Echinoctiul de primavara - 20 martie 2016, ora 6.30

                                         
                                INVOCAȚIE 

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moș al neamului solar!

Deschide, Doamne, porțile Universului Tău și ascultă rugăciunea sufletului meu.
 Prin voința și credința urmașului Tău, Te invoc pentru a-mi fi călăuză în acest spațiu ca să găsesc drumul către Tine, Doamne. Măria Sa Primăvara mi-a adus în dar de la Tine toate florile naturii. 
Fii, Doamne, oaspetele meu pe Pămînt ca să ne bucurăm împreună de ziua echinocțiului de astăzi. Căci a Ta este Puterea și Împăratia de acum și-n vecii vecilor pentru eternitate. 

Clopotarul dacilor 299

         

     Pe o bancă, lîngă statuia lui Decebal, stăteau doi bărbați, puțin...aghezmuiți și discutau cu înflăcărare. Unul dintre ei spune: dacă aș fi eu președintele acestei țări, aș face...și începe o înșiruire de absurdități și pură teorie, de-mi venea să-mi astup urechile. Nedumerirea și frămîntarea mea către prietenii din Civilizația Vodă:
De ce energiile grosiere – aflate într-un asemenea grad de decădere morală și spirituală – visează să ajungă la putere?
În dimensiunea voastră, totul funcționează după cum dictează banul. De aceea, cei mai mulți oameni cred că cei ce trăiesc bine datorează acest lucru faptului că se află – într-un fel sau altul – la putere și știu cum să ocolească legea.
Cum și ce avem de făcut pentru a ieși din aceste tipare?
În primul rînd, trebuie să vă croiți viața după niște principii bine stabilite. Decît să fii primul într-o haită de șacali mai bine să fii ultimul într-o haită de lupi. Dacă te urmărește frica, mai bine nu face nimic dar, dacă te-ai apucat de lucru, fă totul fără teamă. Ține minte că, nefăcînd nimic, vei pieri. Pentru a avea o gîndire liberă trebuie să-i eliberați pe toți acei pe care îi manipulați. Toate stările neechilibrate apar din cauza emoțiilor necontrolate, iar acestea sînt cauzate de faptul că sufletul nu are un plan spiritual bine stabilit.
Atunci cînd calea desăvîrșirii este aleasă corect, un suflet iluminat nu duce lipsă de nimic. Important este să găsiți meditația care separă subconștientul de logică. Numai atunci cînd corpul fizic este in totalitate relaxat conștiința se poate elibera. Ființa umană devine liniștită și se mulțumește cu ceea ce are, iar cînd sufletul atinge desăvîrșirea, primește o misiune mai înaltă.
Materia trecută prin mîinile unui inițiat va reflecta interiorul său. Oamenii care acumulează bogății peste măsură și nu își îndreaptă pașii către iluminarea sufletului vor pierde totul, la un moment dat. Materia îndeplinește rolul unei energii pentru corpul fizic pînă cînd sufletului îi cresc aripi pentru a se ridica la un alt nivel.
Sfatul nostru: cine își arde viața numai pentru a cîștiga în materie se află pe o cale greșită. Cel ce folosește materia pentru a cîștiga în spirit este un suflet fericit. Mulți doresc sa-și cunoască nivelul de evoluție și nu știu cum să facă acest lucru. Verificați săptămînal, timp de o lună de zile, în ce sînteți ancorați mai mult – în rău sau în bine și, la finele acestei perioade, faceți un bilanț.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 298



