Clopotarul dacilor 131



                                


                                        Scara lui Zalmoxe 

O zapadă fină cade încet peste cușma bătrînului munte, iar veverițele harnice tot mai cară cîte ceva de mîncare în căsuța lor de iarnă. Cred că de la animale am învățat și noi să umplem beciurile cu de toate ca să putem ierna cu bine. m-am prins cu gîndul că de toate putem învăța în lumea asta, dar cum să ne desăvîrșim nu prea avem de la cine. Intenția Clopotarului Daciei este de a scoate din adîncul sufletului tău toate calitățile primordiale Divine, care stau acolo încă în formă latentă, neactivate.
În învățăturile mai vechi, se vorbește: dacă cetatea voastră a dat naștere unui om iluminat, va fi ocrotită de Dumnezeu. Asta înseamnă că Dumnezeu își dorește de la noi ca, din mijlocul nostru, să zidim suflete asemenea lui. Mamele actuale nasc fetițe care sînt transformate, de mici, în păpuși Barbie, iar băieții – în Alain Delon. Aici se descifrează pilda: dacă copacul nu dă roade, este tăiat și ars.
În copilărie, am fost martor cînd copiii vecinului au fost prinși în grădina noastră, furînd păpușoi de fiert. Bunicii nu le-au făcut nimic, ci i-au îndemnat să nu mai fure. Cînd a sosit primăvara, le-au dat un sac de grăunțe și calul cu plug ca să-și are pămîntul. Acești copii au devenit oameni mari și, din cîte țin eu minte, niciodată nu au uitat gestul făcut de niște oameni cu adevărat blajini.
Acei care stau în scaunul lupului moralist ar fi de dorit ca, prin pilde proprii, să-i îndrepte pe cei rătăciți. Eu stau pe poziția că soarele a cam obosit de noi și are nevoie de un popas. Ce vom face noi în aceste zile este greu de închipuit, problema o constituie însuși omul, fiindcă el se crede stăpînul acestui Pămînt. Soarele și Luna sunt cei mai importanți aștri din viața noastră. Fiind zi de zi cu noi, au devenit pentru pămînteni tot un fel de proprietate și, după cum gîndește omul, nu au dreptul să facă nici un pas fără voia lui.
La data de 21 decembrie, un asteroid mare va trece pe lîngă Pămînt și este posibil să provoace un cutremur mare. Cu două săptămîni înainte de Crăciun, se vor arăta multe semne pe cer și Pămînt. Poate că nu este cea mai potrivită dată, dar este bine să fim pregătiți pentru orice. Ultima săptămînă înainte de Sărbătoare, țineți două zile de post – luni, pentru lună și sîmbătă, pentru soare. Mulțumiți la toți aștrii care ne-au călăuzit în acest spațiu și rugați-vă pentru ei ca să rămînă nevătămați în continuare pe cer. Este cel mai important moment pentru suflet, care are misiunea să se concentreze cu energia și credința sa spre Creatorul adevărat al acestui Univers. Într-un fel, se confirmă maturizarea sufletelor care sînt gata pentru a păși în altă dimensiune.
Zonele cu risc seismic se vor activa destul de puternic, este de dorit să părăsiți orașele pentru a fi în siguranță. Cel mai sigur loc din această lume sînt munții Carpați. Nu uitați să vă luați cu voi provizii căci acolo nu vă așteaptă cîinii cu colaci în coadă. Să sperăm că vom trece cu bine împreună cu toate planetele Universului. Poate că Bunul Dumnezeu va rîndui ceva mai ușor, după puterile noastre, important este ca noi să credem că va fi bine și așa va fi.
Oamenii care știu și intuiesc ce va fi în curînd trebuie să se conecteze în permanență cu străbunii ca să poată sui scara lui Zalmoxe către Cer. Scara lui Zalmoxe reprezintă evoluția și nivelul întregului eon, care este format din șapte feminin și masculin. Cînd acest întreg este în armonie, treptele scării sunt tari și  nu se rup. Aceste două genuri trebuie să se împace măcar acum, la împlinirea vremii, căci altfel o să aveți surprize neplăcute la ridicarea scării. Acei care nu au alături o parte masculină sau feminină pot face armonie cu fratele, cu sora, cu fiul. Conectați-vă la o ființă care vă iubește necondiționat și veți reuși. Aceste meditații se pot face închipuindu-vă că vă ridicați pe o scară cu 14 trepte, spunînd cîte o rugăciune.

