Sinzinele - preotesele Soarelui

        Incepe noaptea de Sinziene - noapte magica, noaptea cind omul poate intelege graiul animalelor, cind feriga infloreste pentru doar citeva ore, cind planta numita iarba fiarelor (celebra deoarece poate descuia orice lacat) lumineaza si poate fi recunoscuta, cind deasupra locurilor unde sint ingropate comori apar flacari, cind fetele isi afla ursitul, iar gospodinele practica ritualuri pentru norocul si sporul casei...este noaptea intilnirii cu mosii si stramosii nostri, noaptea cind portile Cerului se deschid. 

      Sarbatoarea  de Sinziene (sau Dragaica) este la fel de veche ca si poporul nostru si marcheaza inceputul verii intrucit pe 21 iunie este solstitiul de vara. La originea sarbatorii se afla, cu siguranta, un stravechi cult solar. In credinta populara, Sinzienele erau considerate preotesele Soarelui, femei frumoase si bune, divinitati nocturne care, in noaptea de 23/24 iunie, plutesc deasupra holdelor impartind rod, aduc leac florilor, tamaduiesc suferintele oamenilor, vindeca animalele. 

        In ziua de Sinziene, oamenii obisnuiesc sa impleteasca coronite din flori de sinziene si sa le arunce pe acoperisul casei sau sa le agate la intrarea in casa. 
Mirabela Radu 

Clopotarul dacilor 335

  

         Un discipol își întreabă învățătorul: de ce nu pot să ating nivelul desăvîrșirii, pe care îl aveți?  Învățătorul privește spre încăperea plină de oameni și îi întreabă: vreți să vă desăvîrșiți peste noapte, fără a face nimic? Toți au răspuns afirmativ. Învățătorul a spus că și el ar vrea…și, dacă cineva găsește o astfel de modalitate, să-l anunțe și pe el. Un discipol spune că ar crede mai mult în el, dar vede că are multe îndoieli în ceea ce face. Atunci, învățătorul desenează două cercuri, menționînd că, în cercul mic se află cunoștințele voastre, iar în cercul mare – cunoștințele mele. În afara acestor cercuri se află necunoscutul și, cu cît diapazonul este mai mare, cu atît hotarele cercului cresc. Altfel spus, hotarele cercului meu de cunoștințe cuprind mai multe lucruri, încă nedescoperite de voi. Pentru a fi cu un pas înaintea celui care caută trebuie să-mi pun multe întrebări ca să-i dau un răspuns sigur celui care mă întreabă. Sfatul meu este ca, atunci cînd nu mai înțelegeți nimic, să ascultați mai mult de Acela în care cred eu – Dumnezeu. Dar, am și eu către tine o întrebare – i se adresă învățătorul unui discipol – Ce ai de gînd să faci în această viață?

Termin studiile la universitate, devin avocat, mă căsătoresc și voi avea grijă de familie. Apoi, voi ieși la pensie și, ca orice om, voi muri. Asta-i tot? Da, învățătorule, mă iertați, am uitat ce este mai important…

Dintre cei adunați, s-a ridicat un orb și a spus: dacă ești înțelept, spune-mi, cum arată lumina? O pot atinge? Este tare sau moale?  

Învățătorul a ridicat ochii spre cer și s-a rugat pentru el, vindecîndu-l. Orbul a căzut la picioarele lui, strigînd: Acum, știu cum arată lumina. Lasă tu lumina în pace, acum putem să discutăm – veni replica învățătorului, care continuă: nu poți discuta cu un om fără picioare despre plimbări cu bicicleta. Sufletul vine din spirit și, oriunde s-ar afla, în spațiu, el tinde să se întoarcă spre casă. Inima ta o poți încredința numai aceluia care, de mic copil, a învățat să se comporte cu lucrurile fragile.

Învățătorule, poți să ne spui de ce în ochii tăi nu se vede nici un pic de tristețe?

Nu am ce pierde ca să fiu mîhnit ca voi. Eu mă tem numai de moartea spirituală, restul sînt doar capcane ale iluziei în care trăiți.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 334

Această primăvară este cu adevărat capricioasă și s-a  aliniat exact după comportamentul oamenilor. Avem reguli de circulație, dar nu avem o învățătură legată de relațiile sociale. Nu prea se vede că sîntem fericiți pentru că nu cooperăm unii cu alții, iar cei care se mai simt liberi nu au dobîndit libertatea prin rațiune, ci prin puterea banului. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 

De ce, în ochii oamenilor, se vede mai mult suferința decît  fericirea? 

A dispărut Iubirea, care era motorul relației fundamentale dintre oameni. Fără iubire, nu există nici datorie față de familie nici relații sincere, fără interese sau gînduri ascunse. Dacă fiecare dintre cei implicați într-o relație – indiferent de natura ei – și-ar aduce contribuția, lumea voastră ar fi mai fericită. Fiecare ființă umană ar trebui să aibă un plan al sufletului și, chiar dacă vi se pare imposibil de atins, nu vă modificați obiectivele, ci încercați să modificați mersul acțiunilor. În lumea voastră, ura și răzbunarea domină sufletul, un om rău nu poate gîndi pozitiv. Este imposibil să meditezi atunci cînd te domină mînia. Într-o lumea goală și rece, care nu știe ce înseamnă bunătatea, oamenii buni sînt considerați un fel de fraieri, care nu au ce face cu banii. Priviți-vă în adîncul sufletului, descoperiți rolul pe care îl aveți în viața de toate zilele și încercați să înțelegeți cum puteți contribui pentru ca viața să fie fericită. O simplă gîndire în această direcție este un pas înainte. Pașii mici conduc, adesea, spre rezultate mărețe. Dacă ai hotărît să faci ceva, fă totul din inimă și calea îți va fi simplă și luminoasă. Dualitatea îl trece pe om prin experiența vieții, care este cea mai grea. 
Sfatul nostru este: indiferent cîte perioade bune sau rele te urmăresc, pe parcursul vieții, nu uita că greșelile se plătesc – dacă nu acum, atunci în existența următoare. 

