Trăim
într-o lume cu măști – la propriu și la figurat – și mulți își ascund fețele
întristate de grija zilei de mîine. Cred că, din păcate, oamenii au cam uitat
să zîmbească, așa că acest bal mascat este o reflexie a stării noastre
interioare. Practic, am devenit toți o
apă și-un pămînt, în timp ce ne plîngem că viața devine tot mai grea. Unii se
plîng că lucrează pentru un șef malefic, bărbații – că au soții risipitoare, femeile
– că sînt agresate de către soți etc. Rar, întîlnești un om mulțumit de propria
viață sau chiar fericit.
Cel
mai interesant este că toată lumea se ocupă de politică, care, de altfel, este
preocuparea tuturor. Avem mulți experți în guvernare și în statul de drept…parcă
lansează sfaturi bune dar, totuși, nemulțumirea generală persistă.
Oare
nu cumva sîntem o turmă de proști și habar nu avem încotro să mergem? Străbunii
noștri spuneau că, dacă ai înțeles că ești prost, deja ai șanse să devii
înțelept. Pe de o parte, așa ar trebui să fie: dacă o persoană își trăiește
viața și merge înainte ar trebui să aducă, în mod constant, ceva nou și bun în
propria sa viață și să se schimbe în bine. Numai astfel poți schimba lumea din
jurul tău. Dacă ești mulțumit, cu siguranță, te vei opri din evoluție. Dar,
este interesant faptul că numai o parte dintre cei nemulțumiți vor putea schimba
ceva și chiar vor acționa în acest sens.
Pe
de altă parte, persoanele disperate au tendința de-a se adînci în propriile
probleme, de-a le amplifica pînă la proporții apocaliptice. O asemenea stare
are un efect devastator asupra sănătății mentale și fizice. În general, acești
oameni se plîng mereu, așteaptă ca altcineva să le rezolve problemele și
învinuiesc pe oricine pentru ceea ce li se întîmplă.
Există,
însă, și oameni fericiți, care se bucură de viață indiferent de circumstanțe, sînt
recunoscători pentru ceea ce au, dar și nepăsători față de părerea altora
despre ei. Evident, astfel de oameni sînt considerați paria și adeseori sînt marginalizați
de societate. Acești oameni sînt cu adevărat fericiți pentru că ei reușesc ca,
în mijlocul haosului, să vadă Binele.
Omul
care se poate bucura de o floare, de un cîntec de privighetoare, de puținul pe
care-l are, va găsi cu adevărat o fericire mai mare. Dacă există cel puțin o
ramură înflorită în sufletul tău, o pasăre cîntătoare se va așeza întotdeauna
pe ea. Dacă un om este capabil să vadă ceva luminos în această lume, cu
siguranță, va reuși să-și schimbe întreaga viață în bine. Este exact ca prima
rază de soare – dacă apare, esti sigur că va fi o zi senină.
Alexandru
Ștefan