-       Prima scară: Lumină dătătoare de viață, trezește-mă și întărește-mă cu lumina Ta sfîntă, pentru a începe ziua de azi cu  gînduri bune și fapte concrete întru ridicarea sufletului la Cer.
-       A doua scară: Lumină tare, Lumină mare, Lumină fără de moarte, privește-mă, ocrotește-mă și ajută-mă să-mi trezesc dumnezeirea din mine.
-       A treia scară: Lumină călăuzitoare și îngăduitoare cu neamul meu care s-a desăvîrșit înaintea popoarelor lumii, luminează-mi calea și întărește-mi rîvna mea către Tine ca să izbîndesc în virtutea Ta, Doamne.
-       A patra treaptă din scara lui Zalmoxe: Lumină tămăduitoare și născătoare de Dumnezei, ajută-mă să ies din mocirla lumească ca Voia Ta să se împlinească. Ajută-mă să înving frica ca să mă pot dezlega de materie.
-       A cincea treaptă: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, luminează-mi mintea și faptele mele pentru ca gîndul să fie curat și adevărat, ca să nu mă rătăcesc în propriile-mi prostii, căutîndu-Te pe Tine, Doamne.
-       A șasea treaptă din scara lui Zalmoxe: Lumină vie și plină de bucurie, miluiește-ne sufletul și neamul ca să fim veșnic lîngă Tine în creația Ta fără de margini, să ne ridicăm la Cer, căci nu Te vom face de rușine în vecii vecilor, Doamne.
-       A șaptea treaptă: Lumină creatoare și înțelegătoare, cercetează-mi inima și apucăturile mele ca să nu aduc pagubă Cerului ridicîndu-mă la Tine.
-       A opta treaptă: Lumină purificatoare și ziditoare de universuri, ajută-mă să-mi construiesc o temelie pentru sufletul meu din zidirea Ta, Doamne, ca să stau neclintit în credința și nemurirea neamului meu.
-       A noua treaptă: Lumină tare, Lumină vrednică, care ești esența sufletului meu, ajută-mă să-mi trezesc ochiul Divin – glanda pineală – pentru a înțelege cu sufletul cele văzute și cele nevăzute.
-       A zecea treaptă: Lumină ocrotitoare și dătătoare de viață, iartă-mi îndrăzneala că îți cer ridicarea la Cer pentru părinții mei și cei apropiați.
-       A unsprezecea treaptă: Lumină mare, ajută-ne să dezlegăm tainele Tale lăsate strămoșilor mei căci ei s-au rătăcit și pe noi ne duc spre pierzanie. Ridică-i, Doamne, din dogma lumească ca să o perceapă pe a Ta, cerească.
-       A douăsprezecea treaptă: Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al neamului solar, întinde-mi, Doamne, mîna Ta din Ceruri ca să mă ridic în Universul Tău.
-       A treisprezecea treapta: Lumină cerească, Lumină părintească, ajută-mă să mă dezmeticesc și învață-mă cum sa păsesc în Creația Ta, Doamne. Dezleagă-mi pașii ca să nu mă împiedic prin cele cerești căci mintea mea nu le poate cuprinde, Doamne.
-       A paisprezecea treaptă: Tată Cer și Mamă Pămînt, prin voința și credința mea, vă invoc în sufletul meu ca să vă mulțumesc și să zidesc și eu, la rîndul meu, nemurire în Cer și pe Pămînt. Prin iubirea voastră necondiționată am ajuns aici și acum în vecii vecilor pentru Eternitate.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 130

