Zorile dalbe - colind (audio)

Asociatia TEZAURUL DACIEI va ureaza SARBATORI FERICITE! 


pentru a asculta colindul, CLIC AICI 

Zorile dalbe - colind


                                       Zorile dalbe
                                            colind

Zorile dalbe, zori din Cer
Am pornit pe drum de fier
Zorile dalbe, zori din Cer
Scoală, gazdă, că oprim
Zorile dalbe, zori din Cer
Nu ca să ne odihnim
Zorile dalbe, zori din Cer
Ci în zori să vă trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
În lumină să trăim
Zorile dalbe, zori din Cer
Lui Crăciun să-i mulţumim
Zorile dalbe, zori din Cer
C-am avut un an bogat
Zorile dalbe, zori din Cer
Lapte, miere am mîncat
Zorile dalbe, zori din Cer    
Sanie trasă de cai
Zorile dalbe, zori din Cer
Colindăm al nostru plai
Zorile dalbe, zori din Cer
Dumnezeu să ne păzească
Zorile dalbe, zori din Cer
De mînia cea lumească
Zorile dalbe, zori din Cer
Toţi, în zori să ne trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
Pe Crăciun să îl cinstim
Zorile dalbe, zori din Cer
Tot Pămîntul să-l trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
Pe copii să-i ocrotim
Zorile dalbe, zori din Cer
Toţi, în pace să trăim
Zorile dalbe, zori din Cer
Şi, la anul, iar venim
Zorile dalbe, zori din Cer.
                                                                   Alexandru Ştefan 




Ritual de Ziua Soarelui




Începînd cu data de 21 decembrie, pînă pe 25, strămoşii noştri aprindeau Focul Soarelui. Se mai numea şi “focul viu” şi se obţinea prin frecarea a două lemne (de brad). Întrucît această procedură este mai dificilă, astăzi, putem aprinde focul viu şi cu ajutorul unei lentile – se îndreaptă lentila spre raza solară, după ce, în spatele său, a fost aşezată o bucată de bumbac (vată) îmbibată în alcool sanitar. Cu flacăra obţinută în acest mod se aprinde o candelă şi se păstrează timp de un an de zile, într-un ungher al casei, alături de un crăciunel şi un ştergar brodat în stil naţional. 
La data de 25 decembrie, la răsărit de soare, se pune un obiect din argint într-un vas cu apă şi se rosteşte rugăciunea purificării: 

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moş al neamului solar,
Prin raza Ta sfîntă, purifică această apă
Şi ne spală pe noi de tot răul care ne urmăreşte
Şi de venirea Ta ne pregateşte, căci a Ta este puterea
De-acum şi-n vecii vecilor, pentru eternitate. 

După această rugăciune, cu faţa spre Răsărit, se colindă soarele: 

Soare, soare, frăţioare, azi e mare sărbătoare,
Te poftesc la mine-n casă, ca să stai cu noi la masă
Calea să ne luminezi şi Lumina s-o păstrezi,
Pentru noi, pentru pămînt, căci ai fost şi ai rămas
Dumnezeul nostru sfînt. 

După colind, se ia crăciunelul păstrat din anul precedent, se rupe, se înmoaie în vin roşu şi se împarte tuturor membrilor familiei: 

“sub broboada Soarelui ne adunăm, iubirea din noi s-o păstrăm, să fim luminoşi, la suflet frumoşi, în pace să trăim, cu Moş Crăciun în veci să fim!”

Apoi, participanţii la ritual se felicită şi îşi fac urări de bine. Cei care fac acest ritual pentru prima dată şi nu au crăciunel din anul precedent, pot folosi unul proaspăt. 


Ziua Soarelui

"Pentru strămoşi, Dumnezeu era Soarele si Soarele era Dumnezeu, erau unul şi acelaşi. Zalmoxe - Crăciunul era sărbătorit la data de 24-25 decembrie. La această dată, Soarele era cel mai aproape de Pămînt. Sărbătoarea lui Zalmoxe era considerată cea mai importantă, de pe parcursul anului. Pentru a marca evenimentul, dacii coceau un colac din aluat de pîine împletit, ce avea forma unei fundiţe cu colţurile ridicate. Acesta era, de fapt, semnul lui Zalmoxe, care se numea şi "crăciunel". Se cocea cîte un crăciunel pentru fiecare membru al familie, se acoperea cu un ştergar şi se păstra într-un ungher al casei, sub un şetrgar." 

