirea sufletului.
Alexandru Ștefan