Clopotarul dacilor 337

     




   Un cunoscut a plecat cu familia sa într-o vacanță și, aterizînd într-un oraș din India, s-a confruntat cu o situație neobișnuită: în aeroport, o fetiță de 6 anișori s-a smucit din brațele părinților și a alergat spre acea familie – oameni complet necunoscuți – strigînd: fiul meu! Fiul meu, în sfîrșit, te-am regăsit! În mod paradoxal, tînărul căruia i se adresa astfel își îndemna de multă vreme părinții să meargă în acea țară. Părinții fetei au privit cu liniște totul, bucuroși că fetița lor era atît de fericită. Despre această întîmplare s-ar putea povesti mult…cele două familii s-au cunoscut și au aflat lucruri inedite despre copiii lor, care, într-o existență anterioară, au fost foarte apropiați. Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:
         De ce noi, ființele umane, pierdem firul ce ne leagă cu familiile din viețile anterioare?
Gîndul și dorințele omului s-au accelerat deoarece ființa umană nu este educată să aibă răbdare. La începuturi, timpul pe Pămînt era ghidat și ocrotit de cifra 9, săptămîna și anul erau sub auspiciile acestei cifre. De cînd săptămîna a trecut la 7 zile, totul s-a dat peste cap. Copilul din microcosmosul mamei se afla sub ocrotirea ritmului ce reprezintă întreaga Creație.
Din această cauză am pierdut și fructul nemuririi?
Acest rai, despre care voi vorbiți atît de mult, a fost de fapt un laborator divin, unde ființa umană s-a pregătit să trăiască în acest spațiu. Entitățile din dimensiunile superioare, care v-au ajutat să pășiți pe acest tărîm se hrănesc total diferit de voi. Păcatul în care v-ați ancorat singuri este, de fapt, trecerea de la mîncarea cerească la cea pămîntească. Moartea și-a făcut loc în acest spațiu în momentul cînd omul a pus ceva în gură. Adică, în acest așa-numit Rai, ființa umană se hrănea cu lumină, apa era absorbită prin piele și tot ceea ce dorea să guste se realiza prin intermediul mirosului.
Vreți să spuneți că noi murim numai pentru că mîncăm?
         Cu cît omenirea s-a îndepărtat de hrana înaintașilor divini cu atît mai mult se alimentează de la o groapă de gunoi globală. Dacă omul ar trece la sursa primordială de hrană ar dobîndi nemurirea în decurs de un an – dacă o lună ar avea 40 de zile și anul ar avea 9 luni. Ați dezechilibrat ritmul cosmic și, din această cauză, aveți atîtea probleme pe capul vostru.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 336

  Care este scopul vieții noastre? Pentru ce trăim, pentru ce venim în acest spațiu?                                
Majoritatea pămîntenilor fug de aceste întrebări fiindcă, într-un fel sau altul, nu au cînd să se gîndească, avînd lucruri mai importante de făcut. Cu cît fugim de astfel de întrebări cu atît viața noastră devine mai complicată. Toți cei care sînt ancorați în materie fug pentru a afla adevărul căci în adevăr se află și răspunsurile pe care nu dorim să  le aflăm. Răspunsul este simplu: fiecare își cheltuie rezervele de energie pentru a-și trăi viața în liniște și armonie dar, pînă la capăt, obosit de viață, se simte singur și nefericit. 

Care este cauza? Poate nu căutăm unde trebuie? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 

Pentru fiecare suflet în parte, viața este un dar și o șansă mare de-a se pregăti pentru o nouă existență. Sufletul care știe cum să se folosească de acest dar își va trăi viața semănînd, în acest spațiu, doar fapte și gînduri bune, pentru a culege roadele în existența următoare.
 Cheia o constituie femeia prin care vii în acest spațiu. Un bărbat evoluat poate să intuiască și să deslușească șiragul strămoșilor din care provine. Important este ca firul genetic din care provine să fie compatibil cu jumătatea aleasă.
 Intrînd în starea strămoșilor care au contribuit la ADN-ul feminin și masculin, veți atrage sufletele cele mai evoluate ale eonului. Energiile grosiere au sedus și atrag actuala rasă umană spre prăbușirea sufletului. Treptat, se șterg urmele fostelor civilizații, pentru a demonstra omenirii că ei sînt deținătorii adevărului suprem. 
Încercați să ridicați femeia din mocirla vremii actuale, deschideți școli metafizice pentru a-i trezi adevărata menire în acest spațiu. Multe entități adevărate stau în umbra celor nedesăvîrșiți, care, din păcate, vă croiesc viitorul. Aveți destulă experiență terestră pentru a vă lua soarta în propriile mîini. 
Eliberați-vă  de influența energiilor distrugătoare ce vă zombează subconștientul. Găsiți neapărat microcosmosul feminin, care este unicul pe Pămînt, ce vă poate trezi memoria primordială. 
Alexandru Ștefan 

