Gradina Publică Ștefan cel Mare, Aleea Clasicilor - Bustul lui Mihai Eminescu
foto: Igor Sîrbu
"Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată". Mihai Eminescu
Clopotarul dacilor - 27
Armonia dintre genuri dă naștere unei ființe Divine
Dacă nu ne cunoaștem rădăcinile, este greu să avem acces la experiența înaintașilor noștri. Ca să conștientizăm sensul propriei vieți și lucrurile de care depinde fiecare om pe Pămînt, trebuie să cunoaștem în profunzime Legea a patra a lui Zalmoxe, care ne spune că devierea de la planul Divin a început cu intrarea omului într-o zonă nelegitimă pentru existența și evoluția sa. Multe denaturări ale Legilor Divine au pornit de la căderea ființei umane în energia animalică.
Indiferent de numărul ideilor înalte cu care se întîlnește omul în viață, pentru înfăptuirea lor este împiedicat de existența sa în corp animalic, corp în care nu se simte bine încă de la naștere. Coborînd în corp fizic, omul a încercat să-și pună de acord organele subtile de simț cu cele fizice de simț - similare celor din corpul animalelor. Zămislirea interioară s-a transformat în aducerea pruncilor în acest spațiu, fără iubire – numai prin sex – ceea ce aproape că a lipsit omul de capacitatea de zămislire a unei idei înalte.
Năzuința spre unificarea principiilor masculin și feminin, s-a reflectat – în planurile superioare – sub forma densă a atașamentelor și atracțiilor sexuale, nepermițînd astfel nașterea unei ființe Divine; această stare de fapt a condus la răcirea legăturii primordiale dintre femeie și bărbat.
Misiunea lui Zalmoxe a fost să-i învețe – pe nemuritorii din Dacia – taina zămislirii, pentru a naște întregul și nu doar părți ale acestuia – iată mediana acestei Legi. Acei care nu conștientizează ce anume îi încurcă să evolueze trebuie să se ridice din energia animalică și să închidă definitiv conflictul dintre femeie și bărbat. Un întreg nu poate fi creat uitînd de corpurile subtile și de structura universală a omului. Armonia dintre genuri face ca momentul concepției unui nemuritor să devină sacru – genurile nu se vor uni ca urmare a programelor animalice, ci cu ajutorul planului subtil al sentimentelor, adică și prin corpurile lor subtile. În consecință, turbulența atracției va fi însoțită de energii înalte, care vor avea puterea să atragă la întrupare o ființă avansată spiritual. De canalele energiei înalte de pătrundere în corpul fizic se folosesc, în primul rînd, cei care vin pe Pămînt pentru slujire.
Ființele care poartă programele distrugătoare dintr-o viață în alta induc în stratul electric toate programele lor de acțiune distrugătoare, impunînd prin stratul electric desfășurarea evenimentelor; altfel spus, direcționează viitoarele evenimente, antrenîndu-i și pe alții, în căderea lor. Există oameni care vor să-și ducă la capăt, cu orice preț, programele distructive și nu le pasă de consecințe; astfel, ei distrug nenumărate suflete nevinovate.
Numai cu privirea îndreptată spre strămoși, ascultînd de propria intuiție se poate primi ajutor pentru purificarea corpurilor subtile ale omului. Cu fiecare victorie a omului asupra lui însuși se vor însănătoși celulele infectate; ulterior, se vor purifica prin înțelepciunea lui Zalmoxe. Schimbarea atitudinii, dar și a condiției morale și spirituale a oamenilor vor conduce la imposibilitatea manipulării poporului.
Alexandru Ștefan
Clopotarul dacilor - 26
Veriga dintre suflet și corp este cuvîntul pur, ziditor
În acest clopotar, vom încerca să descifrăm cea de-a treia Lege a lui Zalmoxe, care ne vorbește despre suflet și corp. Cunoaștem deja că haina sufletului pe Pămînt este corpul fizic. Pentru om, Mama Geea reprezintă o școală, unde sufletul trebuie să regăsească componentele din care a fost creat corpul nemuritor. Pentru mulți oameni, Pămîntul a devenit o mare bătaie de cap, iar misterele sale l-au făcut pe om curios; comportîndu-se ca un copil mic, s-a cufundat în abisurile necunoscute ale Pămîntului fără a se gîndi la consecințe. În loc să înceapă cercetarea, să afle din ce a fost construit corpul etern de către Divinitate, ființa umană a transformat totul într-o joacă și, ulterior, a căzut în energiile animalice, de unde nu poate ieși fără ajutor.
