Invocatie la echinoctiul de toamna



Îndemnăm toți oamenii cu inimă de dac 
Să se conecteze la Invocația Neamului
Astăzi, de ziua Echinocțiului de toamnă
Pentru ca Planeta-Mamă să treacă cu bine 
Prin centrul Universului, 
Pentru a primi în dar fructul nemuririi. 

 Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al Neamului Solar, 
Prin voința și credința sufletului meu
Mă alătur Puterilor pozitive din Univers
Pentru a ușura traiectoria Mamei Geea.
Rugăm Duhul Suprem să ne permită 
Trecerea în dimensiunile superioare ale Universului 
Pentru a fi de folos Creației Divine. 

Clopotarul dacilor 339

Fiecare dintre noi păstrează, în adîncul sufletului, o dorință pe care nu o poate spune nimănui. Dorințele împlinite ne propulsează destinul, iar cele ascunse devin, pentru mulți, o traumă sufletească. Traversînd aceste vremuri zbuciumate, nu prea mai găsim timp pentru a sta de vorbă cu sufletele care ne înconjoară. Dacă ducem lipsă de ceva atunci este vorba despre faptul că nu mai avem cînd să vorbim unul cu altul. Un cuvînt bun la momentul și timpul potrivit este mult mai de preț decît banii oferiți celor dragi pentru timpul pierdut. Generația tînără și-a astupat urechile cu tot soiul de căști ca să nu mai audă aberațiile părinților și ale profesorilor, ce nu mai au vocația de a-i învăța pe alții și de a ridica oameni adevărați. 

Mergem într-o direcție greșită. Mulți tineri nu mai vor să se căsătorească fiindcă văd cum și în cel fel de familii trăiesc. Copiii care merg dimineața la școală sînt triști și fără zîmbete pe față; la 10 – 12 ani, ei discută despre orice, în afară de copilăria lor. Mulți dintre ei au nevoie de psihologi…sînt duși la psihiatru și îndopați cu medicamente. Generația tînără are nevoie de ajutor, de un spriin puternic din partea societății. O familie tînără nu poate supraviețui în această țară, fără ajutorul părinților și, de aceea, caută să fugă cît mai departe. 
Anual, agențiile de știri ne aduc cîte un sfîrșit de lume ca să nu mai sperăm, să nu ne mai gîndim la ceva bun. Sîntem infectați cu grija zilei de mîine și cu frica morții. Pămîntul este un astru bătrîn și cred că va găsi o soluție pentru a se debarasa de o lume bolnavă și fără cap. Da, cu adevărat, am ajuns într-un punct mort. Războiul bate la ușă, iar cataclismele vor fi tot mai mari căci răutatea oamenilor nu are margini. Eu sper că lumea bună va triumfa și toate se vor așeza după cum le-a rînduit și a binevoit Creatorul. 
Alexandru Ștefan