Intrarea
în ritmul Universului
Comprimarea
timpului este, pentru om, un fel de știu, dar mintea nu-i permite să ia
acest fenomen ca realitate. Ca să fie clar pentru toată lumea, lămuresc astfel:
distanța de un kilometru parcursă pe jos sau cu bicicleta are timpuri și viteze
diferite. Presupunem că Pămîntul se rotește după viteza bicicletei, iar tu nu
dorești să-ți schimbi pasul și nici ritmul în care te afli de mii de ani
pămîntești. Adică, ce se întîmplă? Dacă ritmul cosmic și-a mărit viteza, iar
ființa umană nu se aliniază acestei reforme, se acumulează în jurul capului foarte
multă informație pe care creierul nu o poate asimila și, din această cauză,
există presiuni și dureri mari de cap, pe care corpul fizic nu le poate
echilibra. Fiecare încearcă să facă ceva în aceste neplăcute momente, dar numai
pentru a se elibera de această presiune informativă. Dacă nu intrați în același
ritm cu Universul, corpul fizic nu este în stare să prelucreze și să descifreze
indicațiile care vin de Sus. Măriți diapazonul subconștientului și se va mări
și memoria creierului pentru a fi în pas cu reforma universală. Informația va
veni prin meridianul celui de-al treilea ochi sub formă de încărcare
energetică, adică te vei simți ca un acumulator plin de energie, care se încarcă
din Cosmos. Numai prin această pură energie meridianele corpului fizic se
activează, punînd în mișcare înțelepciunea interioară care, la rîndul său, încurajează
sufletul spre lumină.
Prima
presiune pe care ați avut-o la început a
fost asupra logicii pe care voi ați îndreptat-o spre zidire și luarea cuvîntului
sub control. Prima treaptă prin care se vede diferența dintre tine și alții
este că tu nu mai suporți falsitatea. Observi că omul de lîngă tine – care era,
pînă ieri, lumina ochilor tăi – este, de fapt, o rugină care te mănîncă din
interior. Nu dărîma totul, încearcă să fii o pildă vie pentru el și poate că,
într-o zi din următorii 26.000 de ani, va reuși să se ridice și el.
Multe
suflete evoluate încearcă acum, pe ultima sută de metri, să-i trezească și pe
alții, spre a se desăvîrși. Nu este un lucru rău, semănați sămînța luminii și
lăsați-o să rodească, dar voi mergeți mai departe, nu vă opriți din drum. Spre
Cer se pășește de bunăvoie, nu tras de mînă. Fiecare trebuie să-și descopere
chemarea și să contribuie personal la creșterea răsadei nemuritoare din
interiorul său. Pe oamenii care se prefac zi de zi lăsați-i în pace căci în
această viață ei au ales să trăiască în dualitate, pur și simplu așa le place,
ei se uită la voi de parcă ați căzut de pe lună.
Gîndiți-vă
bine pe cine invitați să construiți o lume nouă și un om nou. Dacă omul nu a
fost în stare să se transforme într-un om nou în timpul examenului, nu are nici
o șansă. Adică, va începe totul de la zero. În schimb, dacă luați un asemenea
om cu voi, vă asumați o mare responsabilitatea și riscați ca acest lucru să-i
încurce și pe alții. Omul aflat la un nivel inferior de evoluție, văzînd că nu
se poate ridica, va încerca întotdeauna să-i facă pe cei de alături să se
coboare la nivelul lui. Alexandru Ștefan