Clopotarul dacilor - 39

 
                Invocarea Luminii (lll)

          5.45 – ora României – o ploaie torențială, însoțită de fulgere și tunet, m-a trezit de draga dimineață, îngîndurat că Lumina are treburi mai importante decît să stea de vorbă cu mine.
Lumina: sînt aici și veșnic peste tot.
Eu: înseamnă că dorm bine…
Dacă dorești să nu pierzi legătura cu Eternitatea, așează-ți rugăciunea, încă de seară, între somn și starea de veghe, iar cuvîntul întrupat prin vibrația sa va risipi hotarul dintre dimensiuni.
Mulțumesc, aveam nevoie de acest sfat, dar către cine să mă adresez în rugăciunea mea?
Cea mai mare instanță Divină care este responsabilă de evoluția și destinul vostru în acest spațiu  este Soarele.
Înseamnă că am deviat de la credința autentică.
Nu numai voi, ci majoritatea pămîntenilor.
De ce Puterea de Sus a permis așa ceva?
Oamenii de pe Pămînt  iubesc mai mult revoluția decît evoluția.
Cum să îndreptăm lucrurile?
Întoarceți-vă cu fața către strămoși.
Noi am uitat cine sîntem și de unde venim…ne poți ajuta și îndruma?
Orice religie care zidește mai mult în materie decît în suflet nu are suport Divin.
Ce să facem pentru a cunoaște adevărul pur?
Rugați-vă direct, fără intermediar: Tată Cer și Mamă Pămînt, prin voința și credința mea invoc Duhul Suprem, pentru a mă ridica din acest spațiu ca să cunosc desăvîrșirea și creația Ta, Doamne. Mă voi strădui să-Ți semăn Ție, prin faptă și devotament, pentru a deveni un mic Dumnezeu, în slujba întregului Univers și veșnic păstrător al adevărului Divin.
Așa vom face, Lumină mare. Mulți se vor bucura, dar și mulți se vor supăra că li se strică rînduiala pe Pămînt.
Numai Dumnezeu reformează Pămîntul. Omenirea s-a împotrivit întotdeauna schimbărilor cerești.
Reiese că ființa umană este cea mai încăpățînată din Univers?
Sînteți cam obraznici și vă considerați cei mai deștepți, deși faceți multe lucruri nesăbuite.
E cam trist să afli adevărul, dar avem și ceva bun în noi sau…
Sînteți copiii noștri, cei mai mici și cei mai scumpi din tot Universul.
Deja așteptam vărguța, dar m-am liniștit. Noi, acești mai puțin obraznici, ce să facem atunci cînd se va petrece reforma Divină?
Să vă conformați planului Divin și să ieșiți neobservați din lume. Cînd se vor îndeplini toate condițiile, invocați din țesutul Cerului puterea celui care vă reprezintă neamul; el deține toate cheile ce vor descuia lada de fier ca să-și ia sabia ce ocrotește neamul.
Vom reuși să ne mobilizăm într-un interval de timp așa de scurt, Lumină dătătoare de viață?
Cu Dumnezeu totul este posibil, numai să crezi cu adevărat. Activați ritualurile pe care le-au păstrat străbunii voștri și mulți se vor schimba.
Pe unde să-i caut, Doamne, căci pe aici nici nu se pomenește de vreo reformă Divină?
Sînt puțini, dar buni, așteaptă doar un semn pentru a se alinia planului ceresc.
Poate îi îndrumi și pe aceia care dețin toată puterea oamenilor de pe Pămînt?
Ei vor să mă schimb eu în folosul lor, în loc să se schimbe ei în folosul sufletului.
Cum să trăim mai departe, Doamne, că mergem ca prin ceață?
Să vă construiți un adăpost din credință și atunci orice schimbare va fi în folosul vostru.
De unde atîta frică și panică în sufletele oamenilor?
Din necunoașterea Puterii Divine și lipsa dorinței de-a schimba ceva.  
Cum de-am căzut în această capcană?
Descoperind greșelile, nu le repetați, luați totul ca pe o experiență.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 38


                                      

                                                    Invocarea Luminii (ll)

