Clopotarul dacilor 143

                                             

                                               Memoria

          Învățăturile vechi ne spun că sufletul care vine pe Pămînt la întrupare începe totul de la zero. Cu această întrebare m-am adresat Civilizației Vodă, în meditația mea:

De ce ne este ștearsă memoria la naștere, ca să uităm cine am fost sau ca să fim infectați cu diferite istorii născocite de oameni?

Răspuns: voi trăiți acum într-o perioadă de timp cînd sufletele vii îi înghesuie pe acei morți ca să le ia locul.

Vreți să-mi spuneți că noi trecem prin moarte ca să uităm viața anterioară?

Cei mai mulți oameni, în mod conștient, își uită trecutul pentru ca mai puțin să lucreze asupra greșelilor comise. Își amăgesc fără responsabilitate sufletul ca să poată merge, încărcîndu-și destinul mai departe.

După cum îmi răspundeți, înțeleg că noi sîntem mai mult preocupați de căutarea locului de veci prin cimitire decît de nemurirea sufletului…așa este?

Dacă nu ați atins încă desăvîrșirea trebuie să fiți mulțumiți că moartea întinerește continuu omenirea.

Cele mai scumpe amintiri sînt legate de strămoși. Ce putem face noi, urmașii lor, pentru ei?

În primul rînd, să nu uitați că suferința lor a fost cu izbîndă pentru sufletul vostru, au fost atît de puternici căci niciodată nu au avut dorința să se răzbune pe cineva.

De ce ne disprețuiesc atît de mult străinii?

Un popor poate deveni mare și puternic numai prin ura înverșunată a străinilor. Cei ce vă disprețuiesc se vor îneca în propria otravă atunci cînd vor descoperi că nu au avut pentru ce să vă urască.

De ce oamenii își amăgesc mai mult ochiul cu o scînteie care arde numai o  singură clipă? Nu sîntem în stare, cu acești ochi fizici, să vedem valorile primordiale?

Numai prin desăvîrșirea sufletului o grămadă de oameni devine popor. Un popor bine orînduit îl va naște pe acel care va împărți la toți semenii ceea ce li se cuvine, iar el se va mulțumi cu ceea ce-i va rămîne.

Noi, trăitorii din fosta Dacia, ne-am cam cheltuit moștenirea, nu mai sînt acele virtuți pe care te poți sprijini…Doamne ferește de un necaz, te trezești că majoritatea prietenilor au dispărut.

Din Cer cădeau două picături de apă, speriate că se vor lovi de pămînt…s-au rugat lui Dumnezeu să nu sufere și au fost transformate îm fulgi de zăpadă. Prin credință, poți transforma chiar și căderea în izbînda sufletului tău.

Mulți dintre oameni, fiind preocupați de propria persoană, nu observă că, în jurul lor, mai trăiesc și alți oameni. Cum îi putem dezlega la ochi ca să nu se creadă buricul Pămîntului?

Acești ignoranți, după ce se trezesc bătrîni, cu mare plăcere se suie în spatele celor tineri ca să le reprezinte bătrînețea. Din păcate, există mulți oameni, în societatea voastră, care trăiesc asemenea unor lipitori, adică pe spatele celor ce muncesc cinstit.

De ce așa-zisele popoare mari dau sfaturi popoarelor mici despre cum trebuie apărate drepturile omului, dar vorbesc cu arma în mînă?

Cei mari au și pofte mari, o să vă educe pînă cînd nu vor mai avea nimic de luat. Supremația nu se menține cu arma, ci cu înțelepciunea.

Anul acesta vom avea primăvară sau vom intra în vară cu hainele de iarnă?

Cît vă aflați în dimensiunea timpului, el este stăpînul vremii.

Pot afla cu cine am stat de vorbă?

Sînt coordonatorul apelor din Balcani.

Astăzi ești cam zgîrcit la cuvinte…

Mai am și altceva de făcut…

Mulțumesc pentru timpul acordat.

Cu plăcere.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 142

Trecutul, prezentul, viitorul

        În cugetul nostru lovit de valurile vremii se ascunde acel dumnezeiesc, care ne îndeamnă mereu să pășim mai departe spre Lumina Lui sacră. El ne privește fără să ne judece fiindcă ne cunoaște împlinirea. Știm că a comunica cu Creatorul este destul de ușor și totodată complicat. Prin ce și cum se face această legătură cu Duhul Sfînt? Este greu de răspuns cu logica, dar știu că se poate.

