M-am trezit brusc dintr-un vis impresionant - am visat cum Iubirea plîngea și îmi spunea că
nu se simte bine în această lume tristă și rece. Pe jumătate treaz, mă gîndeam
că poate este tristă din cauza mea și încercam să-i lămuresc că mai există
oameni ce iubesc necondiționat. Îmi spunea, cu lacrimi în ochi, că nu este
adevărat și că toți iubesc cu o singură condiție: să fie, la rîndul lor, iubiți.
Cunosc Iubirea numai acei care îmi permit
să poposesc puțin în sufletele lor pentru ca, apoi, să trăim mereu cu bucuria
că ne-am cunoscut cîndva. Iubirea este soră cu nemurirea și, cît iubești, atîta
trăiești. Oamenii care nu priponesc Iubirea devin suflete libere. Ura nu-și
găsește loc în inimile celor ce cunosc Iubirea, ei trăiesc cu senzația că
Pămîntul este doar o simplă oprire din eterna călătorie prin Marele Univers.
Astăzi,
cîntînd la tulnic, am observat că Soarele mi-a zîmbit de sub misterioasa lui
coroană și m-am liniștit. Am primit și un răspuns – în țara aceasta mai sînt oameni
care cunosc Iubirea și, cu siguranță, totul va fi bine. Venind în acest spațiu,
toți primim cîte un dar: unii prezic evenimente, apoi se roagă să se împlinească chiar dacă este vorba despre
ceva negativ. Fiecare emană din interior o energie care, treptat, se transformă
într-o proiecție reală în care își petrec întreaga viață. Haosul și-a făcut loc
în această lume pentru că oamenii au pierdut darul Iubirii. În fiecare
dimineață, deja obosiți, toți aleargă spre un loc de muncă unde găsesc aceeași
zi de ieri și de mîine căci nimic nu este nou, nimic nu se schimbă, totul
stagnează. Mulți cred că, după ce vor cîștiga mulți bani, vor avea timp
suficient pentru a fi fericiți. Dacă Iubirea este filtrată prin imaginație, simțurile
omului o vor transforma în ceva strict material. Oamenii din pămînt l-au transformat
pe Dumnezeu în om și, din această cauză, a dispărut și Iubirea. În această nișă
energetică, totul se vinde și se cumpără, este loc pentru toți în afară de acei
care cunosc cu adevărat Iubirea.
Alexandru
Ștefan