"Dacii spuneau că, la data de 25 decembrie, Soarele era poftit, de către Mama-Pămînt, la Hram, iar pămîntenilor li se îndeplinea orice dorinţă. Pe parcursul anului, omul se pregătea pentru a-şi formula dorinţa către Soare si, daca era bine formulata, Soarele o indeplinea. Pînă la asfinţitul Soarelui, omul i se putea adresa. Dorinţa se scria pe o coajă şi se îngropa sub un copac, înainte de răsăritul Soarelui."    
                                          Alexandru Ştefan - "Pe urmele lui Zalmoxe.Carpatia"

Adrian Paunescu - un dac nemuritor

Dimineata de astazi, 5 noiembrie, anunta o zi insorita, o zi frumoasa de toamna tirzie...si, totusi, la rasarit de soare, o veste cumplita a facut inconjurul tarii si ne-a infiorat pe toti: Adrian Paunescu nu mai este printre noi. Este greu sa ti-l imaginezi pe Adrian Paunescu altfel decit scriind, recitind, militind pentru reintregirea scumpei lui tarisoare, suferind pentru ea, muncind...nici nu vreau sa ma gindesc la el in alt mod. Si nici nu vreau sa vorbesc despre Adrian Paunescu la timpul trecut. Niciodata. Pentru ca Adrian Paunescu nu a murit. Nu poate sa moara. Tot ceea ce-a facut el pentru noi, pentru poporul lui drag, vreme de atita amar de ani, toata energia sa indreptata spre noi, toate gindurile lui bune canalizate spre Unire, spre Tara, spre fiecare dintre noi, intreaga sa existenta, care a fost marcata de iubirea pentru acest pamint - toate acestea si multe altele - il impiedica sa moara. De aceea, 5 noiembrie 2010 nu este data cind Adrian Paunescu ar fi trecut in nefiinta, ci este momentul cind - obosit de zbaterile pamintesti - a ales Eternitatea. Drumul sau spre nemurire a fost scurt, dar abrupt. Cu siguranta, de Acolo, de unde se afla deja, va veghea in continuare asupra poporului sau drag, la fel cum si noi vom veghea asupra flacarii aprinse de el in inimile noastre si vom avea grija sa nu se stinga niciodata. Adrian Paunescu a fost, intotdeauna, un dac liber si, incepind de astazi, este un dac nemuritor. Mirabela Radu
 "POST MORTEM - De n-as fi om / as vrea sa fiu / un tricolor / uitat in Muntii Apuseni." Adrian Paunescu

 "EU SINT EU  - ...vreau dupa acestea pe acest pamint / sa ma luati cu totii drept ceea ce sint / acum observ cit e de greu / sa va arat ca eu sint eu". Adrian Paunescu
 "TOTI - toti oamenii pe care i-am cunoscut / au fost exact / cei care aveau / mai mare nevoie de mine". Adrian Paunescu
 "VITEZA- am regimul avioanelor / ori stau, ori zbor / nu pot merge". Adrian Paunescu
 "MILITANT - nu-mi place sa ma simt bine / intr-o lume care se simte prost / iata motivatia / tainica si egoista / a militantismului meu". Adrian Paunescu
 "APROAPE - Dupa ani si ani de calatorie / prin univers / omul se-ntoarce in gradina sa / si, abia atunci, simte ce aproape ii era / fericirea". Adrian Paunescu

ZIUA DACIEI 2010

In atentia vizitatorilor

Toate materialele de pe acest blog (texte si fotografii) sunt protejate de legislatia privind drepturile de autor. Copierea oricarui material de pe acest blog este permisa numai cu acordul scris al Asociatiei TEZAURUL DACIEI Constanta. Va multumim pentru intelegere.

