"Pentru strămoşi, Dumnezeu era Soarele si Soarele era Dumnezeu, erau unul şi acelaşi. Zalmoxe - Crăciunul era sărbătorit la data de 24-25 decembrie. La această dată, Soarele era cel mai aproape de Pămînt. Sărbătoarea lui Zalmoxe era considerată cea mai importantă, de pe parcursul anului. Pentru a marca evenimentul, dacii coceau un colac din aluat de pîine împletit, ce avea forma unei fundiţe cu colţurile ridicate. Acesta era, de fapt, semnul lui Zalmoxe, care se numea şi "crăciunel". Se cocea cîte un crăciunel pentru fiecare membru al familie, se acoperea cu un ştergar şi se păstra într-un ungher al casei, sub un şetrgar."
"Dacii spuneau că, la data de 25 decembrie, Soarele era poftit, de către Mama-Pămînt, la Hram, iar pămîntenilor li se îndeplinea orice dorinţă. Pe parcursul anului, omul se pregătea pentru a-şi formula dorinţa către Soare si, daca era bine formulata, Soarele o indeplinea. Pînă la asfinţitul Soarelui, omul i se putea adresa. Dorinţa se scria pe o coajă şi se îngropa sub un copac, înainte de răsăritul Soarelui."
Alexandru Ştefan - "Pe urmele lui Zalmoxe.Carpatia"
