Clopotarul dacilor 139

       

Lumina

A venit Întunericul la Dumnezeu și s-a plîns că nu mai are loc în spațiu din cauza Luminii: mă urmărește peste tot și nu mai pot exista din cauza ei. Dumnezeu a chemat Lumina și a întrebat-o: Ce ai cu Întunericul, de ce se plînge de tine? Uimită, Lumina răspunde: dar, ce este acel Întuneric? Atunci, Dumnezeu i se adresează Întunericului: diferența dintre tine și Lumină este că tu o cunoști, dar tu, pentru Lumină, nu exiști. Ca să nu fiți în conflict, trebuie să devii și tu Lumină.

Se tot vorbește despre sfîrșitul lumii, dar nimeni nu-i cunoaște începutul. Discutăm despre spațiu, cîmp și timp, dar nimeni nu le-a descifrat. Vorbim, asemenea Întunericului, despre ceva important, dar acel important pe noi nu ne cunoaște. Atunci cînd aici, pe Pămînt, se va începe o viață cu adevărat spirituală, poate vom reuși să îi intuim măcar începutul. Majoritatea ființelor umane trăiesc cu părerile altor oameni, irosindu-și viața pentru a se ridica pe scara teatrului în care trăim. Ca să vă eliberați de aceste energii de turmă trebuie curățită aura și casa în care trăiți. Ieșiți din programele negative care vă opresc din drumul evoluției spirituale. Orice boală trebuie considerată un furt de energie. Cercetați fisurile prin care se strecoară energiile negative. Nu permiteți să se acumuleze în interiorul vostru ură și mînie căci aceste infecții vă distrug din interior. Curățenia aurei începe de la corpurile subtile, ajungîndu-se treptat la corpul fizic, căruia i se face o protecția codată printr-un talisman.

Între mulți oameni există canale energetice deschise încă din viețile anterioare și vă pot ataca în permanență, fără ca voi să înțelegeți ce se întîmplă. Aceste canale de energii distructive sînt legate prin datorii ale destinului, ele pot fi dezlegate și echilibrate prin rugăciuni, uleiuri și ierburi lăsate de către strămoși. Important este să depistați sursa de unde vine atacul energetic distructiv ca să vă puteți închide din punct de vedere energetic.

O ființă cu aura și energia puternică care nu are datorii ale destinului nu are de ce se teme și poate întoarce către emițător orice atac energetic, dublîndu-i puterea. Orice regenerare a corpului fizic este posibilă numai atunci cînd sufletul și corpul sînt tratate împreună, începînd de la curățirea aurei.

Între 19 februarie și 21 martie, Pămîntul și Soarele se vor afla în centrul galaxiilor din Univers, pentru a primi un alt plan spiritual pe următorii 26000 de ani. Lumea va simți schimbările mult așteptate, dar este necesar să ne schimbăm și noi atitudinea față de natură, de Creator și, nu în ultimul rînd, față de noi înșine.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 138

                

                

                                  Divinitatea și materia 

        Odată cu intrarea în anul 2013, sufletul nostru a nimerit într-un spațiu gol din care nu vede nici o ieșire. Mulți oameni au senzația că trăiesc fără nici un rost pe Pămînt. Cu aceste întrebări m-am adresat, în meditația mea, către Civilizația Vodă. Răspuns:

În acest moment, Pămîntul și Soarele primesc de la Duhul Sfînt o nouă traiectorie evoluționistă. Trecem printr-o experiență pe care Creatorul nu a mai făcut-o pînă acum, sîntem lăsați cu toții să înțelegem ce este iubirea – stare, energie sau memorie universală în care se păstrează taina ridicării sufletului către nemurire. Ne referim la iubirea universală, iubirea față de tot ceea ce ne înconjoară, de Univers, de Divinitate, iubirea necondiționată. Iubirea este la fel ca sănătatea – cînd o ai, nu o apreciezi, o simți doar atunci cînd nu mai este. Oamenii și-au modificat inconștient ADN-ul, care este total diferit de cel al părinților primordiali. Ați devenit un fel de copii-surogat, adoptați de materia grosieră, voi ați devenit asemenea ei. ADN-ul vostru este construit în totalitate pe baza elementelor din tabelul lui Mendeleev, care nu permite cugetului vostru să gîndească mai mult decît elementele din acest tabel. Din acest motiv, nu a fost posibilă nici activarea ADN-ului vostru. Noi gîndim că Dumnezeu a decis să rămîneți față în față cu haosul primordial pentru a vă trezi Dumnezeirea.

Cunoaștem gîndirea omului de pe Pămînt – dacă nu poate atinge desăvîrșirea devine altceva decît Dumnezeu. Civilizația Vodă crede că, prin îndepărtarea Duhului de materie, oamenii care-și mai păstrează ADN-ul primordial în stare latentă se vor activa treptat ca să-L reprezinte pe Dumnezeu pe Pământ. Este un moment crucial pentru tot Universul – ori devii nemuritor ori rămîi ceea ce ești. Creatorul ia o pauză pentru a-și privi întreaga Creație, inclusiv cea încă nedesăvîrșită, îndemnîndu-ne să devenim mai buni.