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 333

 Vasile strigă către vecinul său: Ioane, de ce tot faci curățenie în curte? Oricum va veni sfîrșitul lumii…Ion îi răspunde: Vecine, judecînd după mizeria din curtea ta, la tine vine potopul în fiecare an. 
Da, Ioane, dar, dacă tot vom muri, de ce să muncim degeaba? Cu înțelepciunea sa nativă, Ion îi răspunde din nou: Chiar de-o fi să se întîmple ceva, ar fi bine să lăsăm curat în urma noastră. 
Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este: 
Ce va face Universul cu atîția oameni nedesăvîrșiți? 
Vor începe totul din momentul cînd au rămas repetenți. Toate se vor rîndui după nivelul de evoluție al fiecărui suflet în parte. Timpul acordat omenirii este pe sfîrșite, s-au trezit cei patru magi, care au dormit timp de 12.000 de ani. Ultimul a fost găsit în Persia (Iran) și, în viitorul apropiat, va spune adevărata istorie a pămîntenilor. Acești iluminați vor apăra lumea și Pămîntul în fața judecății supreme. Planeta este pe valurile cîmpului magnetic – unde a fost cîndva vară va fi iarnă și invers. Trebuie să vă pregătiți pentru vremuri și lucruri noi. Cine nu va ține pasul cu schimbările Universului va părăsi Terra. Cei care vor război pe Pămînt vor suferi primii. Omenirea trebuie lăsată în pace, există o putere care-i va hotărî destinul. 
Sfatul nostru este: nu vă amăgiți conștiința cu iluzia în care trăiți. Treziți-vă intuiția ca să nu bîjbîiți în întuneric. 

Alexandru Ștefan 
https://www.youtube.com/watch?v=bKDr6icPdHM

Clopotarul dacilor 332

     Avem de toate, dar ne lipsește ceva de care are nevoie sufletul. Legumele și fructele nu mai au mirosul de odinioară, florile sînt mai frumoase, dar par artificiale…oamenii tind către iubire, dar au uitat cum să iubească, lucrurile par copiate la nesfîrșit, fără nimic original.  Totul s-a schimbat și, din păcate, nu în bine. Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 


Ce se întîmplă cu noi căci, de la o zi la alta, ne îndepărtăm tot mai mult de tot ceea ce este primordial?  

     Cu unele excepții, oamenii nu mai au nici un țel, nici o idee care să le ghideze calea. Unii se mai sprijină în culturile neamului din care provin, dacă mai găsesc acolo un firicel de lumină. Dar, această mică scînteie se stinge încet pentru că ființa umană, în afară de drumul morții, nu cunoaște o altă cale.

Vreți să spuneți că trebuie să ne pregătim bagajele?  

     Pentru fiecare suflet, viața este o șansă uriașă de-a îndrepta lucrurile neterminate din viețile anterioare. Omul de astăzi reprezintă apogeul tuturor civilizațiilor care au trăit în acest an galactic. Ar fi o mare pierdere dacă omenirea va trece în altă dimensiune cu lecțiile nefăcute. Cei ce trăiesc asemenea unor paraziți, toată viața, trebuie să conștientizeze că vor rămîne la fel și după ce vor muri. Odată cu pierderea corpului fizic nu vor mai avea unde să se ascundă, energiile pure se vor alege de energiile grosiere. Pămîntul este unicul loc din Univers unde sufletelor li se acordă șansa de-a îndrepta lucrurile. 

Cum putem evolua dacă capacitățile noastre primordiale sînt blocate în limita celor 3-5%? 

     Este adevărat că ființei umane i s-au pus restricții în legătură cu puterile paranormale deoarece a deviat de la ideea nemuririi. Dacă omul evoluează și își trezește singur capacitățile Divine se va considera că acestea au fost dobîndite prin muncă. Este ușor să spuneți că aveți un suflet nemuritor, dar comportamentul vostru nu se deosebește mult de cel animalic. Cei care v-au sedus stau liniștiți căci voi, la acest nivel, sînteți în continuare o pradă ușoară. 

Chiar dacă unii nu cred acum în nemurire, poate vor crede în viața următoare…mai au ei o șansă? 

    Ca perioadă de timp pentru trezirea sufletului, omului i s-au acordat 26000 de ani, ceea ce nu este puțin. Timpul vostru este pe sfîrșite, iar sfatul nostru este: Treziți-vă din somn ACUM,  altfel veți avea parte de un singur dans cosmic și veți dispărea fără urmă. 
Alexandru Ștefan 

Invocatie la echinoctiul de primavara

Echinoctiul de primavara 2017 - 20 martie, ora 12.29 

                                   INVOCATIE 

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moș al neamului solar!

Deschide, Doamne, porțile Universului Tău și ascultă rugăciunea sufletului meu. 

Prin voința și credința urmașului Tău, Te invoc pentru a-mi fi călăuză în acest spațiu ca să găsesc drumul către Tine, Doamne. Măria Sa Primăvara mi-a adus în dar de la Tine toate florile naturii. Fii, Doamne, oaspetele meu pe Pămînt ca să ne bucurăm împreună de ziua echinocțiului de astăzi.

 Căci a Ta este Puterea și Împăratia de acum și-n vecii vecilor pentru eternitate.