Fie că se apropie evenimentul importat recent și denumit Ziua Îndrăgostiților, fie că ne referim la tradiționalul nostru Dragobete, vorbim despre una și aceeași temă – Iubirea. Ne trăim viața cu viteza luminii și, în această fugă după o carieră ce ar trebui să ne asigure viitorul, ne programăm și cîteva întîlniri pentru a închega o familie. Tinerii au inventat un fel de sport: în mare viteza, sar dintr-un pat în altul, uitînd că mai există și altceva – Iubirea. Mulți folosesc sexul pentru a acoperi golul în care se află pînă cînd găsesc buzunarul care le acoperă și necesitățile materiale.
Oare cum ar fi fost dacă Eminescu s-ar fi gîndit mai mult la bani decît la dragoste? Am mai fi avut toate acele poezii care ne mîngîie sufletul? Deși aproape toată viața a trăit într-o cumplită sărăcie (din punct de vedere material) nu a abandonat niciodată dragostea, iubirea. Nu știu ce s-a întîmplat cu noi, dar nu se mai văd astăzi semne că omenirea este capabilă să iubească. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Cum este percepută iubirea la voi și de ce noi nu mai iubim asemenea înaintașilor noștri?
În dimensiunea noastră, este imposibil să exiști fără iubire. În iubire, sîntem cu toții Una cu Creatorul. Voi v-ați îndepărtat de cea mai mare și importanță esență din care ați fost creați – Iubirea. Fără iubire, nu veți obține niciodată unitatea sufletească, nu veți cunoaște compasiunea. Iubirea te face să simți și să trăiești pentru altă ființă. Fără iubire, ești un simplu bolovan și, la un moment dat, te vei transforma cu totul într-o piatră.
Împlinirea vremii, în dimensiunea voastră, se apropie. Din cele șapte miliarde de oameni care trăiesc pe Pămînt doar 10% iubesc și cunoasc cu adevărat Iubirea.
Vreți să spuneți că, la fiecare sărbătoare a Dragobetelui, se văd mai mult acei ce iubesc cu adevărat?
Există foarte mulți oameni dezamăgiți și, dacă nu se vor îneca în amarul greșelilor, au mari șanse să cunoască Iubirea. O trecere în altă dimensiune fără a cunoaște, fără a simți Iubirea este imposibilă.
Iubirea nu înseamnă neapărat să iubești un gen sau altul, este vorba despre esența iubirii care te reprezintă, care poate transforma totul în jur prin simpla sa prezență. Iubirea este mai mult irațională decît rațională, ea nu domină, nu acaparează și nu manipulează, pur și simplu, ea este.
Sfatul nostru: ca să cunoști Iubirea, urmărește ce face cel care pe tine te iubește și deschide-ți inima, poate te vei molipsi și tu.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 297

      
 Am intrat în Anul Maimuței și fiecare își organzează activitatea după cum este caracterul acestei regine. Înaintașii au avut dreptate cînd au spus că în fiecare om trăiește, ascuns, un animal. Părerea mea este că, dacă sufletul rămîne nedesăvîrșit și este lăsat de izbeliște, în interiorul său își pot găsi loc nu numai animalele, ci întregul iad cu toți reprezentanții săi. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
         Ce ar trebui să facă un suflet pentru a nu depinde în totalitate de caracterul unui animal ce guvernează anul?
Ziua și noaptea reprezintă o perioadă de timp ce este dată sufletului pentru a se trezi. În lumina zilei, conștientizează cum somnul din timpul nopții poate deveni viața reală, ieșind din corpul fizic în astral. Altfel spus, așa cum vă trăiți ziua vă puteți trăi și viața din somn. Meditația și pregătirea corpului fizic înainte de somn îi pot oferi ființei umane o altă viață. Se pot trata boli considerate incurabile, se poate călători în timp, se pot încheia lucrurile neterminate în cursul zilei. Practic, viața din timpul somnului nu este deloc diferită de viața pe care o considerați reală, cea din timpul zilei. Este important ca acest aspect, conștientizarea sa să fie făcută cu puterea celui de-al treilea ochi, care contribuie la dedublarea corpului astral de cel fizic.
Nu vă consumați ziua ca să nu pierdeți din ritmul nopții, oferiți-i corpului fizic o recuperare în stare de veghe. Pentru a funcționa în mod conștient în timpul somnului aveți nevoie de o pregătire, călătoria în astral nu se face prin imaginație.
Vreți să spuneți că noi dormim și ziua și noaptea?
Noaptea devine o realitate în plan virtual, dar cu aceleași trăiri pe care le aveți în timpul zilei. Dacă viața voastră din timpul zilei este o programă a societății din care faceți parte desigur că este un fel de somn, dar mai activ. Voi trăiți ancorați într-o programă de a vă consuma energetic adică ceea ce vă este dat pentru o eternitate consumați într-o singură existență. Avînd eternitatea în ADN-ul vostru, începeți o altă viață în alt corp fizic, de acolo de unde ați abandonat desăvîrșirea. Atunci cînd ziua și noaptea nu vor mai fi o taină pentru voi o să aveți acces liber la un stil diferit de viața actuală. Este important să știți că această viață din somn trebuie folosită pentru trezirea subconștientului. Viața din somn a fost blocată de către entitățile înalte pînă cînd ființa umană va înțelege că nu este permis să se facă rău.
Sfatul nostru este: dacă ziua a devenit pentru voi prea scurtă pentru a vă realiza gîndurile pozitive înseamnă că merită să descoperiți și calitățile nopții. Important este să nu înmulțiți răul.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 296


