Clopotarul dacilor 119

                                 

                                     A sosit timpul schimbărilor 

Zalmoxe îi învăța pe daci că ceea ce este veșnic nu se poate dărîma. Dacă acest pămînt a fost lăcașul lui Dumnezeu și omul – fără voia Sa – s-a făcut stăpîn pe el, cu siguranță că va fi pedepsit. Din scrierile vechi știm despre cum a fost orînduirea Divină în acest spațiu – toate stihiile naturii erau în subordinea zeilor adică a reprezentanților Divini. Omenirea, căzînd în ignoranță, a nimicit tot ceea ce era Divin pe Pămînt. Alinierea sistemului planetar, care se petrece o dată la 25.625 de ani, este de fapt restabilirea ordinii Divine pe Pămînt.

În ordinea Divină a Terrei, entitățile înalte aveau posibilitatea ca, prin evoluție, să devină lumină, care era asemănătoare cu cea a soarelui. Majoritatea sufletelor, odată cu apropierea de acest mare eveniment galactic, trec prin mai multe dimensiuni în același timp. Dorințele omului sunt încîlcite și confuze, mulți trec prin toate stările celor trei dimensiuni într-o singură zi. Cei mai mulți dintre ei nu fac față și sînt derutați de ceea ce li se întîmplă, nu sînt siguri că merg într-o direcție bună. Treptat, hotarele dintre dimensiuni se șterg și tot ce a acumulat omul ca experiență în alte dimensiuni se adună în corpul din dimensiunea în care îți dorești cel mai mult să te afli. Omul trebuie să conștientizeze în care dimensiune se află din punct de vedere al evoluției spirituale. 

Unii spun că se pregătesc de ridicare, dar își fac planuri pentru o sută de ani pe Pămînt…hotărîți-vă odată ce vreți și nu veți avea atîta încîlceală. Odată cu accelerarea timpului, omul trebuie să descifreze semnele, prin intuiție rapidă. Gîndurile noastre proaste, alimentate cu credință, îl pot ancora pe om într-un nivel de energie grosieră. Eliberați-vă din orice capcană care vă aduce suferință. Misiunea fiecărui suflet, la această mare sărbătoare planetară, este să se prezinte fericit, altfel va fi întors pentru a se sătura de suferit.

Trebuie să fim conștienți de faptul că omenirea a căzut sub împărăția minciunii. Reînnoirea lumii se așteaptă acum, la împlinirea vremii, prin ridicarea sufletului la Cer. Dacă toți acești 25.625 de ani sînt considerați un an galactic al soarelui, înseamnă că noi toți trebuie să ne pregătim pentru Anul Nou. Numai că, pe masa festivă, trebuie să punem doar ceea ce am acumulat spiritual. Șampania o vom bea mai tîrziu.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 118

                                            

                                            Nu cumva era Moșul?

        În timp ce meditam, pe munte, trecea un cioban bătrîn cu oile sale și își mîngîia bîrsanele dragi cu un cîntec la fluier. Se vedea că se bucură de prezența mea și m-a salutat prietenește. I-am făcut semn să se apropie și mirat am fost cînd mi-a spus că mă cunoaște: te-am văzut la sărbătoarea moților – zice el.

        În ochii săi am văzut că este un om bun, plin de înțelepciune, care îmi cerceta sufletul și încerca să facă o punte cu un străin ce a venit de puțin timp să trăiască pe munte: Oile mele sînt cele mai frumoase din tot ținutul acesta fiindcă le cînt toată ziua la fluier…sînt două vipere în deal și, pînă nu le cînt ceva la fluier, nu mă lasă să trec cu oile…munții noștri dețin multe porți, dacă străinii nu le cunosc, ei sînt reținuți de străjerii Carpaților. Străbunii ziceau că singurii munți din lume care au fost creați de Dumnezeu pentru primii oameni de pe Pămînt sînt munții Carpați. De aici a pornit toată civilizația umană și tot aici, la împlinirea vremii, Dumnezeu vine și se așează în scaunul Lui, de unde cercetează toate popoarele lumii – cum au rîvnit în toți acești 26.000 de ani dați pentru desăvîrșirea sufletului.

        Stăteam ca un copil cu gura căscată și nu-mi venea să cred ce auzeam de la un simplu cioban…a scos din traistă un caș pe care mi l-a întins la despărțire, spunînd: hai, nu prea sta aici, pe munte…voi aveți multe de făcut, cînd veți termina de construit cetatea celor adevărați voi veni la voi în ospeție.

        Am luat cu bucurie cașul și, cînd am vrut să-i mulțumesc, am observat că dispăruse cu tot cu oi. Am rămas uimit…l-am căutat cu privirea prin negura muntelui și un gînd și-a făcut loc: oare nu cumva ciobanul era chiar Moșul? Nici el și nici oile lui nu păreau pămîntești… Întorcînd-mă la îndrumarea straniului cioban, că această cetate este pentru acei adevărați, fac un apel către toți dacii adevărați din toată lumea – să vină la claca zidirii pe care o facem, pentru a termina cetatea pînă la toamnă, pentru ca Moșul să poată veni în ospeție. Cine vine să ajute este binevenit, cine vrea să vină în excursie să mai aștepte... Acei adevărați, dați un mesaj pe adresa tezauruldaciei@yahoo.com și vă vom lămuri cum puteți ajunge.

Alexandru Ștefan