          În numele străbunilor și al pămîntului pe care l-am primit ca moștenire de la Moșu’, mă închin în fața Ta, Lumină dătătoare de viață, cu rugămintea de a veni cu un mesaj pentru acei care nu au avut nici o mîngîiere pe Pămînt, pentru omul ce stă în temniță nevinovat, pentru toți acei care au rămas singuri și neajutorați. Îndură-te, Lumină Mare, și ne sprijină pe toți, în acest ceas al neputinței noastre!
Mesaj primit la ora 5.25 – ora României:
Lumina: de ce nu dormi?
Eu: aștept răsăritul.  
Cunosc suferința semenilor tăi, dar de ce te rogi pentru ei și nimic nu ceri pentru tine?
Eu sînt fericit că Te am pe Tine, Doamne.
Pe acel care n-a fost mîngîiat niciodată îl mîngîi în fiecare dimineață cu razele mele, spunîndu-i întotdeauna că-l iubesc…dar el nu mă aude. Acel ce stă închis - să nădăjduiască că i se va face dreptate. Cei neajutorați - să creadă cu adevărat și atunci nu vor fi niciodată singuri, trăind alături de mine.
De ce Moldova este vînată și împărțită de străini?
Moldova tăinuiește harta lumii și pe acel care deține cheia sunetului ce va trezi lumea întreagă.
De multă vreme, acest popor nu a mai avut parte de un conducător care să ne reprezinte…
Toate entitățile care au ridicat acest popor la cele mai înalte culmi se află printre voi cu altă misiune. În curînd, îi veți cunoaște.
Nu v-am obosit cu întrebările mele copilărești?
În veșnicie, nimeni nu se grăbește nicăieri.
Cum ne putem recunoaște noi, cei care ne considerăm treji?
Ochii și vocea nu se schimbă niciodată.
Poate am făcut cuiva rău din neștiință…cum pot îndrepta lucrurile?
Să se considere fericit acel ce te-a cunoscut.
Mă tem să nu-mi apară orgoliul…
Baloanele se ridică la cer, dar se sparg fiind goale…depinde ce cauți – slava lumească sau viața cerească.
Mai vorbește cineva cu Înălțimea Ta?
Au fost mulți, dar puțini au rămas; cei mai mulți au transformat convorbirile într-o sursă materială.
Pot face ceva concret pentru semenii mei?
Mulți deja te urmăresc și, cînd nu le scrii, îți simt lipsa.
Cînd le vorbesc, mă privesc ca pe un ciudat…  
Caută descălecătorii acestui neam; numai împreună  sînteți o putere.
Cînd este bine să mai vorbim?
Între zi și noapte.
Pot să Te aștept fără a Te invoca?
Vom sta de vorbă pînă la trecere, de acolo trebuie să pășești singur.
Se poate să aflu mai multe despre această trecere?
În plan general, cei care nu caută nimic se vor trezi într-o lume nouă, unde nu-și vor găsi rostul.
Se mai poate face ceva ca să reușească toți?
Cei mai mulți dintre ei cred în povești, nu în Dumnezeu; este alegerea lor.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 37

