Sinzienele - preotesele Soarelui

    




   Incepe noaptea de Sinziene - noapte magica, noaptea cind omul poate intelege graiul animalelor, cind feriga infloreste pentru doar citeva ore, cind planta numita iarba fiarelor (celebra deoarece poate descuia orice lacat) lumineaza si poate fi recunoscuta, cind deasupra locurilor unde sint ingropate comori apar flacari, cind fetele isi afla ursitul, iar gospodinele practica ritualuri pentru norocul si sporul casei...este noaptea intilnirii cu mosii si stramosii nostri, noaptea cind portile Cerului se deschid. 
      Sarbatoarea  de Sinziene (sau Dragaica) este la fel de veche ca si poporul nostru si marcheaza inceputul verii intrucit pe 21 iunie este solstitiul de vara. La originea sarbatorii se afla, cu siguranta, un stravechi cult solar. In credinta populara, Sinzienele erau considerate preotesele Soarelui, femei frumoase si bune, divinitati nocturne care, in noaptea de 23/24 iunie, plutesc deasupra holdelor impartind rod, aduc leac florilor, tamaduiesc suferintele oamenilor, vindeca animalele. 
        In ziua de Sinziene, oamenii obisnuiesc sa impleteasca coronite din flori de sinziene si sa le arunce pe acoperisul casei sau sa le agate la intrarea in casa. 
Mirabela Radu 

Invocatie la solstitiul de vara

        





  Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al neamului solar!
         Prin voința și credința noastră invocăm Duhul Suprem pentru a ne îndruma și călăuzi în căutările noastre. Odată cu deschiderea porților te rugăm, Doamne, să ne dai timp bun pentru ca recolta să fie îmbelșugată, să ne putem bucura de darurile Tale.

         Ridică-ne, Doamne, din mocirla vremii și ne luminează sufletul ca să devenim mai buni. Căci a Ta este Împărăția de-acum și-n vecii vecilor pentru eternitate. 

Clopotarul dacilor 308

         În momentele cruciale ale existenței, străbunii se consultau cu oracolele. Ruptura dintre om și învățăturile antice a dat naștere unei lumi artificiale, care are numai pretenții și nici o obligație. Vrem și cerem să ne apere cineva fiindcă am devenit neputincioși în fața celor care ne amenință. Cerșim de la toată lumea și nu ne este rușine că nu muncim pentru a ne întreține copiii etc. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă:
         Noi, ca omenire, am ajuns într-un punct mort sau mai există o șansă ca să fim de folos Universului?
         La ora actuală, pe Terra funcționează legea junglei, iar cei slabi s-au adăpostit la umbra celor puternici. Omenirea a decăzut deoarece copiii nu mai sînt educați într-un mod benefic pentru ei și întreaga planetă, iar Pămîntul a fost transformat în incubator. Ființa umană este goală în interior, nu mai există în ea ideea care să o impulsioneze spre noi orizonturi.
         Care este problema noastră, de ce nu mai evoluăm?
În timpul vieții, ființei umane i se promite ceva și, după moarte, nu găsește nimic din aceste promisiuni. Sufletele care vin la întrupare nu mai vor să creadă în nimic fiindcă, în adîncul sufletului, au fost dezamăgite. Pămîntul a fost și este o școală amplă, nu se poate trece ușor peste programa Terrei.
Încă de la zămislire, toată informația care i se aduce copilului trebuie să aibă continuitate. Voi puneți moartea în fața desăvîrșirii, iar moartea oprește sufletul de-a zbura spre libertatea sa primordială. Stagnarea spirituală din timpul vieții șochează sufletul atunci cînd trece de vămile întunericului. Sufletul care devine dependent de cineva (de un alt suflet sau de mai multe suflete) va căuta și după moarte același sprijin. Fiecare dimensiune funcționează după legile sale și nimic din ceea ce este pe Pămînt nu se repetă în altă parte; în caz contrar, totul ar părea doar o poveste copiată la indigo.
Ați afirmat, în meditația anterioară, că ne-ați putea oferi informații din Codex-ul primilor veniți...
Puterea Supremă le-a vorbit fiilor Săi:
Sînteți esență Divină din taina Întregului nemuritor
Cuvîntul dat și cuvîntul primit constituie Legea Eternității
Vă binecuvîntez să cercetați întreaga Creație și să semănați acolo veșnicia
Să fiți asemenea Mie în tot
Cel ce va încălca porunca se va rătăci
Nu vă atașați de nimic fiindcă totul vă aparține
Iubiți toată Creația precum sînteți și voi iubiți
Cei puternici nu luptă, ci ocrotesc
Pe cei ce se vor naște din voi îndrumați-i să ajungă la Moșul.
Sfatul nostru: nu grăbiți primirea întregului cod căci veți trece peste el în mod artificial.

Alexandru Ștefan