Asociatia TEZAURUL DACIEI: ianuarie 2011

Clopotarul dacilor (2)

Din tainele Universului

În viaţa multor oameni vine o vreme cînd tot ce poate fi cunoscut a fost cunoscut, tot ce poate fi încercat a fost încercat, iar omul ajunge la momentul reevaluării valorilor celor trăite, căutării sensului vieţii şi scopului pentru care a venit pe Pămînt.

În adîncul sufletului, fiecare dintre noi avem multe întrebări la care nu am primit răspuns nici din partea ştiinţei şi nici de la oamenii care pretind că se află în slujba lui Dumnezeu:

- De ce Pămîntul, care este Creaţie Divină, se distruge?

Vrei ori nu vrei apare, la un moment dat, gîndul că Divinitatea ne-a construit o casă cu temelia din nisip. Dacă gîndim mai profund, poate găsim un răspuns şi la această întrebare. Cînd o furnică priveşte spre un elefant, îi vede numai copitele...la fel este şi capacitatea noastră de-a cuprinde Creaţia Divină...

Se ştie deja că, în luna decembrie a anului 2012 va fi sfîrşitul celui de-al cincilea ciclu. Dacă timpul este împărţit în cicluri, înseamnă că aceste perioade sînt destinate realizării unor lucrări importante. O astfel de lucrare poate fi considerată perioada de nouă luni din pîntecele mamei. Nouă, oamenilor de pe Pămînt, natura ne oferă posibilitatea de-a ne construi un corp prin care ne continuăm viaţa. La rîndul său, Universul are un corp – capul este Soarele, luna este inima şi Pămîntul este pîntecele în care noi creştem o perioadă de timp, pînă soseşte ceasul renaşterii.

Nouă, celor care ne numim oameni, ni s-a arătat, de-a lungul timpului, taina zămislirii universale, trecînd prin naştere şi moarte. Anul galactic – 26.000 de ani – repezintă timpul pe care-l petrece un suflet în pîntecele mamei, care se numeşte Pămînt. Dacă noi sîntem fiii şi fiicele Soarelui, în lumina lui ne naştem şi, după naştere, Soarele înghite placenta în care ne-am aflat. Toate simptomele Pămîntului vor fi asemenea unei femei care naşte – întîi vine apa etc.

Pregătirea renaşterii a început deja. Acum, totul depinde de modul în care noi trezim Răsada Divină din sufletul nostru. După renaştere, devenim entităţi luminoase şi ne alăturăm Soarelui.

Alexandru Ştefan

"Hai sa dam mina cu mina..." (video)

Cum simte un copil "Hora Unirii"...

Pentru a asculta, apasati aici

Clopotarul dacilor (1)

Omul s-a făcut stăpîn pe Creaţia Divinităţii

A sosit timpul schimbărilor universale. Se vede cu ochiul liber tot ceea ce se petrece pe Pămînt şi în spaţiu, dar omul continuă să rămînă ancorat în grija zilei de mîine, neputincios să observe semnele care-l îndeamnaă, în fiecare clipă, să se trezească. De fapt, ce s-a întîmplat cu noi? Nimeni nu mai crede în nimic – poate din cauză că ne-am amăgit unii pe alţii – dar, ce avem cu Dumnezeu? Este Universul Lui, sîntem şi noi o părticică din creaţia Sa dar, cînd este vorba despre o reformă universală, sîntem singurii din Univers ce ne opunem cu vehemenţă schimbărilor Divine.

Dacă Pămîntul este Creaţia lui Dumnezeu, de ce ne-am făcut stăpîni pe el? Poate Creatorul doreşte să revină pe Pămînt doar pentru o zi, dar vrea să se simtă ca la El acasă. Nu cred că omenirea i-ar permite aşa ceva...ne-am deprins, cu toţii, să fim stăpîni pe ceea ce nu-i al nostru şi-L obligăm pe Dumnezeu să ia cu forţa ceea ce-I aparţine.