                                     
                                                  Invocarea Luminii 

          Lumină Mare, Lumină Tare, Lumină Fără de Moarte! Mă adresez Ție și celor care sînt mai sus, în evoluție și conștiința cugetului. Eu, cel ce am pășit prin viață, descoperind că nu există moarte, am nevoie de îndrumare și susținere Divină. Cred în Dumnezeu și în ridicarea omului la Cer, ca să trăiască veșnic în carne și oase, alături de Tine, Doamne. Cer să am o convorbire cu Puterea care este responsabilă de Pămînt și de evoluția sufletului nostru. Iertată să-mi fie îndrăzneala, dar cei care trebuie să anunțe pămîntenii de această mare schimbare sînt ancorați în materie și nu aud. Omenirea este speriată și derutată. Rog doar să știu cum să-i ajut pe cei care te caută pe Tine, Lumină Creatoare și cum să ieșim nevătămați din acest spațiu.
Răspuns primit la ora 06.40 – ora României:
Eu: cine ești?
Răspuns: dacă nu mă cunoști, dormi mai departe.   
O pauză eternă și frica de-a mai întreba ceva…o lumină puternică, ce mă privea cu blajinătate, mi-a întors liniștea și curajul de a sta de vorbă cu Ea. I-am spus că am uitat toate întrebările…
Răspuns: o să ne fie mai ușor să stăm de vorbă.
Ce se va întîmpla cu noi, cu Pămîntul?
Depinde ce așteptați. Dacă voi credeți că Dumnezeu și-ar distruge Creația, ar însemna că a creat-o prost.  
Cine a născocit căderea și păcatul?
Cînd un copil face primii pași și cade, își învinuiește părinții…cînd se întîmplă ceva rău pe Pămînt, spuneți că v-a bătut Dumnezeu. Păcatul și căderea reprezintă răutatea și nedesăvîrșirea voastră, nimic altceva.
Mulți oameni sînt nefericiți pe Pămînt și cred că drumul către Cer este legat numai de suferințe..
Voi sînteți iubirea și fericirea pe care le căutați. Cînd ați trăit fericiți, ați vrut să cunoașteți nefericrea. Acum, dacă ați cunoscut-o, veniți acasă.
Chiar sîntem atît de proști?
Este și acesta un rezultat.
Pot da această convorbire să fie cunoscută de cît mai mulți?
Fă cum simți.
Este greu să îndemni o lume să pășească în altă dimensiune, fără credință…  
Nu-i chema, dorința trebuie să vină din interiorul lor. Nu vor putea prinde rădăcini într-o dimensiune superioară, fără credință.
Noi, cei din neamul dacilor, avem vreo șansă să ne ridicăm?Ce trebuie să facem pentru a dobîndi nemurirea?
Ziceai că ai uitat toate întrebările, dar apreciez îndrăzneala. Toate sufletele de pe Pămînt sînt egale în fața lui Dumnezeu. Dacă voi și străbunii voștri ați rîvnit întru desăvîrșire, vi se vor deschide toate porțile Cerului. Nemurirea nu se dobîndește, ci se trăiește, crezînd în ea.
Te mai pot invoca?
Dacă ești nemuritor, de ce nu?
Ce să facem în privința anului 2012?
Să vă pregătiți și să credeți în mai bine.
Adică vom supraviețui?
Vorbești despre nemurire, dar te temi de moarte.
Mulți nu se tem, dar aici este prezentă mai mult moartea decît viața.
Cînd veți conștientiza că moartea nu există, vă veți trezi din somnul vieții, pășind în lumea celor adevărați.
          Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 36

 Pentru nemuritorii de pe Geea, mesaj primit din Civilizația Vodă, la ora 20.10 ora României. Tema mesajului – aurul.
          Primul maestru din Civilizația Vodă, legat cu voi prin sînge și cuvîntul dat:
          Transmit fraților ce locuiesc în munții și în jurul munților Carpați: Pămîntul pe care trăiți este un astru construit de astronauții – strămoșii voștri – care au venit de pe planeta Zalmoș. Sîntem o familie mare, care guvernează întregul Univers; un sistem planetar alcătuit din 33 de civilizații, inclusiv Pămîntul, pe care l-ați primit ca moștenire. Pe planeta voastră s-a infiltrat și trăiește alături de voi – din altă dimensiune, neevoluată – o armată de cotropitori, ce are ca unic scop să adune tot aurul de pe Pămînt, pentru a inversa polii magnetici. Aurul amprentat își pierde puterea, numai aurul virgin se va supune rugăciunii celui care cunoaște ritualul străbunilor.
          Păziți aurul din munții Carpați, căci este singurul scut care vă poate apăra de valul solar! Scopul veneticilor este să formeze - din metale prețioase – o aură-scut pentru atragerea canalului planetar spre locurile unde ei trăiesc. Tornade și vijelii vor lovi orașele unde trăiesc acești oaspeți nepoftiți. Timpul lor e pe sfîrșite. Moștenitorii Pămîntului nu vor suferi. Vorbiți cu apa ca să potolească focul, activați piatra ca să oprească furtunile. Ați cunoscut multe taine, dar le-ați uitat. Mulți dintre voi vă veți simți străini și singuri în mijlocul celor pe care i-ați considerat, cîndva, apropiați. Nu disperați, îi veți găsi pe cei adevărați. Încet, dar sigur, dacii se întorc în munții Carpați, pentru a construi o lume nouă. Banul în care credeți astăzi se va prăbuși. Nu vindeți nimic, nimănui, căci veți umbla cu mîna întinsă prin lumea lor. Nimic nu se sfîrșește, totul se îmbunătățește. Odată cu ridicarea voastră, se va transforma și întregul Univers. Atunci cînd vă simțiți storși de energie, închideți ușa celor care vă mint, iar vlaga voastră se va întoarce. Cei care cred în desăvîrșire vor primi ajutor.
           Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 35