Ca să menții  legătura strînsă cu Duhul Suprem trebuie să cunoști trecutul, prezentul și viitorul. Pămîntul pe care te-ai născut reprezintă prezentul. Trecutul este legat de viața ta anterioară. Viitorul reprezintă traiectoria sufletului spre nemurire, adică trebuie să știi ce faci căci faptele bune se răsplătesc, iar cele rele se plătesc.

La daci, Paștele Blajinilor era ziua și locul unde se întâlneau viii și morții ca să le comunice celor de pe Pămînt cine au fost și ce au făcut în viețile anterioare. La rîndul lor, cei de dincolo aflau prin cine se vor renaște ca să-și poată duce misiunea sufletului pînă la capăt pe Pămînt. Nemuritorii care aduceau pămîntenilor mesaje din viitor încredințau trupul unor preoți bine pregătiți, era ca un fel de moarte clinică. Afirmația potrivit căreia dacii săreau în sulițe ca să aducă mesaje de la Zalmoxe nu este adevărată. Misiunea nemuritorului era să țină minte mesajul transmis din viitor atunci cînd se întorcea cu sufletul în trup. Era un fel de călătorie în timp, în afara corpului, dar, din păcate, le-am uitat pe toate.

Acum, trăim într-o lume unde sentimentul și admirația sînt ucise încă de la naștere. Ne este frică să mai iubim, nu mai sîntem dispuși să îndreptăm emoții și speranțe către semenii noștri fiindcă ne temem de trădare. Dacă nu mai simțim în suflet iubire înseamnă că, la rîndul nostru, ne-am dezis și de acel sacru care ne veghează izbînda sufletului nostru. Credem sau nu credem, dar totul s-a creat pe temelia iubirii necondiționate, care este însuși Dumnezeu.

Este trist că unii dintre semenii noștri dorm un somn al morții unde nu se pomenește de nemurire. Oare de cîte ori îi trebuie omului să mai cadă ca să conștientizeze că totul, în spațiu, este rînduit de Creator? Pe oamenii care nu deosebesc energiile pure de acele grosiere nici intuiția nu-i poate anunța că se află pe marginea prăpastiei. Pur și simplu, se deprind cu noroiul sau, ca unii deținuți, cu pușcăria. Din fericire, pe Pămînt se află multă lume care s-a trezit din somnul nepăsării și a conștientizat că, fără Dumnezeu, nimic nu are viitor. Te întrebi cum poți să te mai ridici dacă ai căzut atît de jos? Poți, dacă crezi în Dumnezeu.

Cîndva, cineva te-a dezamăgit și ai zis că nu mai crezi în nimeni și nimic și nici nu ți-ai dat seama cît de jos ai căzut. Dacă vrei să ieși din această gaură neagră, trezește iubirea necondiționată din interiorul tău și vei reuși. Dacă ești în căutarea iubirii condiționate – care are legătură întotdeauna cu materia, sub toate formele ei – nu este exclus să fii din nou dezamăgit. Iubirea adevărată stă neclintită în sufletul care este în armonie cu Întregul, adică cu Divinitatea.

Nu îmbătrîniți sufletul cu mintea, lăsați copilul acela inocent din interiorul vostru să vă ghideze calea spre pacea primordială. O meditație activată de cei patru regi ai vînturilor și transmisă prin raza solară vă poate ridica cugetul din orice mocirlă. În corpul și sufletul vostru va pătrunde o energie pură care va elibera inima de capcanele haosului. Credeți într-un nou început și nu mai repetați greșelile din trecut, invocați-vă strămoșii și bucuria sufletului vostru va crește de la o zi la alta.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 141

Omul nou

        Privind aspectele dimensiunii în care am evoluat cu toții constatăm că am folosit întunericul pentru a ne odihni și lumina, pentru a munci. Între noapte și zi, cugetul nostru a evoluat în dualitate. În mod inconștient, folosim somnul ca pe un poștaș care ne aduce diverse vise. Dacă visul e bun ne agățăm de el și așteptăm să se împlinească; dacă e rău, spunem simplu: ducă-se cu noaptea. Aici se ascunde paradoxul dualității – te trezești dimineața și primești invitația mult așteptată de la cineva drag, dar nu simți nici o bucurie. De ce oare? Pentru că visul rău te urmărește și nu-i permite sufletului să fie fericit. Din cauza unor superstiții, mulți nu pot vedea nici cum înfloresc copacii primăvară căci permanent îi urmărește un gînd distructiv. Energiile distructive vin numai din întuneric, adică din iluzie, din ceea ce nu există în fața Luminii. Dualitatea a devenit normalitate fiindcă totul ni se pare realitate. Acum este timpul cînd ființa umană trebuie să-și trezească în totalitate esența Divină din interior.

