Clopotarul dacilor - 40

      Între Bine și Rău se află înțelepciunea
Stînd acolo, în colțișorul tău și răsfoind “clopotarii”, cred că te întrebi  adeseori: cum de-am reușit să deviem atît de mult de la planul Divin?
          Înaltul principiu al Creației a fost înlocuit de inventarea diverselor forme cu o frumusețe înșelătoare și aparent atrăgătoare. O frumusețe rară reprezenta frumusețea sufletului și a copacului genealogic din care s-a născut el sau ea. Într-un cuvînt, potențialul creator a fost preschimbat și dirijat în perfecțiunea formei, pentru a seduce și a domina.
          Războaiele au adus nenumărate necazuri femeilor din Dacia; multe dintre ele erau luate ca trofee de către cotropitori și singura răzbunare a lor era abandonul spiritual. Prin această metodă, ele distrugeau arborele genealogic al inamicului, născîndu-i un fel de roboți.
          Într-un fel sau altul, Creația Divină a fost transferată în planul sexual al vieții, atrăgînd după sine veșnicul conflict și veșnica atracție dintre principiile masculin și feminin. Negăsind o ieșire din această situație paradoxală, bărbatul și femeia au fost atrași mai mult în zona formelor cu caracter sexual, uitînd că aceste corpuri omenești trebuie umplute cu înțelepciune Divină, pentru a se putea ridica la Cer. Ca urmare a acestei devieri, avem astăzi o societate plină de femei și bărbați “miss/mister planeta”, care habar nu au că sufletul, fără un suport spiritual, este ca un măr frumos, dar viermănos. Un astfel de individ nu are activat corpul stihinic-static și, fără această conexiune, energiile creatoare pătrund cu greutate prin el, în planul fizic, care blochează legătura cu Universul. Trăind cu un asemenea om-robot, te va zăpăci cu poftele sale și, cu timpul, vei deveni sclavul lui.
Energiile feminină și masculină de același nivel mențin sănătatea și vitalitatea partenerilor. O armonie dintre genuri face posibilă eliberarea meridianelor din energiile animalice. Femeile și bărbații cu energii joase – deseori și cu trupuri perfecte – reprezintă o capcană pentru sufletele înalte, care sînt oprite în acest spațiu pentru a satisface pofte animalice. Numai acei care vor stăpîni materia fără a depinde de ea se vor ridica deasupra lumii și, urmînd calea desăvîrșirii, vor păși către sfîrșitul dualității.
Echilibrul îl face pe om să stăpînească albul și negrul, să înțeleagă dezvoltarea unitară,în care involutivul și evolutivul își găsesc locurile. Sufletele care nu pot atinge nivelul echilibrului primordial își îndreaptă forțele în lupta cu cei răi, considerîndu-i negri pe toți, în afară de ei înșiși. Nefiind în stare să se unească cu întregul, ei se zbat între dualități, fără a conștientiza acest lucru. Necunoscînd legile Divine, ei emit propriile legi, unde interpretează Binele și Răul și dau verdict după propria lor judecată. Convinși fiind că fac bine, ei provoacă un prejudiciu de neîndreptat: dorind să se opună Răului, cad ei înșiși în plasa acestuia.
O ființă care își găsește liniștea și calea spre desăvîrșire devine o verigă din conglomeratul Spiritului, atît în ceea ce privește corpul fizic, cît și în buna funcționare a corpurilor subtile. Numai o acțiune echilibrată, în concordanță cu interesele Întregului, va dispune de o putere deplină, dătătoare de rezultate bune în folosul sufletului. Cu această ocazie, este de dorit ca bărbatul și femeia să nu se aleagă întîmplător, ci să se găsească într-o proximitate spirituală, să creeze împreună pe cele mai înalte planuri; în planul stihinic-static – o aură stabilă, purtătoare a principiilor masculin-feminin, reunite în iubire necondiționată.
Alexandru Ștefan