Sfatul nostru este să priviți către Cer așa cum privește floarea-soarelui. Stați în stare de veghe pînă cînd se va trezi soarele și nu este exclus ca și Creatorul să ne vadă pe toți.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 137

                                       

                                                     Întruparea

        De multe ori, în viața fiecărui om apar momente cînd nu mai vrea sa facă nimic. Apare un gol al minții din care nu vede nici o ieșire. Trebuie conștientizat faptul că s-a declanșat un conflict interior și, în astfel de situații, dorința prevalează întotdeauna asupra credinței. Dorința ne împinge să facem exact ceea ce nu-și dorește sufletul. Pentru ca pofta animalică să nu cîștige în acest conflict, luați sub control toate gîndurile negative ce dau naștere dorințelor distructive.

Axa lumii trebuie căutată în inima noastră; căutînd la întîmplare te rătăcești. Omul este un microcosmos Divin, iar luminile din interior se aprind prin cei șapte centri energetici care vin fulgerător din Ursa Mare. Sufletul nostru devine un echilibru în dualitate. Ridicîndu-te pe scara evoluției, trebuie să găsești un punct cu care să te identifici. Pe măsură ce crește spiritual, ființa umană dezbracă de pe corp toate energiile grosiere. Este o trecere de la cantitate la o calitate de energie pură. Dacă nu mai poți urca, este important să te oprești un timp, dar să nu cobori. Nivelul dobîndit prin evoluție spirituală îți oferă posibilitatea de-a te opri pentru a putea urca mai departe. Cum ai decis să cobori, vei merge numai în jos, căci nu poți călca de două ori pe același drum. Străbunii numeau acest tărîm mărul roșu, adică un fel de mîncare pămîntească pînă te hotărăști să te ridici la Cer.

Trecerea în altă dimensiune se dobîndește prin muncă spirituală, pămîntul este legat de cicluri și de timp. Cine își dorește să rămînă în acest spațiu trece prin moarte pentru a se întoarce din nou pe Pămînt – așa sînt Legile Pămîntului. Urcarea sufletului spre Cer se face prin pomul vieții care, treptat, îl trece pe om de la mîncarea fizică la alimentația cu lumina. Cel care are harul să urce toate crengile pomului vieții devine nemuritor. Cei mai mulți dintre oameni nu au curajul să dobîndească fructul nemuririi și se întorc din călătoria sufletului; se mulțumesc să înlocuiască pomul vieții cu copacii fructiferi din care își potolesc foamea fizică. Prin acest canal Divin, Creatorul revine pe Pămînt ca să se facă om, iar omul se ridică pentru a deveni nemuritor. Legătura strînsă dintre Creator și oameni constă în faptul că, atunci cînd revine pe Pămînt, femeia poate să-i devină mamă, iar bărbatul – tată. Au trecut mii de ani de cînd Dumnezeu nu s-a mai întrupat pe Pămînt…de ce oare? Părerea mea este că nu-și mai poate găsi părinți care să corespundă cerințelor Divine.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 136

Convorbire cu Egoul  fals

Ești adevărat, omule, numai atunci cînd te rogi pentru tine, în rest, cartea ta de vizită - pe toată traiectoria vieții tale - îți sînt eu, ALTER EGO. Într-un Cosmos perfect, tu evoluezi prin falsitate. Dacă noi sîntem doi – unul fals și unul adevărat – nu cumva tu ești o întîmplare între noi? Poate tu, omule, mă înveți să fiu mai fals decît mi-a fost menirea? Te folosești de Adevăr ca să te perfecționezi în vicleșug…de la un timp, eu am început să învăț de la tine, omule… văzînd că tu ești mai rău decît mine, am trecut de partea Adevărului fiindcă tot răul pe care îl făceai îl aruncai pe mine. Eu m-am transformat datorită ție căci tu nu te-ai luptat deloc cu mine, ai acceptat de la început să fii ca mine, adică ți-a plăcut să fii mai mult rău decît bun. Dar, se știe că cel ce nu intră în luptă a pierdut bătălia din start. Pentru a evolua în direcția răului nu trebuie să ai multă minte, este de ajuns să-ți dorești acest lucru. Tu ai umplut golul din spațiu cu nedesăvîrșirea din tine, degeaba îți vorbesc dacă nu vrei să mă asculți dar, sincer, vreau să te ajut.

