Adevărul învinge iluzia
În cea de-a unsprezecea Lege a lui Zalmoxe se spune: învață să deosebești adevărul de iluzie.
Se apropie timpul cînd fiecărui suflet i se va oferi posibilitatea să trăiască în dimensiunea care corespunde cu starea sa interioară. Pămîntul este o dimensiune în care sufletul trebuie să conștientizeze că, în acest spațiu, totul se repetă. Prin rotație, fiecare ciclu pune în fața omenirii tot ceea ce a fost atins cîndva de civilizațiile anterioare, ca material didactic pentru cei ce rămîn sau vor veni în Școala-Pămînt.
La împlinirea vremii, sufletele care conștientizează că aici nu se mai poate face nimic caută o ieșire din acest spațiu. Primul simptom pe care îl au oamenii este senzația că au încurcat veacul și lumea în care trăiesc…totul li se pare străin. Această stare poate fi schimbată atunci cînd omul intuiește că și-a parcurs calea cunoașterii și este timpul să se întoarcă de unde a venit. Cînd se apropia momentul trecerii, străbunii noștri se sprijineau unii pe alții, în cercurile energetice pe care le creau. Astfel, ei au reușit să evite căderile profunde. O greșeală comisă de un apropiat era împărțită la întregul cerc înrudit prin inițiere. Pentru străbuni era suficient ca o persoană din cerc să se purifice și să se înalțe, pentru a se ridica întregul cerc.
Iluzia seamănă cu o corabie în care cosmonauții fac exerciții, înainte de-a zbura în Cosmos. Sarcina scoaterii oamenilor din acest spațiu le revine celor inițiați, căci fără nemuritorii de pe Pămînt nu se va putea realiza unificarea completă a părților din întreg. Alinierea planetelor din anul 2012 îi va oferi Mamei Geea titlul de Planeta Sfîntă, care și-a iluminat, prin Duh, copiii și întreaga materie. Oamenii care nu deosebesc iluzia de adevăr pot fi manipulați cu ușurință prin intermediul religiei; în consecință, omul este convins că se roagă pentru binele umanității, fără să bănuiască măcar că, prin ruga sa, este descărcat de energie, în folosul unui Dumnezeu fals.
Omul care nu este în stare să deosebească adevărul de iluzie devine un fel de sărmanul Dionis din scrierile lui Mihai Eminescu și tinde să facă numai ceea ce-i poftește trupul. Pe un astfel de om îl reprezintă în totalitate egoul fals. Acest individ dorește să-și creeze propriul univers, al cărui centru este el însuși. Capsula în care el singur s-a închis nu-i mai permite să-și simtă propriile corpuri subtile. Acești oameni sînt concentrați asupra instinctelor animalice. Omul care nu descoperă adevărul, în interiorul său, își va consuma toate forțele și energiile creatoare numai pentru îndeplinirea dorințelor animalice; va striga în gura mare că nu există ceea ce el nu poate înțelege.
Dacă omul trăiește în plasa iluziei, devine dependent de o hrană informativă, de o cantitate mare de informații, care îi dă de lucru minții, o acaparează în întregime, împiedicîndu-l să gîndească independent.
Alexandru Ștefan
