Clopotarul dacilor 337

     

   Un cunoscut a plecat cu familia sa într-o vacanță și, aterizînd într-un oraș din India, s-a confruntat cu o situație neobișnuită: în aeroport, o fetiță de 6 anișori s-a smucit din brațele părinților și a alergat spre acea familie – oameni complet necunoscuți – strigînd: fiul meu! Fiul meu, în sfîrșit, te-am regăsit! În mod paradoxal, tînărul căruia i se adresa astfel își îndemna de multă vreme părinții să meargă în acea țară. Părinții fetei au privit cu liniște totul, bucuroși că fetița lor era atît de fericită. Despre această întîmplare s-ar putea povesti mult…cele două familii s-au cunoscut și au aflat lucruri inedite despre copiii lor, care, într-o existență anterioară, au fost foarte apropiați. Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

         De ce noi, ființele umane, pierdem firul ce ne leagă cu familiile din viețile anterioare?

Gîndul și dorințele omului s-au accelerat deoarece ființa umană nu este educată să aibă răbdare. La începuturi, timpul pe Pămînt era ghidat și ocrotit de cifra 9, săptămîna și anul erau sub auspiciile acestei cifre. De cînd săptămîna a trecut la 7 zile, totul s-a dat peste cap. Copilul din microcosmosul mamei se afla sub ocrotirea ritmului ce reprezintă întreaga Creație.

Din această cauză am pierdut și fructul nemuririi?

Acest rai, despre care voi vorbiți atît de mult, a fost de fapt un laborator divin, unde ființa umană s-a pregătit să trăiască în acest spațiu. Entitățile din dimensiunile superioare, care v-au ajutat să pășiți pe acest tărîm se hrănesc total diferit de voi. Păcatul în care v-ați ancorat singuri este, de fapt, trecerea de la mîncarea cerească la cea pămîntească. Moartea și-a făcut loc în acest spațiu în momentul cînd omul a pus ceva în gură. Adică, în acest așa-numit Rai, ființa umană se hrănea cu lumină, apa era absorbită prin piele și tot ceea ce dorea să guste se realiza prin intermediul mirosului.

Vreți să spuneți că noi murim numai pentru că mîncăm?

         Cu cît omenirea s-a îndepărtat de hrana înaintașilor divini cu atît mai mult se alimentează de la o groapă de gunoi globală. Dacă omul ar trece la sursa primordială de hrană ar dobîndi nemurirea în decurs de un an – dacă o lună ar avea 40 de zile și anul ar avea 9 luni. Ați dezechilibrat ritmul cosmic și, din această cauză, aveți atîtea probleme pe capul vostru.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 336

  Care este scopul vieții noastre? Pentru ce trăim, pentru ce venim în acest spațiu?                                
Majoritatea pămîntenilor fug de aceste întrebări fiindcă, într-un fel sau altul, nu au cînd să se gîndească, avînd lucruri mai importante de făcut. Cu cît fugim de astfel de întrebări cu atît viața noastră devine mai complicată. Toți cei care sînt ancorați în materie fug pentru a afla adevărul căci în adevăr se află și răspunsurile pe care nu dorim să  le aflăm. Răspunsul este simplu: fiecare își cheltuie rezervele de energie pentru a-și trăi viața în liniște și armonie dar, pînă la capăt, obosit de viață, se simte singur și nefericit. 

Care este cauza? Poate nu căutăm unde trebuie? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 

Pentru fiecare suflet în parte, viața este un dar și o șansă mare de-a se pregăti pentru o nouă existență. Sufletul care știe cum să se folosească de acest dar își va trăi viața semănînd, în acest spațiu, doar fapte și gînduri bune, pentru a culege roadele în existența următoare.
 Cheia o constituie femeia prin care vii în acest spațiu. Un bărbat evoluat poate să intuiască și să deslușească șiragul strămoșilor din care provine. Important este ca firul genetic din care provine să fie compatibil cu jumătatea aleasă.
 Intrînd în starea strămoșilor care au contribuit la ADN-ul feminin și masculin, veți atrage sufletele cele mai evoluate ale eonului. Energiile grosiere au sedus și atrag actuala rasă umană spre prăbușirea sufletului. Treptat, se șterg urmele fostelor civilizații, pentru a demonstra omenirii că ei sînt deținătorii adevărului suprem. 
Încercați să ridicați femeia din mocirla vremii actuale, deschideți școli metafizice pentru a-i trezi adevărata menire în acest spațiu. Multe entități adevărate stau în umbra celor nedesăvîrșiți, care, din păcate, vă croiesc viitorul. Aveți destulă experiență terestră pentru a vă lua soarta în propriile mîini. 
Eliberați-vă  de influența energiilor distrugătoare ce vă zombează subconștientul. Găsiți neapărat microcosmosul feminin, care este unicul pe Pămînt, ce vă poate trezi memoria primordială. 
Alexandru Ștefan