     Înțelepciunile lăsate de urmași spun că sîntem ceea ce gîndim. Și, totuși, un gînd nu mă părăsește: dacă pretindem că ne numim oameni, de ce ne ucidem între noi? De ce sîntem atît de diferiți unii de alții? De unde atîtea rase pe Pămînt dacă sîntem Creația unui singur Dumnezeu? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
         Am mai discutat despre faptul că Pămîntul a fost invadat de multe civilizații din Univers și, pentru că s-au aflat o perioadă de timp în acest spațiu, fiecare dintre aceste civilizații și-a lăsat amprenta. La un moment dat, s-a decis că Pămîntul este singurul loc unde fiecare civilizație își poate demonstra calitățile, pentru a guverna întregul Univers. Totul părea perfect – fiecare civilizație și-a ales un teritoriu unde a plantat/semănat ceea ce creștea pe planeta de unde provenea. Problemele au început să apară după ce experimentele ingineriei genetice au devenit realitate. Fiecare civilizație și-a apărat cu sfințenie ființa ce o reprezenta pe Pămînt. După ce au fost învățați cum să trăiască și să supraviețuiască în acest spațiu, oamenii au fost lăsați un timp singuri, pentru a evolua spiritual. Cînd au revenit, cei ce le-au dat viață și-au pus mîinile în cap: toți se luptau între ei. De aceea, s-a hotărît ca omenirea să fie împărțită energetic în patru rase, care nu ar fi trebuit să se amestece între ele. Dar, printre cele patru rase care au moștenit Pămîntul s-au strecurat și așa-numitele suflete-trîntori, care au fost separate de societate și sortite să trăiască în caste.
Acum, aproape de împlinirea vremii, fiecare civilizație își dorește ca omul pe care l-a creat să domine Pămîntul. Cei care nu și-au dorit și nici în prezent nu vor să muncească s-au folosit de furtul copiilor din rasele superioare. Cînd, într-o mare de ochi negri ca smoala, vezi doi ochi albaștri care cerșesc, tu, un suflet înalt, îți recunoști semenul și încerci să-l ajuți. Pe lîngă acești îngeri rătăciți de familiile lor s-au hrănit cîrduri de ciocoi care domină și astăzi planeta.
         Din ceea ce spuneți am putea trage concluzia că rădăcinile strămoșilor au fost rupte intenționat, pentru ca noi să nu găsim calea?
         Sub sloganul națiuni din toate țările, uniți-vă au fost spălate hotarele dintre popoare și, ulterior, distruse complet. În luna mai se va da cea mai mare bătălie dintre civilizațiile care pretind tronul Universului. Pămîntul și întreaga omenire se vor afla la hotarul dimensiunii a patra pînă cînd se va stabili cine și cum a evoluat.
Acum este cel mai important moment din viața fiecărui suflet. Tot ceea ce gîndiți poate deveni realitate. Lumea este împărțită după cum funcționează emisferele creierului uman. Oamenii care nu-și doresc schimbarea vor rămîne acolo unde le este locul, spre deosebire de ceilalți, care vor păși pe calea evoluției.
Ați trecut în altă dimensiune și ați luat cu voi toate infecțiile adunate de-a lungul timpului. În acest loc vă puteți lepăda de tot ceea ce este distructiv, pentru a nu mai rătăci prin haosul civilizațiilor cotropitoare.
Anul 2016 este un moment al schimbărilor universale și toată suflarea Universului așteaptă cu nerăbdare succesul celor ce sînt la început de drum. Sfatul nostru, în această perioadă, este: mintea nu trebuie mințită, orice acțiune – să fie chibzuită, gîndul să fie curat pentru ca sufletul să nu fie încărcat. Deschide inima spre schimbare căci pentru tine este singura scăpare.

Alexandru Ștefan  

157 de ani de la Mica Unire - Hai, să dăm mîna cu mînă...


       HORA UNIRII 
                                          de Vasile Alecsandri 

Hai, să dăm mînă cu mînă
Cei cu inima româna
Să-nvîrtim hora frăției
Pe pămîntul României! 

Iarba rea din holde piară! 

Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie 
Decît flori și omenie! 

Măi muntene, măi vecine, 

Vină să te prinzi cu mine 
Și la viață cu unire 
Și la moarte cu-nfrățire! 

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește 
Și dușmanul nu sporește! 

Amîndoi sîntem de-o mamă, 
De-o făptură și de-o seamă
Ca doi brazi într-o tulpină, 
Ca doi ochi într-o lumină. 

Amîndoi avem un nume, 
Amîndoi o soartă-n lume 
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, 
În noi doi un suflet bate! 

Vin la Milcov cu grăbire 

Să-l secăm dintr-o sorbire
Ca să treabă drumul mare 
Peste-a noastre vechi hotare

Și să vază sfîntul soare 

Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe cîmpia românească!