                

                            Despre alinierea planetelor

    Informațiile acestea nu trebuie să-ți provoace panică, dacă ești bine pregătit nu ai de ce te teme. Acest fenomen se petrece o dată la 26.000 de ani adică la fiecare sfîrșit de an solar. Înaintașii noștri ne-au lăsat ca moștenire Crăciunul, cu mii de ani înainte. Întotdeauna, la data de 25 decembrie, străbunii sărbătoreau Ziua Soarelui, numită și Crăciunul. Scopul sărbătorii era ca oamenii să nu uite cum să se pregătească pentru sfîrșitul eonului. Preoții din Dacia cunoșteau foarte bine astrologia și lumea era pregătită din timp de acest mare eveniment. Important este ca acum, în interiorul tău, să zidești acele trei virtuți dumnezeiești – Credința, Nădejdea și Iubirea. Unica discordie ce poate apărea acum, la împlinirea vremii, o constituie diferența dintre calendarele Gregorian și Iulian. Dacă nu se va petrece nimic în luna decembrie, fenomenul acestor trei zile de întuneric va avea loc la Crăciunul rușilor, în ianuarie. Fiți pregătiți de schimbările universale, iar restul se va petrece de la sine. Atunci cînd soarele va poposi în punctul zero pentru trei zile, cerul va fulgera tot timpul, iar valul solar ar putea bloca furnizarea energiei electrice pe o perioadă îndelungată. Atunci cînd observați că ceva nu este în regulă cu voi, faceți un cerc ca să vă alimentați unul de la altul cu cîmpul magnetic personal, pe care corpul vostru este în stare să-l producă. Este de dorit să aveți la mînă brățări din cupru cu magneți. În timpul trecerii, nu lăsați copiii să iasă afară, dacă vă este somn dormiți pe rînd, trebuie ca doi-trei dintre voi să fie mereu de veghe. Cînd soarele va apărea, nu vă grăbiți să priviți spre el căci vă poate fi afectată vederea. Este important să vă pregătiți de un alt stil de viață. Dacă ne ajută Dumnezeu să ne ridicăm în altă dimensiune, trebuie să știți că viața de pe Pămînt și viața dintr-o altă dimensiune sînt total diferite. O parte a omenirii se va ridica odată cu  pămîntul nou, iar acei care nu au crezut în nimic vor rămîne pe pămîntul vechi. Pregătiți-vă de o viață nouă, învățați să trăiți veșnic. Poate că misiunea omenirii pe Pămînt este să învingă moartea și frica de moarte. Oare nu v-ati săturat să muriți de atîtea ori? Dacă 5 miliarde de oameni cred că se renasc sau se reîncarnează, oare nu ar fi bine să ne gîndim și noi că nu se termină totul într-o singură viață?
Ceea ce este dumnezeiesc are un plan bine stabilit, Creatorul nu dă viață pe datorie, El este veșnic și tot ceea ce vine de la El este etern. Doar o lume rătăcită de raza Luminii Divine poate menține lumea în capcanele fricii. Este timpul să vă eliberați singuri din ghearele ciocoilor. Dacă căutați cu adevărat libertatea sufletului, Dumnezeu vă va veni în ajutor.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 129



                               

