Memoria
Învățăturile vechi ne spun că sufletul care vine pe Pămînt
la întrupare începe totul de la zero. Cu această întrebare m-am adresat Civilizației
Vodă, în meditația mea:
De
ce ne este ștearsă memoria la naștere, ca să uităm cine am fost sau ca să fim
infectați cu diferite istorii născocite de oameni?
Răspuns: voi trăiți
acum într-o perioadă de timp cînd sufletele vii îi înghesuie pe acei morți ca
să le ia locul.
Vreți
să-mi spuneți că noi trecem prin moarte ca să uităm viața anterioară?
Cei mai mulți oameni,
în mod conștient, își uită trecutul pentru ca mai puțin să lucreze asupra
greșelilor comise. Își amăgesc fără responsabilitate sufletul ca să poată
merge, încărcîndu-și destinul mai departe.
După
cum îmi răspundeți, înțeleg că noi sîntem mai mult preocupați de căutarea
locului de veci prin cimitire decît de nemurirea sufletului…așa este?
Dacă nu ați atins încă
desăvîrșirea trebuie să fiți mulțumiți că moartea întinerește continuu
omenirea.
Cele
mai scumpe amintiri sînt legate de strămoși. Ce putem face noi, urmașii lor,
pentru ei?
În primul rînd, să nu
uitați că suferința lor a fost cu izbîndă pentru sufletul vostru, au fost atît
de puternici căci niciodată nu au avut dorința să se răzbune pe cineva.
De
ce ne disprețuiesc atît de mult străinii?
Un popor poate deveni
mare și puternic numai prin ura înverșunată a străinilor. Cei ce vă
disprețuiesc se vor îneca în propria otravă atunci cînd vor descoperi că nu au
avut pentru ce să vă urască.
De
ce oamenii își amăgesc mai mult ochiul cu o scînteie care arde numai o singură clipă? Nu sîntem în stare, cu acești
ochi fizici, să vedem valorile primordiale?
Numai prin desăvîrșirea
sufletului o grămadă de oameni devine popor. Un popor bine orînduit îl va naște
pe acel care va împărți la toți semenii ceea ce li se cuvine, iar el se va
mulțumi cu ceea ce-i va rămîne.
Noi,
trăitorii din fosta Dacia, ne-am cam cheltuit moștenirea, nu mai sînt acele
virtuți pe care te poți sprijini…Doamne ferește de un necaz, te trezești că
majoritatea prietenilor au dispărut.
Din Cer cădeau două
picături de apă, speriate că se vor lovi de pămînt…s-au rugat lui Dumnezeu să
nu sufere și au fost transformate îm fulgi de zăpadă. Prin credință, poți
transforma chiar și căderea în izbînda sufletului tău.
Mulți
dintre oameni, fiind preocupați de propria persoană, nu observă că, în jurul
lor, mai trăiesc și alți oameni. Cum îi putem dezlega la ochi ca să nu se
creadă buricul Pămîntului?
Acești ignoranți, după
ce se trezesc bătrîni, cu mare plăcere se suie în spatele celor tineri ca să le
reprezinte bătrînețea. Din păcate, există mulți oameni, în societatea voastră,
care trăiesc asemenea unor lipitori, adică pe spatele celor ce muncesc cinstit.
De
ce așa-zisele popoare mari dau sfaturi popoarelor mici despre cum trebuie
apărate drepturile omului, dar vorbesc cu arma în mînă?
Cei mari au și pofte
mari, o să vă educe pînă cînd nu vor mai avea nimic de luat. Supremația nu se
menține cu arma, ci cu înțelepciunea.
Anul
acesta vom avea primăvară sau vom intra în vară cu hainele de iarnă?
Cît vă aflați în
dimensiunea timpului, el este stăpînul vremii.
Pot
afla cu cine am stat de vorbă?
Sînt coordonatorul
apelor din Balcani.
Astăzi
ești cam zgîrcit la cuvinte…
Mai am și altceva de
făcut…
Mulțumesc
pentru timpul acordat.
Cu plăcere.
Alexandru Ștefan
