Clopotarul dacilor 117



                                 


                                                 Un alt aspect al sufletului

   Învelit în pacea eternă, omul vine în acest spațiu ca să cunoască neliniștea sufletului. Menit fiind să iubească necondiționat, omul dăruiește totul condiționat. Se mai dezmeticește uneori, privind cum izvorăște apa fără să ceară nimic înapoi sau cum pămîntul ne hrănește fără bani. Sufletul care evită să trăiască anumite experiențe necesare din cauza fricii sau a comodității (de exemplu, săpatul în grădină, mulgerea vacii etc) poate fi întors din drum ca să le cunoască. Experiența Pămîntului îi dă sufletului marea șansă de a se integra și a se descurca în Eternitate fără ajutor. Din momentul cînd sufletul pășește în Eternitate trebuie să uite cuvintele ajută-mă, Doamne.   
        Fiecare om fericit care ajunge la un astfel de nivel este considerat un lucrător experimentat în construcția Universului. Aici, în Școala-Pămînt, am experimentat un alt aspect al sufletului. În iluzie am găsit contrariul ca să-l apărăm veșnic pe cel adevărat.
În memoria noastră se păstrează o parte a perfecțiunii din Eternitate, pe care vrem să o implantăm și celor din jur. De multe ori, sufletului i se pare că nu este înțeles și se macină în interior pentru că nimeni nu vrea să se schimbe. Asta înseamnă că sufletul a ajuns la un alt nivel și își dorește să trăiască o altă experiență. Dacă vei privi în profunzime la unele lucruri pe care aici, în acest spațiu, vrei să le îndrepți, nu trebuie să-ți pierzi timpul în zadar; aici, pentru acest spațiu, aceste lucruri sînt perfecte și niciodată nu vei putea repara ceea ce nu este defect.
Așa cum fiecare notă dintr-o gamă are diapazonul ei, la fel și fiecare suflet se află pe scara evoluției după experiențele acumulate din toate viețile trăite pe Pămînt. Mulți dintre pămînteni mai au de trăit aici, pe Pămînt, așa că nu vă străduiți cu orice preț să-i cărați după voi în altă dimensiune. Mai greu o să le fie acelora care stau ca niște lipitori pe capul apropiaților. Dezlegarea de această lume se face numai prin credința în nemurire. Acei care cred numai într-o singură viață se află abia la început de drum. Ca să reușești în dobîndirea fructului nemuritor, încearcă să construiești în interiorul tău un stil de viață total diferit de acesta în care trăiești. Construiește cu imaginația ta o planetă pe care trăiește o lume fericită, după cum ți-ai dorit tu dintotdeauna și atunci cu adevărat vei avea senzația că ești un mic Dumnezeu.
Alexandru Ștefan