      În arborele genealogic al poporului găsești dumnezeirea

Legea a 12-a a lui Zalmoxe ne spune: cunoaște-ți și construiește-ți arborele genealogic, pentru ca sufletul să nu rătăcească prin familii străine.  
Hora străbunilor simbolizează sfîrșitul unui ciclu și unitatea unui neam. Cele mai grave infecții legate de arborele genealogic sînt aduse de popoarele străine. Dacă o fată se căsătorește cu un străin, călcînd în picioare tradițiile neamului și convertindu-se în totalitate la religia soțului, se va îndepărta, cu timpul, de arborele său genealogic și va aduce pe lume numai suflete din linia bărbatului. Toate cunoștințele referitoare la desăvîrșirea sufletului sînt stocate în arborele genealogic al poporului din care faci parte. Accesul la acest tezaur strămoșesc este posibil atunci cînd se aduc pe lume copii desăvîrșiți.
Spre sfîrșitul eonului – înainte de trecere – strămoșii noștri zămisleau copii, pentru ca aceștia, încă din pîntece, să transmită informații legate de alinierea planetelor. Femeile care sînt însărcinate în perioada 2011-2012 trebuie să le spună pruncilor din pîntece că timpul acumulării experienței pămîntești se apropie de sfîrșit și să-i învețe să se concentreze, pentru a trăi într-o lume nouă. Arătați-le Ursa Mare și Ursa Mică, iar ei își vor găsi calea. La întrebările voastre interioare, la care nu aveți răspuns, vă vor  răspunde copiii, prin bătăile din pîntece. O bătaie înseamnă că vrea să-i transmită mamei să fie mai curajoasă și, în acest  caz, ea trebuie să învingă frica, căci poate infecta copilul. Două bătăi înseamnă că mergi într-o direcție bună, dar are nevoie de mai multe vitamine, pentru a-și construi un corp sănătos și perfect. Trei bătăi înseamnă că vrea să-i vorbești despre calitățile tatălui și vrea să știe dacă a fost conceput prin iubire. Patru bătăi – vrea să cunoască natura și taina mirosului. Mai multe bătăi – vrea să cunoască ritmul, prin muzica populară; sunetul, prin cîntece și povești; vibrația, prin creația ta.
Străbunii spuneau că este ușor să faci copii, dar este greu să faci din ei oameni. Avem, cu toții, un rol important în trezirea unui suflet către desăvîrșire. Cînd întîlniți o femeie însărcinată, bucurați-vă și transmite-ți un gînd bun copilului pe care-l poartă în pîntece, salutîndu-l în taină. Pîntecele mamei este un microcosmos minunat unde se pot îndrepta multe greșeli și devieri ale destinului, ce încurcă buna funcționare a arborelui genealogic. Cu cît un arbore genealogic naște mai mulți inițiați, cu atît mai sus se ridică energetic, în ierarhia Divină. Oamenii sînt preocupați mai mult de menținerea rasei animalice decît de îmbogățirea arborelui genealogic cu suflete pure. Strămoșii noștri – dacii – nu permiteau căsătoriile cu o energie mai joasă, fiindcă exista pericolul ca tot neamul dintr-un arbore genealogic să se prăbușească. Acum, puțini știu de unde vin și cine sînt. Dacă se mai găsește printre voi un suflet iluminat, ocrotiți-l ca pe ochii din cap căci, la vremuri grele, va deveni un colac de salvare.
Toți cei care simt și se pregătesc de o schimbare spirituală au nevoie să formeze un cerc energetic din care să facă parte cel puțin patru suflete, unde se poate așeza cuvîntul. Pentru ca rugăciunea cercului să ajungă la destinație, cuvîntul trebuie însoțit de sunetul unui clopoțel. Mulți își doresc desăvîrșirea, dar nu știu de la ce și cum să înceapă. Sfatul meu este să începeți să comunicați – în timpul meditației – cu străbunii voștri și, cu siguranță, veți primi ajutor. Cînd omenirea va atinge apogeul și va ajunge la șapte miliarde de locuitori, puterile naturii vor ajuta Pămîntul să se elibereze de arborii care nu rodesc.
 Din mesajul unui inițiat: cei care au crescut spiritual și au avut fericirea să cunoască învățăturile lui Zalmoxe vor găsi trecerea, care se află la altitudinea de 1100 LL. LIBER LĂTURAȘ – așa se vor numi acei care vor fi acceptați în această dimensiune. Urcînd pe munte, dacii se dezlegau, treptat, de materie pentru a putea păși ușor spre împlinire. Ne apropiem – încet, dar sigur – de un eveniment important pentru desăvîrșirea sufletului și sper că arborele genealogic al poporului nostru va avea o roadă bună, pentru a trezi dumnezeirea din noi.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 34