                                              În tren cu Îngerul 

Aparent, totul merge bine, dar o tensiune în sufletul oamenilor se simte. De fapt, și eu simt și încerc să vorbesc cu mine prin tine. Am ajuns într-o gară unde trenurile nu se opreau și, luîndu-mi inima în dinți, am întrebat un necunoscut:
-       Oare oprește vreun tren în gara aceasta? Să sperăm că da…eu mă tem să nu mor.
-       Dacă te temi de moarte, mai devreme sau mai tîrziu vei muri. Dar, ca să învingem frica, să presupunem că deja ne-am urcat cu tine în tren și mergem cu viteza luminii.
-       Bine, să plecăm de aici, nu mai pot sta, dar unde ne ducem?
-       Într-o direcție necunoscută, din care nu vrem să ne întoarcem înapoi în lumea asta plină de deznădejde.
-       Eu, totuși, simt că tu știi unde ne ducem…
Pe fața necunoscutului a apărut un zîmbet și mi-a răspuns:
-       Ai încurcat trenul?
-       Nu, dar nu mai am decît o singură direcție – spre Moșul. Oare cum este acolo?
-       Sigur nu este ca pe Pămînt…
-       Vrei să spui că mergem în altă dimensiune? Oare cîți kilometri avem de mers?
-       O veșnicie.
-       Tu, de fapt, cine ești?
-       Îngerul tău.
-       Dar, de ce nu ai aripi?
-       Le-am pierdut din cauza ta.
-       Vrei să spui că nu mi-e de ajuns cîte păcate am, trebuie să răspund și pentru că ți-am rupt aripile?
-       Nu-i chiar așa, dacă mergem în același tren cred că avem amîndoi o șansă.
-       Mă poți îndruma cu ceva pînă nu am ajuns la destinație?
-       Cam ce vrei să înveți?
-       Să nu mai fiu fals.
-       Vrei să spui că minți la tot pasul?
-       Nu mint, dar nici drept nu spun…sînt cam sucit cu mintea și cu faptele mele, în orice am un gînd ascuns.
-       Ca să ieși din egoul fals, în primul rînd nu acumula în interiorul tău gînduri negative, căci sigur cineva se va găsi să le degaje. Pînă mai ai timp, fă o rînduială în sufletul tău și definește bine în ce crezi și ce vrei. Cînd îți vei ilumina mintea, sufletul o să-ți spună la ce oprire să ieși.
-       Dar, tu parcă ai spus să mergem împreună?
-       Așa este, dar eu nu pot merge cu un om în fața unei instanțe cerești, care nu poate să trăiască fără să mintă.
-       Putem să comandăm un ceai de la Nașul?
-       În trenul acesta nu sînt hoți ca la voi…
-       Vrei să spui că tu, cît ai trăit pe Pămînt, neavînd aripi, nu ai mers niciodată cu trenul fără bilet?
-       Am mers întotdeauna cu tine, dar numai tu erai acela care mergeai gratis.
-       Este periculos să merg mai departe cu tine căci tu ești un martor în defavoarea mea.
-       Eu pot să plec, dar să știi că cel mai bun observator al tău vei fi tu însuți.
-       Vrei să spui că, după cum am trăit pe Pămînt, mai bine să mă spînzur?
-       Spînzurații nici în iad nu au loc.
-       Nu ai putut să-mi apari mai devreme în timpul cînd trăiam pe Pămînt?
-       Eu am fost tot timpul lîngă tine, dar tu nu m-ai observat de ocupat ce erai cu prostiile tale.
-       Îmi vine să opresc trenul și să mă dau jos, cred că nu am nici o șansă să trec în altă dimensiune. Îmi pare așa de rău că nu am făcut nimic bun pe Pămînt ca lui Dumnezeu să-i placă. Mă poți ajuta să trec de aceste obstacole lumești?
-       Sigur, doar sînt îngerul tău, dar să știi că trecerea este anevoioasă. Vom trece printr-o sală mare unde, de ambele părți, o să fie multă lume care o să-ți dea diferite sfaturi, dar să nu uiți că tu ești acela care vei decide unde mergi.
Am intrat într-o sală mare, împărătească și toată lumea îmi striga să mă întorc, că acesta nu este înger, ci este un escroc și mă va duce în iad să mă facă sclav. Deodată, o ușă s-a deschis și eu, în tăcere, am intrat, în timp ce toți strigau din urma mea: prostule! O altă ușă s-a deschis și a ieșit un arhanghel: voi sînteți proști, el e sfînt.
-       Uite că un tren s-a oprit, acum poți sui cu adevărat în trenul ceresc. Căci Dumnezeu te iubește fiindcă tu cauți adevărul.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 128