Sinzinele - preotesele Soarelui



        Incepe noaptea de Sinziene - noapte magica, noaptea cind omul poate intelege graiul animalelor, cind feriga infloreste pentru doar citeva ore, cind planta numita iarba fiarelor (celebra deoarece poate descuia orice lacat) lumineaza si poate fi recunoscuta, cind deasupra locurilor unde sint ingropate comori apar flacari, cind fetele isi afla ursitul, iar gospodinele practica ritualuri pentru norocul si sporul casei...este noaptea intilnirii cu mosii si stramosii nostri, noaptea cind portile Cerului se deschid. 
      Sarbatoarea  de Sinziene (sau Dragaica) este la fel de veche ca si poporul nostru si marcheaza inceputul verii intrucit pe 21 iunie este solstitiul de vara. La originea sarbatorii se afla, cu siguranta, un stravechi cult solar. In credinta populara, Sinzienele erau considerate preotesele Soarelui, femei frumoase si bune, divinitati nocturne care, in noaptea de 23/24 iunie, plutesc deasupra holdelor impartind rod, aduc leac florilor, tamaduiesc suferintele oamenilor, vindeca animalele. 
        In ziua de Sinziene, oamenii obisnuiesc sa impleteasca coronite din flori de sinziene si sa le arunce pe acoperisul casei sau sa le agate la intrarea in casa. 
Mirabela Radu 

Clopotarul dacilor 335

  




         Un discipol își întreabă învățătorul: de ce nu pot să ating nivelul desăvîrșirii, pe care îl aveți?  Învățătorul privește spre încăperea plină de oameni și îi întreabă: vreți să vă desăvîrșiți peste noapte, fără a face nimic? Toți au răspuns afirmativ. Învățătorul a spus că și el ar vrea…și, dacă cineva găsește o astfel de modalitate, să-l anunțe și pe el. Un discipol spune că ar crede mai mult în el, dar vede că are multe îndoieli în ceea ce face. Atunci, învățătorul desenează două cercuri, menționînd că, în cercul mic se află cunoștințele voastre, iar în cercul mare – cunoștințele mele. În afara acestor cercuri se află necunoscutul și, cu cît diapazonul este mai mare, cu atît hotarele cercului cresc. Altfel spus, hotarele cercului meu de cunoștințe cuprind mai multe lucruri, încă nedescoperite de voi. Pentru a fi cu un pas înaintea celui care caută trebuie să-mi pun multe întrebări ca să-i dau un răspuns sigur celui care mă întreabă. Sfatul meu este ca, atunci cînd nu mai înțelegeți nimic, să ascultați mai mult de Acela în care cred eu – Dumnezeu. Dar, am și eu către tine o întrebare – i se adresă învățătorul unui discipol – Ce ai de gînd să faci în această viață?
Termin studiile la universitate, devin avocat, mă căsătoresc și voi avea grijă de familie. Apoi, voi ieși la pensie și, ca orice om, voi muri. Asta-i tot? Da, învățătorule, mă iertați, am uitat ce este mai important…
Dintre cei adunați, s-a ridicat un orb și a spus: dacă ești înțelept, spune-mi, cum arată lumina? O pot atinge? Este tare sau moale?  
Învățătorul a ridicat ochii spre cer și s-a rugat pentru el, vindecîndu-l. Orbul a căzut la picioarele lui, strigînd: Acum, știu cum arată lumina. Lasă tu lumina în pace, acum putem să discutăm – veni replica învățătorului, care continuă: nu poți discuta cu un om fără picioare despre plimbări cu bicicleta. Sufletul vine din spirit și, oriunde s-ar afla, în spațiu, el tinde să se întoarcă spre casă. Inima ta o poți încredința numai aceluia care, de mic copil, a învățat să se comporte cu lucrurile fragile.
Învățătorule, poți să ne spui de ce în ochii tăi nu se vede nici un pic de tristețe?
Nu am ce pierde ca să fiu mîhnit ca voi. Eu mă tem numai de moartea spirituală, restul sînt doar capcane ale iluziei în care trăiți.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 334