Se mai vorbește că timpul este cel mai bun doctor, dar eu cred că tu ești acel ce trebuie să schimbi lucrurile pe Pămînt în bine. Dacă te hotărăști să faci din această lume un loc mai bun, trebuie să decizi ce ești: creație Divină sau o greșeală cosmică? Începe cu persoana care mai mult se reflectă în interiorul tău, regăsește-te pe tine însuți și vei reuși. Dacă vrei să devii ca mine o să te risipești în spațiu fiindcă răul este limitat, numai prin forțele Binelui poți ieși din limitele acestui spațiu. Descoperă Lumina din nimic căci prin nimicuri ai pierdut totul. Ascultă-ți inima și intuiția, ele au deja un răspuns.

Acum te înțeleg – parcă ai fi într-o amnezie și te întrebi: oare cine sînt eu? Ce mai contează cine ești…important este ca, din acest moment, să nu mai faci rău și să nu mai faci pe nimeni să sufere. Cu siguranță te vei regăsi pe tine însuți și atunci vei simți un nou început, tinde către Cer și aripile îți vor prinde a crește încet-încet. Este mai bine așa decît deloc.

Ca să găsești cu adevărat o ieșire trebuie să schimbi direcția la 180 de grade. Ca să-ți regăsești echilibrul în acest spațiu veghează asupra conștiinței tale, nu copia pe nimeni căci vei deveni o copie. Dacă vei încerca să schimbi lucrurile în bine cu metodele cu care te-ai învățat a face rău o să te îneci în probleme.

Aici, pe Pămînt, nu există fericire, tu ai venit cu această stare din spațiu și, pînă nu o vei trezi în inima ta nu te va saluta niciodată o altă inimă cu aceeași stare. Acceptă în totalitate creația Divină pe care tu nu o mai poți schimba, dar schimbă răul din tine, pe care cugetul nu-l poate accepta. Alege calea nemuririi ce descîlcește mintea încîlcită, limpezește toate apele, împacă toate părțile. Prin bunătate, ieși întotdeauna nevătămat din toate încurcăturile vieții, nu mai fii rău căci toată lumea a devenit rea, hai, să fim amîndoi buni…măcar să încercăm, ce zici?

Alexandru Ștefan      

Clopotarul dacilor 135

                                  

                                            Rătăcitul 

Doi frați gemeni și-au pus în gînd ca întreaga viață să evolueze, pentru a ajunge pe lună. Au început, încă din fragedă copilărie, să învețe tainele zborului și, după ce au reușit să le pătrundă, unul dintre ei a spus: am decis să fac o călătorie în America, dar mă voi întoarce cît ai clipi din ochi… Ani la rînd au trecut, iar fratele plecat a uitat drumul spre casă. Cel rămas și-a continuat, însă, visul spre evoluția sufletului. Văzînd că fratele s-a rătăcit în materie, a început să-și zidească o temelie de energie interioară, prin rafinarea mîncării și a aerului. Cunoștea bine prima inspirație a noului născut, care aduce în corp, odată cu aerul, energia cosmică specifică acelui moment și loc. Fiecare stea ce ne călăuzește ne încarcă energetic prin vibrația sa, pe tot parcursul vieții. Prin acest dar cosmic, avem misiunea de a descoperi tehnica de acumulare a energiei rafinate prin care se tratează orice boală considerată incurabilă. Acumulînd această sferă de energie în interior, te poți contopi cu natura și poți primi răspunsuri din ambele părți.  

Trebuie conștientizat faptul că legătura dintre Cer și Pămînt se face prin om și cel ce lovește în jos poate lovi în rădăcinile sale, iar acel care lovește în sus poate nimeri în Dumnezeu.

Într-o bună zi, se opri lîngă poartă un bătrîn și întrebă:

-       Ești fiul fratelui meu? Semeni foarte mult cu el…

-       Nu, rătăcitule, eu sînt fratele tău geamăn.

-       Nu-mi vine să cred…cum ai reușit așa ceva?

-       Prin credință, voință și devotament totul se poate. Ți-ai irosit darul ursitoarelor fugind în lumea asta după umbre.

-       Nu te supăra, te rog, învață-mă și pe mine, doar sîntem frați.

-       Nu pot, căci sufletul tău este legat de materie și nu se poate desprinde de pămînt.

-       Vreau să fac tot ce faci tu, sînt ambițios și voi reuși, doar am învățat să zbor…

-       Cu viteaza ta ajungi în satul vecin…eu sînt deja pe planeta Marte. Acum, lucrez ca să mă eliberez de gravitația Pămîntului, iar tu vrei să ne întoarcem înapoi.

-       Tu ai atins un nivel al zborului și gîndești ca o pasăre.

-       Viteza se obține prin imaginație accelerată. Ca să ieși din limitele acestui spațiu trebuie să fii liber, să gîndești liber, să aduci oamenilor libertatea și să nu faci pe nimeni să depindă de tine. Numai atunci vei putea călători în timp și spațiu. Fii deschis, pentru ca stelele să-ți coordoneze destinul și să poți găsi calea străbunilor spre nemurire.

Alexandru Ștefan