Fiecare manifestare de pe Pămînt aparține unei anumite zone. Coborîrea omului în adîncurile de energie grosieră l-a sedus pe om, fărămițîndu-i cunoașterea în părți mici, pentru a se reține prizonier – din propria voință – în această zonă. În energia animalică, sunetul, ritmul și vibrația și-au pierdut valoarea primordială, au fost uitate și înlocuite cu jargoane din diferite limbi; ritmul a fost înlocuit cu dansuri ale altor popoare, iar vibrația – cu urlete de tot soiul.
Sufletul se manifestă prin cuvîntul viu; astăzi, noi ne folosim de o limbă care și-a pierdut în totalitate capacitățile zidirii, ne înțelegem unii pe alții cu tot mai mare dificultate. Procesul de murdărire a limbii blochează buna comunicare a sufletului cu străbunii, iar pentru unii exprimarea într-un mod vulgar a devenit obișnuință; acesta este un indiciu al devierii de la planul Divin.
Imposibilitatea sufletului de-a se exprima prin cuvinte și de-a spune ceea ce își dorește a condus la suprapunerea unei mulțimi de cuvinte, pe o singură gamă energetică, care complică și încurcă buna comunicare dintre suflet și corp. Corpul împiedică ieșirea la suprafață a planului-idee pentru suflet. Programele cu care este virusat corpul uman apar prin auto-exprimare și auto-afirmare – lăudăroșenia cu propria erudiție, pălăvrăgeala și demagogia, încercarea de a închide gura altuia etc. Drept rezultat, gura - destinată corpului pentru a se exprima sufletul - se utilizează în alt scop; astfel, s-a pierdut posibilitatea asigurării unei legături permanente cu stratul tonic - omul, neavînd acces la memoria vieții anterioare, se încurcă în cuvinte ca într-o pînză de păianjen. Omul a pierdut sensul adevărat al comunicării cu sine însuși și a creat un zid care îl desparte din ce în ce mai mult de acei care încearcă să-l ajute.
Calitatea comunicării, ca factor ziditor, a început să se manifeste ca unul de dezbinare, ca instrument de influențare și manipulare; în locul cuvîntului viu au apărut trusturi de informații manipulatoare. După milioane de ani pămîntești, corpul fizic al omului nu și-a pierdut nemurirea; componentele corpului fizic nemuritor se află pe albiile oceanelor și mărilor; începînd cu adîncimea de 800 de metri, se găsesc microbii nemuritori, care mențineau corpul uman neschimbat.
Alexandru Ștefan
Clopotarul dacilor - 25
Legătura dintre viață și moarte
Voi încerca, astăzi, să vă transmit cîte ceva despre Legea a doua a lui Zalmoxe – cercetarea îmbătrînirii și cercetarea morții. Pentru omul obișnuit, apare imediat întrebarea: ce ar fi de cercetat, cînd totul este clar – ne naștem, îmbătrînim și murim. Am mai scris că, în Dacia Primordială existau două categorii de oameni – muritori și nemuritori. Oamenii muritori pot deveni nemuritori numai după ce își achită toate datoriile destinului. Cei care au datorii ale destinului vin la reîncarnare numai după ce sînt tratați, în carantina cerească, de afecțiunea minții sucite; nemuritorii se renasc în decurs de 24 de ore pămîntești, după cum le dictează liberul arbitru.
La început, oamenii nu îmbătrîneau și, din acest motiv, le era foarte greu să parcurgă o anumită perioadă de timp într-un singur corp, pentru a se desăvîrși; se plictiseau și mulți dintre ei abandonau căutarea spirituală și se sinucideau în masă.
Nemuritorii nu cunoșteau această stare și refuzau să se sinucidă întrucît considerau viața un dar de la Dumnezeu.
Corpul fizic îmbătrînește atunci cînd lipsește căutarea spirituală. Fiecare nemuritor își programa singur momentul trecerii dintr-o stare în alta și stabilea prin cine și cînd se va renaște, pentru a-și continua evoluția, în acest spațiu. Nemuritorii erau bine pregătiți de către un preot, pentru a putea trece dintr-o dimensiune în alta fără ca memoria să le fie afectată. Erau învățați că, înainte de moarte, sufletul trebuie să fie lipsit de orice senzație, pentru a putea intra în tăcerea primordială; corpul eteric era învățat să rămînă legat de cordonul ombilical al corpului subtil, începînd desprinderea treptat - din partea de jos pînă la cap - și să privească în jur fără emoții.
