Clopotarul dacilor 136



Convorbire cu Egoul  fals

Ești adevărat, omule, numai atunci cînd te rogi pentru tine, în rest, cartea ta de vizită - pe toată traiectoria vieții tale - îți sînt eu, ALTER EGO. Într-un Cosmos perfect, tu evoluezi prin falsitate. Dacă noi sîntem doi – unul fals și unul adevărat – nu cumva tu ești o întîmplare între noi? Poate tu, omule, mă înveți să fiu mai fals decît mi-a fost menirea? Te folosești de Adevăr ca să te perfecționezi în vicleșug…de la un timp, eu am început să învăț de la tine, omule… văzînd că tu ești mai rău decît mine, am trecut de partea Adevărului fiindcă tot răul pe care îl făceai îl aruncai pe mine. Eu m-am transformat datorită ție căci tu nu te-ai luptat deloc cu mine, ai acceptat de la început să fii ca mine, adică ți-a plăcut să fii mai mult rău decît bun. Dar, se știe că cel ce nu intră în luptă a pierdut bătălia din start. Pentru a evolua în direcția răului nu trebuie să ai multă minte, este de ajuns să-ți dorești acest lucru. Tu ai umplut golul din spațiu cu nedesăvîrșirea din tine, degeaba îți vorbesc dacă nu vrei să mă asculți dar, sincer, vreau să te ajut.
Se mai vorbește că timpul este cel mai bun doctor, dar eu cred că tu ești acel ce trebuie să schimbi lucrurile pe Pămînt în bine. Dacă te hotărăști să faci din această lume un loc mai bun, trebuie să decizi ce ești: creație Divină sau o greșeală cosmică? Începe cu persoana care mai mult se reflectă în interiorul tău, regăsește-te pe tine însuți și vei reuși. Dacă vrei să devii ca mine o să te risipești în spațiu fiindcă răul este limitat, numai prin forțele Binelui poți ieși din limitele acestui spațiu. Descoperă Lumina din nimic căci prin nimicuri ai pierdut totul. Ascultă-ți inima și intuiția, ele au deja un răspuns.
Acum te înțeleg – parcă ai fi într-o amnezie și te întrebi: oare cine sînt eu? Ce mai contează cine ești…important este ca, din acest moment, să nu mai faci rău și să nu mai faci pe nimeni să sufere. Cu siguranță te vei regăsi pe tine însuți și atunci vei simți un nou început, tinde către Cer și aripile îți vor prinde a crește încet-încet. Este mai bine așa decît deloc.
Ca să găsești cu adevărat o ieșire trebuie să schimbi direcția la 180 de grade. Ca să-ți regăsești echilibrul în acest spațiu veghează asupra conștiinței tale, nu copia pe nimeni căci vei deveni o copie. Dacă vei încerca să schimbi lucrurile în bine cu metodele cu care te-ai învățat a face rău o să te îneci în probleme.
Aici, pe Pămînt, nu există fericire, tu ai venit cu această stare din spațiu și, pînă nu o vei trezi în inima ta nu te va saluta niciodată o altă inimă cu aceeași stare. Acceptă în totalitate creația Divină pe care tu nu o mai poți schimba, dar schimbă răul din tine, pe care cugetul nu-l poate accepta. Alege calea nemuririi ce descîlcește mintea încîlcită, limpezește toate apele, împacă toate părțile. Prin bunătate, ieși întotdeauna nevătămat din toate încurcăturile vieții, nu mai fii rău căci toată lumea a devenit rea, hai, să fim amîndoi buni…măcar să încercăm, ce zici?
Alexandru Ștefan      

Clopotarul dacilor 135



                                  

                                            Rătăcitul 

Doi frați gemeni și-au pus în gînd ca întreaga viață să evolueze, pentru a ajunge pe lună. Au început, încă din fragedă copilărie, să învețe tainele zborului și, după ce au reușit să le pătrundă, unul dintre ei a spus: am decis să fac o călătorie în America, dar mă voi întoarce cît ai clipi din ochi… Ani la rînd au trecut, iar fratele plecat a uitat drumul spre casă. Cel rămas și-a continuat, însă, visul spre evoluția sufletului. Văzînd că fratele s-a rătăcit în materie, a început să-și zidească o temelie de energie interioară, prin rafinarea mîncării și a aerului. Cunoștea bine prima inspirație a noului născut, care aduce în corp, odată cu aerul, energia cosmică specifică acelui moment și loc. Fiecare stea ce ne călăuzește ne încarcă energetic prin vibrația sa, pe tot parcursul vieții. Prin acest dar cosmic, avem misiunea de a descoperi tehnica de acumulare a energiei rafinate prin care se tratează orice boală considerată incurabilă. Acumulînd această sferă de energie în interior, te poți contopi cu natura și poți primi răspunsuri din ambele părți.  
Trebuie conștientizat faptul că legătura dintre Cer și Pămînt se face prin om și cel ce lovește în jos poate lovi în rădăcinile sale, iar acel care lovește în sus poate nimeri în Dumnezeu.
Într-o bună zi, se opri lîngă poartă un bătrîn și întrebă:
-       Ești fiul fratelui meu? Semeni foarte mult cu el…
-       Nu, rătăcitule, eu sînt fratele tău geamăn.
-       Nu-mi vine să cred…cum ai reușit așa ceva?
-       Prin credință, voință și devotament totul se poate. Ți-ai irosit darul ursitoarelor fugind în lumea asta după umbre.
-       Nu te supăra, te rog, învață-mă și pe mine, doar sîntem frați.
-       Nu pot, căci sufletul tău este legat de materie și nu se poate desprinde de pămînt.
-       Vreau să fac tot ce faci tu, sînt ambițios și voi reuși, doar am învățat să zbor…
-       Cu viteaza ta ajungi în satul vecin…eu sînt deja pe planeta Marte. Acum, lucrez ca să mă eliberez de gravitația Pămîntului, iar tu vrei să ne întoarcem înapoi.
-       Tu ai atins un nivel al zborului și gîndești ca o pasăre.
-       Viteza se obține prin imaginație accelerată. Ca să ieși din limitele acestui spațiu trebuie să fii liber, să gîndești liber, să aduci oamenilor libertatea și să nu faci pe nimeni să depindă de tine. Numai atunci vei putea călători în timp și spațiu. Fii deschis, pentru ca stelele să-ți coordoneze destinul și să poți găsi calea străbunilor spre nemurire.
Alexandru Ștefan