                                          


                                           Adevărul învinge iluzia

În cea de-a unsprezecea Lege a lui Zalmoxe se spune: învață să deosebești adevărul de iluzie.
Se apropie timpul cînd fiecărui suflet i se va oferi posibilitatea să trăiască în dimensiunea care corespunde cu starea sa interioară. Pămîntul este o dimensiune în care sufletul trebuie să conștientizeze că, în acest spațiu, totul se repetă. Prin rotație, fiecare ciclu pune în fața omenirii tot ceea ce a fost atins cîndva de civilizațiile anterioare, ca material didactic pentru cei ce rămîn sau vor veni în Școala-Pămînt.
La împlinirea vremii, sufletele care conștientizează că aici nu se mai poate face nimic caută o ieșire din acest spațiu. Primul simptom pe care îl au oamenii este senzația că au încurcat veacul și lumea în care trăiesc…totul li se pare străin. Această stare poate fi schimbată atunci cînd omul intuiește că și-a parcurs calea cunoașterii și este timpul să se întoarcă de unde a venit. Cînd se apropia momentul trecerii, străbunii noștri se sprijineau unii pe alții, în cercurile energetice pe care le creau. Astfel, ei au reușit să evite căderile profunde. O greșeală comisă de un apropiat era împărțită la întregul cerc înrudit prin inițiere. Pentru străbuni era suficient ca o persoană din cerc să se purifice și să se înalțe, pentru a se ridica întregul cerc.
Iluzia seamănă cu o corabie în care cosmonauții fac exerciții, înainte de-a zbura în Cosmos. Sarcina scoaterii oamenilor din acest spațiu le revine celor inițiați, căci fără nemuritorii de pe Pămînt nu se va putea realiza unificarea completă a părților din întreg. Alinierea planetelor din anul 2012 îi va oferi Mamei Geea titlul de Planeta Sfîntă, care și-a iluminat, prin Duh, copiii și întreaga materie. Oamenii care nu deosebesc iluzia de adevăr pot fi manipulați cu ușurință prin intermediul religiei; în consecință, omul este convins că se roagă pentru binele umanității, fără să bănuiască măcar că, prin ruga sa, este descărcat de energie, în folosul unui Dumnezeu fals.
Omul care nu este în stare să deosebească adevărul de iluzie devine un fel de sărmanul Dionis din scrierile lui Mihai Eminescu și tinde să facă numai ceea ce-i poftește trupul. Pe un astfel de om îl reprezintă în totalitate egoul fals. Acest individ dorește să-și creeze propriul univers, al cărui centru este el însuși. Capsula în care el singur s-a închis nu-i mai permite să-și simtă propriile corpuri subtile. Acești oameni sînt concentrați asupra instinctelor animalice. Omul care nu descoperă adevărul, în interiorul său, își va consuma toate forțele și energiile creatoare numai pentru îndeplinirea dorințelor animalice; va striga în gura mare că nu există ceea ce el nu poate înțelege.  
Dacă omul trăiește în plasa iluziei, devine dependent de o hrană informativă, de o cantitate mare de informații, care îi dă de lucru minții, o acaparează în întregime, împiedicîndu-l să gîndească independent.
Alexandru Ștefan