Un cunoscut a plecat cu familia sa într-o vacanță și,
aterizînd într-un oraș din India, s-a confruntat cu o situație neobișnuită: în
aeroport, o fetiță de 6 anișori s-a smucit din brațele părinților și a alergat
spre acea familie – oameni complet necunoscuți – strigînd: fiul meu! Fiul meu, în sfîrșit, te-am regăsit! În mod paradoxal,
tînărul căruia i se adresa astfel își îndemna de multă vreme părinții să meargă
în acea țară. Părinții fetei au privit cu liniște totul, bucuroși că fetița lor
era atît de fericită. Despre această întîmplare s-ar putea povesti mult…cele
două familii s-au cunoscut și au aflat lucruri inedite despre copiii lor, care,
într-o existență anterioară, au fost foarte apropiați. Întrebarea mea către
prietenii din Civilizația Vodă este:
De ce noi, ființele umane, pierdem
firul ce ne leagă cu familiile din viețile anterioare?
Gîndul
și dorințele omului s-au accelerat deoarece ființa umană nu este educată să
aibă răbdare. La începuturi, timpul pe Pămînt era ghidat și ocrotit de cifra 9,
săptămîna și anul erau sub auspiciile acestei cifre. De cînd săptămîna a trecut
la 7 zile, totul s-a dat peste cap. Copilul din microcosmosul mamei se afla sub
ocrotirea ritmului ce reprezintă întreaga Creație.
Din această cauză am pierdut și
fructul nemuririi?
Acest
rai, despre care voi vorbiți atît de mult, a fost de fapt un laborator divin,
unde ființa umană s-a pregătit să trăiască în acest spațiu. Entitățile din
dimensiunile superioare, care v-au ajutat să pășiți pe acest tărîm se hrănesc
total diferit de voi. Păcatul în care v-ați ancorat singuri este, de fapt,
trecerea de la mîncarea cerească la cea pămîntească. Moartea și-a făcut loc în
acest spațiu în momentul cînd omul a pus ceva în gură. Adică, în acest
așa-numit Rai, ființa umană se hrănea cu lumină, apa era absorbită prin piele
și tot ceea ce dorea să guste se realiza prin intermediul mirosului.
Vreți să spuneți că noi murim numai
pentru că mîncăm?
Cu cît omenirea s-a îndepărtat de hrana înaintașilor divini
cu atît mai mult se alimentează de la o groapă de gunoi globală. Dacă omul ar
trece la sursa primordială de hrană ar dobîndi nemurirea în decurs de un an –
dacă o lună ar avea 40 de zile și anul ar avea 9 luni. Ați dezechilibrat ritmul
cosmic și, din această cauză, aveți atîtea probleme pe capul vostru.
Alexandru Ștefan