                        


                                         Ultima sută de metri


Gonită de vremuri și prinsă pînă la gît în materie, omenirea se află pe ultima sută de metri înainte de intrarea în punctul zero. O mînă de oameni – care au reușit să evadeze din haos – s-au adunat pe vîrful muntelui strămoșesc și, ca niște copii, prin credința pe care o poartă în suflet, încearcă din răsputeri să împrăștie – cu mîinile goale – tot răul care stă ca un păianjen să ne înghită pe toți. Pe parcursul acestor 26.000 de ani pămîntești am avut ocazia să-mi întîlnesc prietenii și neprietenii din întregul eon. Cu prietenii am devenit mai prieten, iar pe dușmani nu m-am supărat căci nu am timp să mă împac cu ei. Acum, la împlinirea vremii, fiecare va primi ceea ce cu adevărat merită.
        Sînt mulți acei ce cunosc semnele și simt că ceva important se va petrece la sfîrșitul anului 2012. Dar, din cauza necredinței și a sărăciei, nu sînt capabili să se dezlege de materie. Pe oamenii care au venit să-i ajute îi privesc ca pe niște ciudați.
        NASA cunoaște foarte bine fenomenul alinierii întregului sistem planetar, dar totul este în mîna celor care sînt interesați ca oamenii să fie dezinformați. Știu că mulți chicotesc citind aceste rînduri, zicînd: vom ajunge și vom vedea. Sînt două variante – să mori liniștit fiindcă nimic nu vrei să știi sau să te salvezi prin cunoaștere, pregătire și credință. O lume care trăiește în minciună și cu gîndul numai la războaie nu poate intui lumina și planul lui Dumnezeu. Asta înseamnă că trăim într-o lume întunecată, care habar nu are ce se va întîmpla în curînd.
Voi, toți acei ce aveți o legătură cu strămoșii, rugați-vă să vă destăinuie viitorul prin vis sau viziuni căci va fi mare jale de acei care nu cunosc nimic. Într-un fel sau altul, informația a venit la voi, dar voi așteptați de la dumnezeul vostru – televizorul – să o confirme…poate că va confirma cîndva, dar pentru voi poate fi prea tîrziu.
        Înaintașii noștri treceau prin ritualul lupului, unde era prezentă capra și cercul de foc. La fiecare trecere, Zalmoxe alege din sînul neamului oameni care formează trei cercuri. Primul cerc reprezintă Întregul, care coordonează trecerea; al doilea cerc păzește focul, iar cel de-al treilea cerc păzește cuvîntul adică sunetul.
Trebuie să aveți lemne pregătite pentru cel puțin trei zile, focul trebuie aprins înainte de trecere căci mai tîrziu va fi imposibil. Acei care nu au posibilitatea să găsească lemne de foc trebuie să aibă la îndemînă lumînări de ceară căci numai cu ajutorul luminii veți putea ieși din labirintul acestei dimensiuni. Strămoșii foloseau această rugăciune, la trecere:
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moș al neamului solar,
Prin credința și voința mea, te rog să cobori în sufletul meu, în aceste zile negre. Cît ai stat pe cer nu Te-am văzut fiindcă am fost orb, în ignoranță am trăit, iar bunul pămînt întotdeauna m-a hrănit și nu i-am mulțumit. Acum, stînd în întuneric, mă simt neputincios în toată goliciunea mea, dar simt că sînt din esența Ta, Doamne. Ajută-mă, Doamne, să ies din întuneric spre Lumina Ta, căci de-acum înainte și eu cu sufletul voi fi lumină. Căci Tu ești acel care viața o dai de acum și-n vecii vecilor pentru Eternitate.
Alexandru Ștefan