Invitatie la Ziua Daciei 2010



Buciumul răsună din nou peste străvechiul pămînt al Daciei şi toţi cei care rezonează la această chemare se adună într-un singur loc, animaţi de-un singur gînd. În ziua echilibrului, 23 septembrie, dacii din toate colţurile lumii se opresc din lucru şi se pregătesc de sărbătoare. Este Ziua Daciei, este acea zi din an dedicată memoriei strămoşilor, este ziua cînd trebuie să lăsăm orice altă îndeletnicire deoparte şi să vorbim despre cine sîntem noi, de unde venim, din cine ne tragem. Trăind cu responsabilitatea de-a fi urmaşii lui Burebista, Decebal ori Ştefan cel Mare, le vom putea lăsa urmaşilor noştri o moştenire de care să fie mîndri.
Mulţi dintre urmaşii dacilor liberi s-au înscris în Asociaţia TEZAURUL DACIEI, pentru a fi mai aproape unii de alţii. Împreună, am decis să marcăm, anual, Ziua Daciei, la 23 septembrie - zi a echinocţiului, a echilibrului şi data la care, potrivit autorului Alexandru Ştefan, erau încoronaţi regii daci. Pe neprinsă veste, am ajuns la cea de-a cincea ediţie a acestei manifestări, a cărei amploare este tot mai mare, de la an la an. Căldura cu care sîntem primiţi întotdeauna, ca şi cultul faţă de trecut al dacilor din Basarabia, ne fac să revenim mereu aici, cu bucurie. Emoţia revederii este trăită, însă, nu numai de noi şi de prietenii noştri din Basarabia, ci şi de către dacii din România, Grecia, Macedonia şi Ucraina, care ne sînt mereu aproape. De data aceasta, vă invităm să ne întîlnim la Şoldăneşti, un orăşel micuţ, dar cochet şi curat, situat într-o zonă pitorească, al cărui primar ne-a smuls, anul trecut, promisiunea de-a organiza Ziua Daciei tocmai aici, în „ograda” sa. Am vrut să ştim care-i este motivaţia şi ne-a răspuns simplu că şi ei sînt daci şi, în plus, nimic din ceea ce spunem şi facem noi nu le este străin. Peste toate acestea, primarul Alexandru Tinică ne-a dezvăluit faptul că şi la conducerea raionului se află tot o mînă de daci liberi, care, alături de preşedintele Alexandru Reliţchi urmează să ia parte la această sărbătoare. 

 La cea de-a cincea ediţie a Zilei Daciei, le mulţumim tuturor celor care au contribuit şi contribuie la organizarea acestui eveniment. Pe toţi cei ce se simt urmaşi ai dacilor liberi îi îndemnăm să rămînă alături de noi, pentru ca împreună să menţinem - vii şi nealterate – valorile, tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti, adevăratul tezaur transmis de către înaintaşi. Să nu uităm niciodată cine sîntem şi de unde venim!
Mirabela Radu 

 



Programul manifestării „Ziua Daciei”– 19 septembrie 2010 

Ora 08.30: chemarea localnicilor la sărbătoare, prin intermediul celor trei fanfare, care vor evolua în diferite locaţii ale oraşului

Ora 9.00: parada portului popular – defilarea ansamblurilor, pe o distanţă de un kilometru 

Hora prieteniei 

Deplasarea participanţilor şi a invitaţilor spre parcul unde va avea loc serbarea
 
Chemarea din bucium

Deschiderea oficială a sărbătorii – cuvînt de deschidere din partea reprezentanţilor Asociaţiei TEZAURUL DACIEI, ai Primăriei Şoldăneşti şi ai Consiliului Raional Şoldăneşti 

Predarea cheii sărbătorii (primită, iniţial, de la Asociaţia TEZAURUL DACIEI) de către primarul din localitatea Rogojeni, autorităţilor raionului Şoldăneşti 

Evoluţia ansamblurilor folclorice şi a fanfarelor 

Concurs de căruţe – cea mai frumoasă căruţă

Concursul „Casa mare” – satele din raionul Şoldăneşti se vor întrece în amenajarea unui interior de casă în stil tradiţional

Concursul colivei – cea mai bună colivă (întrecerea satelor)

Concurs de bucate tradiţionale – cele mai gustoase preparate (întrecerea satelor)

Trasul la teasc 

Iarmaroc de produse agricole

Expoziţii cu vînzare ale meşterilor populari şi artiştilor plastici

Expoziţie de covoare ţărăneşti tradiţionale, vechi 

Întreceri sportive – trînta şi trasul funiei; premiul va fi un berbec

Omagiu adus înaintaşilor – depuneri de flori la stejarul lui Ştefan cel Mare şi la monumentul domnitorului din localitatea Cobîlea (12 kilometru depărtare de Şoldăneşti) 

Donaţii de carte pentru copiii prezenţi la manifestare şi pentru bibliotecile din raion 

Plimbări cu calul pentru copii

Organizarea jocurilor tradiţionale pentru copii 

Premierea ansamblurilor participante, de către Asociaţia TEZAURUL DACIEI şi autorităţile municipale şi raionale din Şoldăneşti 

După lăsarea serii, aprinderea rugului (focului de tabără) va încheia seria de manifestări dedicate Zilei Daciei.  


