De ce Ziua Daciei?

De ce Ziua Daciei? De ce nu?
Cu fiecare an care trece, avem tot mai multe sărbători – religioase, politice, importate, impuse, aduse...Creşte fără încetare numărul sfinţilor-părinţilor şi politicienilor pe care îi cinstim, fără să ştim măcar dacă sînt demni de această cinste.
Serbăm „Noaptea vrăjitoarelor” şi „Sf. Valentin”, ne bucură focurile de artificii oferite de ambasade cu ocazia zilelor naţionale, dar ne jenăm să fim români şi uităm de Ziua Naţională; vorbim o limbă română ce nu poate fi înţeleasă de cineva care nu ştie engleza şi nu cunoaşte „limbajul străzii”; portul naţional a devenit vechitură, iar muzica populară e „depăşită”, în timp de miresele noastre se îmbracă în albastru şi verde, iar la nunţi răsună ritmuri ce nu rezonează cu sufletul cald al românului. Nu mai coasem şi nu mai coacem, cumpărăm totul de-a gata. Toate acestea sînt motive pentru a serba o zi a Daciei.
Într-o zi a echilibrului – 23 septembrie – vă invit pe toţi la o şezătoare tradiţională. Lăsaţi deoparte hainele moderne, îmbrăcaţi o ie, luaţi o pătură ca să şedeţi pe ea şi veniţi la Ziua Daciei. Avem lăutari şi oameni buni, avem mămăligă, brînză şi tocană, sarmale şi plăcinte, avem apă de izvor, teasc şi vin roşu, avem întreceri sportive şi un rug mare-mare. Avem meşteri populari, avem covoare şi ştergare tradiţionale. Dar, mai presus de toate, avem în piept o inimă de dac şi vrem să împărţim toate acestea cu voi.
Mirabela Radu