Această primăvară este cu adevărat capricioasă și s-a  aliniat exact după comportamentul oamenilor. Avem reguli de circulație, dar nu avem o învățătură legată de relațiile sociale. Nu prea se vede că sîntem fericiți pentru că nu cooperăm unii cu alții, iar cei care se mai simt liberi nu au dobîndit libertatea prin rațiune, ci prin puterea banului. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 






De ce, în ochii oamenilor, se vede mai mult suferința decît  fericirea? 

A dispărut Iubirea, care era motorul relației fundamentale dintre oameni. Fără iubire, nu există nici datorie față de familie nici relații sincere, fără interese sau gînduri ascunse. Dacă fiecare dintre cei implicați într-o relație – indiferent de natura ei – și-ar aduce contribuția, lumea voastră ar fi mai fericită. Fiecare ființă umană ar trebui să aibă un plan al sufletului și, chiar dacă vi se pare imposibil de atins, nu vă modificați obiectivele, ci încercați să modificați mersul acțiunilor. În lumea voastră, ura și răzbunarea domină sufletul, un om rău nu poate gîndi pozitiv. Este imposibil să meditezi atunci cînd te domină mînia. Într-o lumea goală și rece, care nu știe ce înseamnă bunătatea, oamenii buni sînt considerați un fel de fraieri, care nu au ce face cu banii. Priviți-vă în adîncul sufletului, descoperiți rolul pe care îl aveți în viața de toate zilele și încercați să înțelegeți cum puteți contribui pentru ca viața să fie fericită. O simplă gîndire în această direcție este un pas înainte. Pașii mici conduc, adesea, spre rezultate mărețe. Dacă ai hotărît să faci ceva, fă totul din inimă și calea îți va fi simplă și luminoasă. Dualitatea îl trece pe om prin experiența vieții, care este cea mai grea. 
Sfatul nostru este: indiferent cîte perioade bune sau rele te urmăresc, pe parcursul vieții, nu uita că greșelile se plătesc – dacă nu acum, atunci în existența următoare. 

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 333



 Vasile strigă către vecinul său: Ioane, de ce tot faci curățenie în curte? Oricum va veni sfîrșitul lumii…Ion îi răspunde: Vecine, judecînd după mizeria din curtea ta, la tine vine potopul în fiecare an. 
Da, Ioane, dar, dacă tot vom muri, de ce să muncim degeaba? Cu înțelepciunea sa nativă, Ion îi răspunde din nou: Chiar de-o fi să se întîmple ceva, ar fi bine să lăsăm curat în urma noastră. 
Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este: 
Ce va face Universul cu atîția oameni nedesăvîrșiți? 
Vor începe totul din momentul cînd au rămas repetenți. Toate se vor rîndui după nivelul de evoluție al fiecărui suflet în parte. Timpul acordat omenirii este pe sfîrșite, s-au trezit cei patru magi, care au dormit timp de 12.000 de ani. Ultimul a fost găsit în Persia (Iran) și, în viitorul apropiat, va spune adevărata istorie a pămîntenilor. Acești iluminați vor apăra lumea și Pămîntul în fața judecății supreme. Planeta este pe valurile cîmpului magnetic – unde a fost cîndva vară va fi iarnă și invers. Trebuie să vă pregătiți pentru vremuri și lucruri noi. Cine nu va ține pasul cu schimbările Universului va părăsi Terra. Cei care vor război pe Pămînt vor suferi primii. Omenirea trebuie lăsată în pace, există o putere care-i va hotărî destinul. 
Sfatul nostru este: nu vă amăgiți conștiința cu iluzia în care trăiți. Treziți-vă intuiția ca să nu bîjbîiți în întuneric. 

Alexandru Ștefan 
https://www.youtube.com/watch?v=bKDr6icPdHM