Cu cît omul este mai puțin atașat de materie, de rude etc, cu atît mai ușor se va desprinde sufletul de corpul fizic, fără a traumatiza corpurile subtile, evitînd să devină o fantomă, care bîntuie prin lumea celor vii. După ce se separă corpul astral de cel eteric, se produce ruperea cordonului ombilical al corpului subtil și intră în funcție organele astrale de simț (vederea, auzul etc.). Sufletul face cunoștință cu astralul Pămîntului, se eliberează de corpul tonic și intră în corpul mutabil, pentru a primi un nou destin. În aceste sumbre momente, fiecare suflet conștientizează cu cine și cum și-a trăit viața pe Pămînt, dacă merită să revină în același loc sau trebuie să-și caute o familie adevărată, prin care să poată evolua.
Timp de 40 de zile, omul este adus în mediul în care și-a trăit viața și retrăiește totul, dar la o intensitate amplificată. De exemplu, un individ care a fost gelos va resimți această afecțiune cu o intensitate de neimaginat. Venirea în acest spațiu este cam la fel – momentul tăcerii și nașterea, unirea corpului astral cu cel fizic, trezirea organelor de simț, conștientizarea existenței în acest spațiu.
Alexandru Ștefan
Basarabeni, pe 5 iunie, votați cu Eminescu!
Basarabeni, pe 5 iunie, votați cu Eminescu!
Duminică, 5 iunie 2011, locuitorii străvechiului pămînt al Basarabiei sînt chemați la urne, pentru a-și alege conducătorii satelor și orașelor. După revolta populară din aprilie 2009 – înăbușită, din păcate, în sînge, de către autoritățile comuniste de la acea dată – au fost declanșate alegeri generale anticipate, în urma cărora regimul comunist a pierdut – considerabil - teren. Imposibilitatea de-a alege șeful statului – ca urmare a faptului că deputaților comuniști le mai trebuia un vot - a condus la o nouă rundă de alegeri anticipate. O bilă albă au cîștigat, atunci, reprezentanții partidelor liberale și democrate din Parlament, pentru că nu au furnizat comuniștilor votul necesar. Adică, nu au trădat așteptările poporului. După noile alegeri generale anticipate, balanța s-a înclinat în favoarea liberal-democraților, dar nu suficient pentru a se putea alege și președintele statului. De aceea, la ora actuală, Republica Moldova este condusă de un președinte interimar, care deține și funcția de președinte al Parlamentului.
Alianța de Integrare Europeană – din care fac parte cele trei partide aflate la guvernare – a fost zdruncinată, în ultima perioadă, de o serie de scandaluri interne. Opozanții politici s-au grăbit să speculeze aceste situații, cerînd populației să voteze, din nou, secera și ciocanul, care ar reprezenta stabilitatea… Într-un fel, comuniștii au dreptate – ei au oferit stabilitate…timp de cîteva decenii, multe lucruri au fost stabile pentru românii basarabeni – sărăcia, umilința, teroarea, interzicerea dreptului de-a se numi români și de-a vorbi limba maternă, interzicerea propriei istorii, obligativitatea de-a învăța limba asupritorului și de-a asista la falsificarea manualelor de istorie…chiar și deportările în crunta Siberie au avut gradul lor de stabilitate. Astfel, an după an, generație după generație a avut parte de beneficiile stabilității oferite de seceră și ciocan…Totuși, comuniștii au comis o mare greșeală, care, în final, va conduce – sper – la prăbușirea lor definitivă în Basarabia – i-au subestimat pe urmașii viteazului popor al dacilor. Căci, în timp ce, la școală, copiilor li se spunea că istoria Basarabiei a început în anul 1812, acasă, ei primeau, odată cu laptele mamei, adevărul-adevărat; în timp ce manualele vorbeau despre urmașii cazacilor, copiii știau deja că ei sînt urmași ai dacilor.
În adîncul sufletului, am convingerea că fiecare moldovean trăiește cu responsabilitatea de a fi urmaș al lui Ștefan cel Mare și, mai devreme sau mai tîrziu, va demonstra lumii întregi că este vrednic de acest statut. Moldova lui Ștefan este, astăzi, ciopîrțită și împărțită în “noi și voi”, în „noi și ei”… Politica de moldovenizare și dezrădăcinare a românilor-basarabeni este mai aprigă decît oricînd. Aș zice că acest lucru se întîmplă pentru că deșteptarea deja se produce. Ce altceva am putea crede, cînd, la postul de radio Vocea Basarabiei auzim, zilnic, cum fiul îi dedică mamei piesa „Treceți batalioane române Carpații”, cînd soții își dedică reciproc cîntece precum „Noi suntem români”?
Peste cîteva zile, vom comemora împlinirea unui număr de ani de la prima rundă de deportări comuniste. O parte dintre victimele acestor deportări au supraviețuit, s-au întors acasă și, de ani de zile, sînt ținta batjocurii acelorași călăi care i-au trimis departe, pentru a aduce în schimb - în casele lor, pe pămîntul lor - venetici ce s-au făcut stăpîni. Peste cîteva zile, acești oameni vă vor privi în ochi și nu vă vor cere socoteală pentru ceea ce-ați votat, dar vă vor aminti că ei vor cere, pînă în ultima clipă, anularea pactului care a adus dezastrul.