Ansamblurile participante la Ziua Daciei 2010

Fanfara „Adamos Brass” – Iaşi 
Ansamblul vocal "Prometeu" din Chisinau; conducator artistic - Veaceslav Adam
 Fanfara din satul Pohoarna
Fanfara din satul Vadul-Raşcov
Ansamblul de muzică şi dans popular „Floricica” – Rezina
Ansamblul de muzică şi dans popular „Moştenitorii” – Şoldăneşti
Ansamblul de muzică şi dans popular „Poiana codrului” – Teleneşti
Ansamblul de muzică şi dans popular – Orhei
Ansamblul de dans popular din satul Cuşmira
Ansamblul de dans popular din satul Şestaci
Ansamblul de dans popular din satul Cobîlea
Formaţia folclorică „Moştenitorii” – s. Lunga, r. Floreşti
Formaţia folclorică „Struguraş” – s. Şipca
Formaţia folclorică „Bondiţa” – s. Şestaci
Formaţia folclorică „Cuişmirciana” – s. Cuşmirca
Formaţia folclorică „Socoleanca” Socola
Formaţia folclorică „Cumătriţele” – s. Rogojeni
Formaţia folclorică „Ţărăncuţa” – Şoldăneşti
Formaţia folclorică „Busuioc” – Şoldăneşti
Formaţia folclorică „Lozioara” – Şoldăneşti
Formaţia folclorică „Stejărel” – s. Cobîlea
Formaţia folclorică „Muguraşii” – Şoldăneşti 


"Taina venirii omului pe Pamint" - Al. Stefan



Aducînd această carte în faţa dumneavoastră, nu pretind că aş fi deţinătorul adevărului suprem despre suflet, în acest spaţiu. În rîndurile care urmează am descris calea şi experienţa sufletului meu întru desăvîrşire. Fiecare cititor va înţelege, din această îndrumare, după cum îi este nivelul spiritual. Cei care vor să evolueze se vor bucura. Cei ce cîntăresc cu mintea îşi vor încrunta fruntea. Cîndva, tainele Divine erau accesibile tuturor, dar, fiind atît de simple, omul şi-a complicat singur calea. Această carte este un ghid pentru a ieşi din capcanele iluziei. Am crezut întotdeauna în nemurirea poporului meu şi sînt convins că, la împlinirea vremii, va ocupa, în ierarhia Divină, un loc de frunte. Un loc pe care îl merită cu adevărat. Vă doresc lectură plăcută şi sper ca această experienţă să vă fie de folos!
                                                                                                  Alexandru Ştefan 






„Din momentul cînd omul conştientizează că este din altă lume, iese de sub mrejele morţii, devenind moştenitor adevărat în veşnicie. I se întorc puterile primordiale şi, în scurt timp, se deosebeşte de oamenii obişnuiţi prin faptul că nu îmbătrîneşte în acelaşi ritm cu ei şi se poate trata singur de boli considerate incurabile”.
„Pe drumul desăvîrşirii se munceşte mai mult decît în materie. Cele spirituale îţi rămîn ţie, dar de materie se vor folosi alţii. Dacă vrei să înveţi ceva, caută un învăţator care te ceartă, nu unul care te laudă, căci nu vei învăţa nimic de la el. Cînd crezi că le-ai învăţat pe toate, socoate că nu ai învăţat nimic şi ia totul de la început. Numai astfel vei reuşi să acumulezi cu adevărat înţelepciune”. 

 Cartea este disponibila in limbile romana si rusa si se poate comanda la adresa electronica tezauruldaciei@yahoo.com

Cine n-are batrini, sa-si cumpere!

„Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere”


Bătrânii noştri au fost martorii unor evenimente istorice importante. Bătrânii noştri au trecut prin război, au îndurat foametea, au creat mişcări de rezistenţă împotriva comunismului şi au zăcut, ani la rând, în temniţele aceluiaşi regim comunist. Au înfruntat moartea de atîtea ori, încît au ajuns să nu le mai fie teamă de ea. Nu şi-au pierdut niciodată credinţa şi nici puterea de-a iubi. Au întemeiat familii, iar acum au copii, nepoţi şi strănepoţi. Au urmaşi – pe noi. Ei, aceşti bătrîni, sînt adevăraţi munţi de înţelepciune, sînt dovezi vii ale istoriei noastre. Ei sînt cei care au scris istoria. Mărturiile lor ne pot ajuta să înţelegem mai bine trecutul şi să construim un viitor mai bun. 
Dacă ai un bătrân cu care te mîndreşti, arată-ni-l şi nouă! Fă-i o fotografie, adaugă un text, care să cuprindă ceea ce consideri că este mai important despre el, trimite totul la adresa tezauruldaciei@yahoo.com, iar noi le vom publica pe acest site. 






