pentru a asculta colindul, CLIC AICI
"Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată". Mihai Eminescu
Zorile dalbe - colind
Zorile dalbe
colind
Zorile dalbe, zori din Cer
Am pornit pe drum de fier
Zorile dalbe, zori din Cer
Scoală, gazdă, că oprim
Zorile dalbe, zori din Cer
Nu ca să ne odihnim
Zorile dalbe, zori din Cer
Ci în zori să vă trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
În lumină să trăim
Zorile dalbe, zori din Cer
Lui Crăciun să-i mulţumim
Zorile dalbe, zori din Cer
C-am avut un an bogat
Zorile dalbe, zori din Cer
Lapte, miere am mîncat
Zorile dalbe, zori din Cer
Sanie trasă de cai
Zorile dalbe, zori din Cer
Colindăm al nostru plai
Zorile dalbe, zori din Cer
Dumnezeu să ne păzească
Zorile dalbe, zori din Cer
De mînia cea lumească
Zorile dalbe, zori din Cer
Toţi, în zori să ne trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
Pe Crăciun să îl cinstim
Zorile dalbe, zori din Cer
Tot Pămîntul să-l trezim
Zorile dalbe, zori din Cer
Pe copii să-i ocrotim
Zorile dalbe, zori din Cer
Toţi, în pace să trăim
Zorile dalbe, zori din Cer
Şi, la anul, iar venim
Zorile dalbe, zori din Cer.
Alexandru Ştefan
Ritual de Ziua Soarelui
Începînd cu data de 21 decembrie, pînă pe 25, strămoşii noştri aprindeau Focul Soarelui. Se mai numea şi “focul viu” şi se obţinea prin frecarea a două lemne (de brad). Întrucît această procedură este mai dificilă, astăzi, putem aprinde focul viu şi cu ajutorul unei lentile – se îndreaptă lentila spre raza solară, după ce, în spatele său, a fost aşezată o bucată de bumbac (vată) îmbibată în alcool sanitar. Cu flacăra obţinută în acest mod se aprinde o candelă şi se păstrează timp de un an de zile, într-un ungher al casei, alături de un crăciunel şi un ştergar brodat în stil naţional.
La data de 25 decembrie, la răsărit de soare, se pune un obiect din argint într-un vas cu apă şi se rosteşte rugăciunea purificării:
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moş al neamului solar,
Prin raza Ta sfîntă, purifică această apă
Şi ne spală pe noi de tot răul care ne urmăreşte
Şi de venirea Ta ne pregateşte, căci a Ta este puterea
De-acum şi-n vecii vecilor, pentru eternitate.
După această rugăciune, cu faţa spre Răsărit, se colindă soarele:
Soare, soare, frăţioare, azi e mare sărbătoare,
Te poftesc la mine-n casă, ca să stai cu noi la masă
Calea să ne luminezi şi Lumina s-o păstrezi,
Pentru noi, pentru pămînt, căci ai fost şi ai rămas
Dumnezeul nostru sfînt.
După colind, se ia crăciunelul păstrat din anul precedent, se rupe, se înmoaie în vin roşu şi se împarte tuturor membrilor familiei:
“sub broboada Soarelui ne adunăm, iubirea din noi s-o păstrăm, să fim luminoşi, la suflet frumoşi, în pace să trăim, cu Moş Crăciun în veci să fim!”
Apoi, participanţii la ritual se felicită şi îşi fac urări de bine. Cei care fac acest ritual pentru prima dată şi nu au crăciunel din anul precedent, pot folosi unul proaspăt.
Ziua Soarelui
"Pentru strămoşi, Dumnezeu era Soarele si Soarele era Dumnezeu, erau unul şi acelaşi. Zalmoxe - Crăciunul era sărbătorit la data de 24-25 decembrie. La această dată, Soarele era cel mai aproape de Pămînt. Sărbătoarea lui Zalmoxe era considerată cea mai importantă, de pe parcursul anului. Pentru a marca evenimentul, dacii coceau un colac din aluat de pîine împletit, ce avea forma unei fundiţe cu colţurile ridicate. Acesta era, de fapt, semnul lui Zalmoxe, care se numea şi "crăciunel". Se cocea cîte un crăciunel pentru fiecare membru al familie, se acoperea cu un ştergar şi se păstra într-un ungher al casei, sub un şetrgar."
"Dacii spuneau că, la data de 25 decembrie, Soarele era poftit, de către Mama-Pămînt, la Hram, iar pămîntenilor li se îndeplinea orice dorinţă. Pe parcursul anului, omul se pregătea pentru a-şi formula dorinţa către Soare si, daca era bine formulata, Soarele o indeplinea. Pînă la asfinţitul Soarelui, omul i se putea adresa. Dorinţa se scria pe o coajă şi se îngropa sub un copac, înainte de răsăritul Soarelui."
Alexandru Ştefan - "Pe urmele lui Zalmoxe.Carpatia" 
Abonați-vă la:
Postări (Atom)