Români-basarabeni, pentru noi toți, culoarea roșie reprezintă, în primul rînd, sîngele vărsat de strămoșii noștri – prea mult, din păcate. Tocmai de aceea, pe 5 iunie, uitați de această culoare și alegeți culorile cerului sub care trăim și ale bătrînelor noastre păduri! Deschideți ochii - căci nu se poate intra în Europa cu ochii închiși - și alegeți cu inima! Români-basarabeni, Pușkin a fost un mare poet, dar, pe 5 iunie, votați cu Eminescu!
Mirabela Radu
Clopotarul dacilor - 24
Pîntecele mamei – cheia păstrării memoriei existenței anterioare
Dacă privim astăzi în lumea civilizată, observăm cu ușurință că animalele abandonate sau pierdute de către stăpînii lor devin, în scurt timp, neputincioase și în final sunt sortite pieirii. De asemenea, ființele umane, cu cît mai mult s-au îndepărtat de credința zalmoxiană, cu atît le este mai greu să găsească un canal de comunicare cu strămoșii. Procesul de comunicare nu trebuie să fie mecanic, ci o acțiune spirituală, în concordanță cu starea în care se află propriul nivel de gîndire.
În următorii “clopotari”, voi încerca să vă descifrez cîte ceva din cele 12 Legi ale lui Zalmoxe, ca să vă puteți construi un plan-idee pentru desăvîrșirea sufletului.
În prima lege se vorbește despre educația fătului în pîntecele mamei. Întruparea este o școală și un proces ce se derulează, timp de 9 luni de zile, în apă. În acest microcosmos al mamei, cercetăm greșelile din viețile anterioare și încercăm să le îndreptăm după naștere. După ce află că este însărcinată, o mamă trează și evoluată va activa toate corpurile sale subtile, pentru ca pruncul din pîntece să le conștientizeze; astfel, mama îi va transmite fătului senzația de sprijin în căutarea propriei sale căi. Pentru ca pruncul să se nască cu memoria întreagă, trebuie învățat să-și păstreze corpul eteric anterior, în care este stocată memoria vieții anterioare. La copil, ștergerea memoriei existenței anterioare are loc numai din cauza mamei decăzută spiritual. Tutunul și alcoolul reprezintă cele mai joase energii care distrug corpul eteric al fătului. O viață fără căutare spirituală împiedică pruncul să aibă o legătură solidă cu corpurile subtile ale mamei. Din fericire, memoria vieților anterioare nu se pierde, ci se păstrează în corpul tonic al fiecărui om.
Chintensența întregii experiențe de viață a eonului se păstrează în corpul mutabil. Pînă în cea de-a patra lună de sarcină, mama are posibilitatea de-a discuta cu spiritul pruncului (înainte ca acesta să se miște). Fătul trebuie să intre treptat cu corpul său eteric în corpul fizic, pentru a nu-și pierde memoria, să fie ca un fel de învelire a celulelor fizice cu cele eterice.
Dacă o femeie dezechilibrată aduce pe lume un copil există riscul ca acesta să se nască fără toate corpurile subtile; adesea, acești copii mor la naștere sau la scurt timp după venirea în această lume. Există cazuri cînd corpurile subtile nu se cuplează în întregime și atunci copilul se dezvoltă cu întîrziere, prezintă diverse anomalii patologice, cum ar fi slaba orientare în spațiu, lipsa de coordonare a mișcărilor diferitelor organe, debilitate etc.
Unele afecțiuni patologice sînt consecințele unor datorii din viețile anterioare și, pentru a îndrepta aceste devieri, fiecare individ își alege o cale. De exemplu, în cazul abuzului de forță fizică în viața anterioară, individul poate să se nască, în următoarea existență cu un handicap fizic sau cu debilitate. Se ridică și întrebarea despre bolile ereditare – ele nu sînt altceva decît rezultatul alegerii părinților într-un moment de deviere. De obicei, alegerea circumstanțelor nașterii nu se produce după voința cuiva, ci după afinitatea energiilor necesare pentru parcurgerea calității. Viitorul membru al societății este atras de asemănarea energiilor exact acolo unde își poate împlini calea cu un rezultat profitabil. Omul care și-a parcurs calea sub flamura eliberării de erori și devieri, vine în acest spațiu după cum îi dictează liberul arbitru, ca să-și slujească poporul, fără a-și pierde memoria și își alege singur locul și momentul nașterii.
Alexandru Ștefan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)