Ziua Soarelui

"Pentru strămoşi, Dumnezeu era Soarele si Soarele era Dumnezeu, erau unul şi acelaşi. Zalmoxe - Crăciunul era sărbătorit la data de 24-25 decembrie. La această dată, Soarele era cel mai aproape de Pămînt. Sărbătoarea lui Zalmoxe era considerată cea mai importantă, de pe parcursul anului. Pentru a marca evenimentul, dacii coceau un colac din aluat de pîine împletit, ce avea forma unei fundiţe cu colţurile ridicate. Acesta era, de fapt, semnul lui Zalmoxe, care se numea şi "crăciunel". Se cocea cîte un crăciunel pentru fiecare membru al familie, se acoperea cu un ştergar şi se păstra într-un ungher al casei, sub un şetrgar." 

"Dacii spuneau că, la data de 25 decembrie, Soarele era poftit, de către Mama-Pămînt, la Hram, iar pămîntenilor li se îndeplinea orice dorinţă. Pe parcursul anului, omul se pregătea pentru a-şi formula dorinţa către Soare si, daca era bine formulata, Soarele o indeplinea. Pînă la asfinţitul Soarelui, omul i se putea adresa. Dorinţa se scria pe o coajă şi se îngropa sub un copac, înainte de răsăritul Soarelui."    

                                          Alexandru Ştefan - "Pe urmele lui Zalmoxe.Carpatia"

1 decembrie 2010

Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, Asociatia TEZAURUL DACIEI ureaza LA MULTI ANI romanilor de pretutindeni!

Ziua Daciei 2007

Ziua Daciei 2007 - pentru vizualizare, dati clic aici

Ziua Daciei 2008

Ziua Daciei 2008 - pentru vizualizare, dati clic aici  

Ziua Daciei 2009

Ziua Daciei 2009 - pentru vizualizare, dati clic aici 

Adrian Paunescu - un dac nemuritor

Dimineata de astazi, 5 noiembrie, anunta o zi insorita, o zi frumoasa de toamna tirzie...si, totusi, la rasarit de soare, o veste cumplita a facut inconjurul tarii si ne-a infiorat pe toti: Adrian Paunescu nu mai este printre noi. Este greu sa ti-l imaginezi pe Adrian Paunescu altfel decit scriind, recitind, militind pentru reintregirea scumpei lui tarisoare, suferind pentru ea, muncind...nici nu vreau sa ma gindesc la el in alt mod. Si nici nu vreau sa vorbesc despre Adrian Paunescu la timpul trecut. Niciodata. Pentru ca Adrian Paunescu nu a murit. Nu poate sa moara. Tot ceea ce-a facut el pentru noi, pentru poporul lui drag, vreme de atita amar de ani, toata energia sa indreptata spre noi, toate gindurile lui bune canalizate spre Unire, spre Tara, spre fiecare dintre noi, intreaga sa existenta, care a fost marcata de iubirea pentru acest pamint - toate acestea si multe altele - il impiedica sa moara. De aceea, 5 noiembrie 2010 nu este data cind Adrian Paunescu ar fi trecut in nefiinta, ci este momentul cind - obosit de zbaterile pamintesti - a ales Eternitatea. Drumul sau spre nemurire a fost scurt, dar abrupt. Cu siguranta, de Acolo, de unde se afla deja, va veghea in continuare asupra poporului sau drag, la fel cum si noi vom veghea asupra flacarii aprinse de el in inimile noastre si vom avea grija sa nu se stinga niciodata. Adrian Paunescu a fost, intotdeauna, un dac liber si, incepind de astazi, este un dac nemuritor. Mirabela Radu

 "POST MORTEM - De n-as fi om / as vrea sa fiu / un tricolor / uitat in Muntii Apuseni." Adrian Paunescu

 "EU SINT EU  - ...vreau dupa acestea pe acest pamint / sa ma luati cu totii drept ceea ce sint / acum observ cit e de greu / sa va arat ca eu sint eu". Adrian Paunescu

 "TOTI - toti oamenii pe care i-am cunoscut / au fost exact / cei care aveau / mai mare nevoie de mine". Adrian Paunescu

 "VITEZA- am regimul avioanelor / ori stau, ori zbor / nu pot merge". Adrian Paunescu

 "MILITANT - nu-mi place sa ma simt bine / intr-o lume care se simte prost / iata motivatia / tainica si egoista / a militantismului meu". Adrian Paunescu

 "APROAPE - Dupa ani si ani de calatorie / prin univers / omul se-ntoarce in gradina sa / si, abia atunci, simte ce aproape ii era / fericirea". Adrian Paunescu