Clopotarul dacilor 115


                              



                                               Scrisoarea primului OM  

Făcînd o călătorie în timp, am găsit o scrisoare pe care era menționat: de la primul om de pe Pămînt către Dumnezeu. Știu că nu este frumos să citești scrisori străine, dar totuși curiozitatea m-a făcut să o citesc. Dacă ești la fel de curios ca mine, iată ce era scris acolo:  
        Eu, IO, cel născut din infinit, care a ajuns la gradul de OM – prin ignoranță și neascultare, am pierdut legătura directă cu Dumnezeu. Am inventat scrisul ca să mă pot adresa astfel Ție, Doamne și sper ca această scrisoare să ajungă la Tine.
Cînd m-am trezit în această lume, am văzut Lumina și bunătatea Ta fără de margini pentru care vreau sa-Ți mulțumesc. Mai vreau și să-Ți povestesc cum am încercat să evoluez în acest spațiu fără Tine, Doamne; am tot zis că vreau să trăiesc singur și, într-o zi, mi-ai îndeplinit dorința…am făcut totul așa cum făceai Tu, Tată, dar ceva nu era ca la Tine…am înțeles că mi-am dorit să fiu ca Tine peste noapte fără să știu cît ai muncit Tu pînă ai ajuns la nivelul de Dumnezeu. La fel au făcut și copiii mei și copiii lor și așa mai departe pînă cînd ne-am separat și ne-am îndepărtat de Tine.
Acum, sîntem foarte mulți pe Pămînt și nimeni nu mai seamănă cu Tine, Doamne, din cauza mea. Am învățat cel mai bine prostia; neavînd nimic Dumnezeiesc, am prins a ne mîndri cu ea. În afară de războaie, foamete și boli nu avem nimic, sîntem cu toții triști și așteptăm ceva, dar numai din instinct, fără nici un fel de credință. Nu pot să-ți spun cum de-am ajuns astfel, dar știu că totul a început de la mine, de la nedesăvîrșirea mea.
Am îndrăznit să-ți scriu această scrisoare fiindcă, la despărțire, ai zis că nu o să mă lași niciodată la mare necaz. Cred că acum sînt la această răscruce și fără Tine, Doamne, nu pot să găsesc drumul adevărat. Dacă nu m-ai uitat, te rog să vii în ajutor și să ne scoți pe toți din această mocirlă pămîntească. Eu, unul, am conștientizat că nu aici am vrut să ajungem, mai mult am descoperit răul din noi, care, acum, la împlinirea vremii, a început să ne înghită. În adîncul sufletului, toți ne dorim să fim mai buni, ajută-ne, Doamne, să scoatem Lumina din interior ca să ne lumineze calea.
Știu că ai treburi mai importante decît să-mi răspunzi la scrisoare…dar, dacă o găsești cumva prin Univers, te rog, vino, căci fără Tine sîntem neputincioși, Doamne.
Alexandru Ștefan