Clopotarul dacilor 334

Această primăvară este cu adevărat capricioasă și s-a  aliniat exact după comportamentul oamenilor. Avem reguli de circulație, dar nu avem o învățătură legată de relațiile sociale. Nu prea se vede că sîntem fericiți pentru că nu cooperăm unii cu alții, iar cei care se mai simt liberi nu au dobîndit libertatea prin rațiune, ci prin puterea banului. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 






De ce, în ochii oamenilor, se vede mai mult suferința decît  fericirea? 

A dispărut Iubirea, care era motorul relației fundamentale dintre oameni. Fără iubire, nu există nici datorie față de familie nici relații sincere, fără interese sau gînduri ascunse. Dacă fiecare dintre cei implicați într-o relație – indiferent de natura ei – și-ar aduce contribuția, lumea voastră ar fi mai fericită. Fiecare ființă umană ar trebui să aibă un plan al sufletului și, chiar dacă vi se pare imposibil de atins, nu vă modificați obiectivele, ci încercați să modificați mersul acțiunilor. În lumea voastră, ura și răzbunarea domină sufletul, un om rău nu poate gîndi pozitiv. Este imposibil să meditezi atunci cînd te domină mînia. Într-o lumea goală și rece, care nu știe ce înseamnă bunătatea, oamenii buni sînt considerați un fel de fraieri, care nu au ce face cu banii. Priviți-vă în adîncul sufletului, descoperiți rolul pe care îl aveți în viața de toate zilele și încercați să înțelegeți cum puteți contribui pentru ca viața să fie fericită. O simplă gîndire în această direcție este un pas înainte. Pașii mici conduc, adesea, spre rezultate mărețe. Dacă ai hotărît să faci ceva, fă totul din inimă și calea îți va fi simplă și luminoasă. Dualitatea îl trece pe om prin experiența vieții, care este cea mai grea. 
Sfatul nostru este: indiferent cîte perioade bune sau rele te urmăresc, pe parcursul vieții, nu uita că greșelile se plătesc – dacă nu acum, atunci în existența următoare. 

Alexandru Ștefan