În dimensiunea în care cu toții am trecut, egoul fals nu mai are nici un rost, el va dispărea treptat prin Divinizarea spațiului în care trăim, adică Pămîntul va avea o altă aură, unde răul nu va mai putea exista.

Încurajați spiritul atunci cînd vi se arată semne cerești, nu vă îndoiți cînd vorbiți cu îngerii sau auziți ceva. Ieșirea din duplicitate trezește treptat memoria spiritului, care are acces la informații mult mai înalte.

Pentru a ridica vibrațiile corpului fizic, străbunii noștri activau puterea celor patru vînturi, prin suflarea într-un corn, închinîndu-se în cele patru parți ale Pămîntului. Ritualul se făcea înainte de răsăritul soarelui, pentru a putea prinde primele raze ale soarelui, ce preluau gîndul omului ionizat de către Lumină. Prin razele soarelui care încă nu au atins Pămîntul se poate transmite în Univers și pe Pămînt orice fel de informație creatoare. Pentru ca gîndul creator să se împlinească, trebuie să fie formulat din suflet și transmis soarelui prin rugăciune.

        Am învățat să alungăm șoarecii și gîndacii prin puterea rezonanței magnetice, dar am uitat că soarele este cel mai mare generator din dimensiunea noastră și îl putem folosi pentru deblocarea informațiilor primordiale. Toți cavalerii Luminii își vor activa meridianele corpului fizic pentru a primi și transmite omenirii planul spiritual de formare a omului nou. Eliberați-vă de falsitate, nu vă amăgiți sufletul cu oglinzile iluziei fiindcă toate se petrec repede și acum. Fiind ancorați în dualitate, nimic nu veți simți și nici nu veți înțelege ce se petrece in jurul vostru. Duhul și-a revendicat în totalitate Creația, devenind adevăratul stăpîn al acestui spațiu. Acei care nu vor să-i semene vor ajunge acolo unde merită.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 140

                                             Șansa noastră

        Pămîntul și soarele au ieșit cu succes din zona unde era posibilă acumularea energiilor karmice adică ale destinului. Acum este important să nu mai producem energii negative, care ne pot frîna intrarea într-o nouă eră.

        La ieșirea din portal, Pămîntul a fost bombardat de asteroizi, dar se vede clar că Cineva, Acolo Sus, încă ne iubește. Toți pămîntenii au avut marea șansă de-a trece în altă dimensiune, dar este foarte important să ne menținem în această dimensiune prin fapte și purtare Divină. Fiecare are posibilitatea să aleagă încotro merge și cum merge. În această dimensiune, ființa umană poate urca pe scara evoluției spirituale și poate atinge cele mai înalte dimensiuni ale spiritului. Oamenii care nu vor reprezenta în totalitate rădăcina din care provin vor fi schimbați cu alte suflete din linia propriilor strămoși – va fi un fel de schimb dintre vii și morți.

        Știm deja că ADN-ul omului este format din 700 de oameni, adică fiecare dintre noi reprezintă, acum, 700 de suflete. Dacă reprezentantul nu-și face treaba cum trebuie, vine altul în locul lui.

        Intrarea și ieșirea din portal au fost destul de liniștite și tocmai aici a fost marea capcană pentru entitățile înalte, care au crezut într-o schimbare. Văzînd că nimic nu s-a întîmplat în plan fizic, nu și-au mai ascultat intuiția și au considerat că este momentul să revină la vechiul stil de viață, abandonînd scopul principal al existenței – desăvîrșirea sufletului.

        Am fost obișnuiți cu ideea că orice nivel spiritual se obține prin chin și sacrificii dar, de data aceasta, Creatorul și-a arătat cu adevărat mila și iubirea necondiționată față de omenire. Am intrat în familia marilor civilizații fără ca acest lucru să-l simțim cu sufletul. Este la fel ca atunci cînd am fost primiți în Uniunea Europeană fără să ne schimbăm mentalitatea. Cum va fi mai departe vom trăi și vom vedea dar, de un lucru sînt sigur – cel care Îl caută pe Dumnezeu Îl va găsi.

        Acum, după ce am fost acceptați în dimensiunea civilizațiilor înalte, datoria noastră este să devenim asemenea lor. Eu cred că este suficient cît am suferit cu toții de-a lungul timpurilor. Poate că ni s-a împlinit visul să trăim și să fim cu toții fericiți, dar încă nu am conștientizat acest lucru. Doamne ajută să fie așa!

Alexandru Ștefan