Ritual de Ziua Soarelui




Începînd cu data de 21 decembrie, pînă pe 25, strămoşii noştri aprindeau Focul Soarelui. Se mai numea şi “focul viu” şi se obţinea prin frecarea a două lemne (de brad). Întrucît această procedură este mai dificilă, astăzi, putem aprinde focul viu şi cu ajutorul unei lentile – se îndreaptă lentila spre raza solară, după ce, în spatele său, a fost aşezată o bucată de bumbac (vată) îmbibată în alcool sanitar. Cu flacăra obţinută în acest mod se aprinde o candelă şi se păstrează timp de un an de zile, într-un ungher al casei, alături de un crăciunel şi un ştergar brodat în stil naţional. 
La data de 25 decembrie, la răsărit de soare, se pune un obiect din argint într-un vas cu apă şi se rosteşte rugăciunea purificării: 

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moş al neamului solar,
Prin raza Ta sfîntă, purifică această apă
Şi ne spală pe noi de tot răul care ne urmăreşte
Şi de venirea Ta ne pregateşte, căci a Ta este puterea
De-acum şi-n vecii vecilor, pentru eternitate. 

După această rugăciune, cu faţa spre Răsărit, se colindă soarele: 

Soare, soare, frăţioare, azi e mare sărbătoare,
Te poftesc la mine-n casă, ca să stai cu noi la masă
Calea să ne luminezi şi Lumina s-o păstrezi,
Pentru noi, pentru pămînt, căci ai fost şi ai rămas
Dumnezeul nostru sfînt. 

După colind, se ia crăciunelul păstrat din anul precedent, se rupe, se înmoaie în vin roşu şi se împarte tuturor membrilor familiei: 

“sub broboada Soarelui ne adunăm, iubirea din noi s-o păstrăm, să fim luminoşi, la suflet frumoşi, în pace să trăim, cu Moş Crăciun în veci să fim!”

Apoi, participanţii la ritual se felicită şi îşi fac urări de bine. Cei care fac acest ritual pentru prima dată şi nu au crăciunel din anul precedent, pot folosi unul proaspăt.