Rodica Tudorache, nascuta Mocanu - provine din neamul lui Martac, din zona Turnu Rosu, localitatea Ciineni. Stramosii ei se numeau Martac, erau mocani si au venit in Dobrogea dupa razboiul de independenta din 1877, cu citeva mii de oi. Au format localitatea Dorobantu din judetul Constanta. Cu timpul, Mocanu a devenit numele lor neoficial si, la un moment dat, a fost mentionat si in acte. 
Rodica Tudorache, din neamul lui Martac a nascut trei fete, care i-au daruit, la rindul lor, trei fete si un baiat. Nu a uitat niciodata ca se trage din dacii liberi, a fost intotdeauna mindra de originea ei si de poporul din care face parte. Le-a transmis acest sentiment si copiilor sai, impreuna cu iubirea pentru pamintul stramosesc, pentru trecutul demn al neamului dacilor. Astazi, cei de-acelasi singe cu ea, organizeaza anual sarbatoarea Ziua Daciei si duc mai departe indemnul ei, care strabate timpurile: 
"Sa nu uitati niciodata cine sinteti si de unde veniti!"

Ridicati-va ochii din tarina!




Pace şi lumină tuturor!

          Acesta este un apel pentru toţi oamenii cu suflet şi bun simţ.
Vă îndemn să ne ridicăm ochii din ţărînă şi să oprim prăbuşirea neamului, să salvăm puţinul care ne-a mai rămas. Trăim vremuri în care totul se vinde şi se cumpără, iar minciunea şi trufia stau în capul mesei.
Mă adresez vouă, Mame, surori, dragi Cosînzene: să facem ceva, căci ne ducem cu toţii de rîpă. Ne-am pierdut încrederea unul în celălalt şi am ajuns să privim necazurile ca pe ceva firesc. Dacă ne ocolesc o perioadă, le ducem lipsa, le aşteptăm.
          Voi, dădătoare de viaţă, sînteţi barca salvatoare pentru întreaga omenire. Nici un străin nu va veni, pentru a face ordine în casa şi în sufletele noastre. Oare chiar nu a mai rămas nimic în lumea asta mai presus decît banul?   Cred că a rămas Iubirea. Eu, cu ea trăiesc, cu ea mă învelesc, cu Iubire vă scriu acum şi vă spun că va veni pe Pămînt un Om Nou, pe care îl vom educa prin pîntecele mamei, de la zămislire. Toate aceste înţelepciuni sînt păstrate în cugetul vostru, răscoliţi mai adînc în inimile voastre şi Adevărul va ieşi la lumină.
Să ne ajute Dumnezeu!

Cu drag,
Alexandru Ştefan

Casa taraneasca - Edinet

Interiorul unei case taranesti din raionul (judetul) Edinet - Republica Moldova

Arborele genealogic






Arborele genealogic


“Om! Care e fiinţa ta…Ce face ca tu să fii…ce face să nu te risipeşti
 În propriile-ţi fapte şi gîndiri?”

(Mihai Eminescu – “Planul lui Decebal”)


Cîndva, în fiecare casă din România exista cineva care ştia totul despre familie – care-i este originea, strămoşii etc. Cunoaşterea arborelui genealogic era aproape o datorie. Astăzi, ne cunoaştem părinţii, bunicii şi, dacă mai prindem şi un străbunic în viaţă…îl cunoaştem şi pe el. Cam atît despre strămoşi. Mai mult, nimeni nu are vreme sau răbdare să caute ori timp să asculte ce au de spus bătrânii din familie.
Asociaţia TEZAURUL DACIEI vrea să reînvie această tradiţie – construirea arborelui genealogic. Ştiind cine ne sînt înaintaşii, aflînd despre ceea ce au clădit ei, vom deveni mai conştienţi de faptul că, la rîndul nostru, trebuie să lăsăm o moştenire celor ce vor veni după noi.