Polii magnetici se modifică de la o zi la alta, păsările nu mai găsesc drumul spre casă, s-au încălcit toate iţele pămînteşti, dar omul tot nu vrea să creadă că aşa ceva se poate întîmpla. Dacă s-a constatat că ziua are deja 16 ore, înseamnă că timpul se comprimă şi poate că ar trebui să ne accelerăm gîndirea.ce ar trebui, de fapt, să facem? Să ştim, în primul rînd, ce se petrece în spaţiu şi, dacă nu ne informează nimeni, trebuie să ne informăm unii pe alţii. Din informaţiile lăsate de îaintaşii noştri aflăm că:

- Alinierea planetară ce va avea loc în decembrie 2012 nu seamănă cu cele precedente şi, odată cu sfîrşitul anului galactic, Pămîntul va trece prin Hornul Universal. Evenimentul are loc o data la 820 de milioane de ani pămînteşti şi durează 50 de zile. Din momentul intrării Pămîntului în Calea Lactee, are loc „alegerea seminţei de neghină” – omul din pămînt se va separa de acel din pulbere.

- Apropierea Pămîntului de Calea Lactee le va permite oamenilor din pulbere să primească informaţii din Univers ca să se pregătească de trecerea într-o altă dimensiune. Pulberea din Calea Lactee este asemănătoare cu structuta corpului uman şi, fiind nepătată, îl poate aduce pe om în starea în care a fost conceput de Dumnezeu, adică i se va activa ADN-ul.

Pentru mulţi, va fi sărbătoare cînd se vor activa toate centrele energetice ale corpului uman – omul va deveni un mic Dumnezeu şi va putea face faţă schimbărilor care se vor petrece în Cosmos.

Cred că fiecare dintre noi are o şansă unică de-a ieşi din acest spaţiu limitat şi de-a trăi alături de Divinitate. Totul depinde numai de noi.

Alexandru Ştefan

"Caci ramine stinca, desi moare valul..." - Mihai Eminescu

15 ianuarie 2011...se implinesc 161 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. Numit, in epoca comunista, "poet nepereche" si proclamat "poetul national" al Romaniei, Eminescu a fost, inainte de aceasta, un mare ginditor, un publicist de temut si un adevarat patriot. Poezia sa a fost doar un mod de-a se exprima si, potrivit marturiilor contemporanilor sai, nu si-a dorit niciodata sa se afirme ca poet. Dar, citi dintre noi mai stiu aceste lucruri? Citi au citit publicistica lui Eminescu si cine a auzit despre piesele de teatru la care lucra? Aud chiar oameni care se autointituleaza "de cultura" discutind despre actualitatea lui Eminescu...trist, dar adevarat.
M-am aflat, de citeva ori, la Chisinau, pe 15 ianuarie si pe 15 iunie si am ramas profund impresionata de manifestarile care se organizeaza, de numarul urias de oameni simpli, care aduc flori la cele trei statui ale lui Eminescu aflate in Chisinau si recita poezii ori citeaza din opera sa. Spre deosebire de aceasta parte a Prutului, in partea "cealalta", cea mai cunoscuta parte a operei eminesciene nu este poezia, ci "chestiunea Basarabiei" - articolele privind situatia din acea parte a Romaniei. Pentru ei, romanii-basarabeni, Eminescu nu este doar poet, ci este un etalon, un punct de sprijin si, in scrierile lui, gasesc adesea raspunsuri la necunoscutele de fiecare zi. Pentru ei, Eminescu este mereu actual, viu si prezent.
Uneori, imi doresc sa semanam mai mult cu "cei de dincolo", cu romanii-basarabeni...pentru ca, uneori, mi se pare ca ei sint mai romani decit noi.

Intre timp, astazi dimineata, la rasarit de soare, alaturi de citiva prieteni dragi, am impodobit-o pe Veronica (Eminescu este prea inalt, nu am putut ajunge la el...). Ni s-au alaturat multi constanteni, mai multi decit in anii trecuti, iar acest lucru ne bucura.Ne-au impresionat desenele copiilor si jerba de flori "din partea celor care iubesc limba romana".
In fond, Eminescu avea dreptate: "Caci ramine stinca, desi moare valul..."
M. Radu