Un discipol își întreabă învățătorul: de ce nu pot să ating nivelul desăvîrșirii, pe care îl aveți? Învățătorul privește spre încăperea plină de
oameni și îi întreabă: vreți să vă
desăvîrșiți peste noapte, fără a face nimic? Toți au răspuns afirmativ. Învățătorul
a spus că și el ar vrea…și, dacă cineva găsește o astfel de modalitate, să-l
anunțe și pe el. Un discipol spune că ar crede mai mult în el, dar vede că are
multe îndoieli în ceea ce face. Atunci, învățătorul desenează două cercuri,
menționînd că, în cercul mic se află
cunoștințele voastre, iar în cercul mare – cunoștințele mele. În afara acestor
cercuri se află necunoscutul și, cu cît diapazonul este mai mare, cu atît
hotarele cercului cresc. Altfel spus, hotarele cercului meu de cunoștințe cuprind
mai multe lucruri, încă nedescoperite de voi. Pentru a fi cu un pas înaintea
celui care caută trebuie să-mi pun multe întrebări ca să-i dau un răspuns sigur
celui care mă întreabă. Sfatul meu este ca, atunci cînd nu mai înțelegeți
nimic, să ascultați mai mult de Acela în care cred eu – Dumnezeu. Dar, am și eu
către tine o întrebare – i se adresă învățătorul unui discipol – Ce ai de gînd să faci în această viață?
Termin
studiile la universitate, devin avocat, mă căsătoresc și voi avea grijă de
familie. Apoi, voi ieși la pensie și, ca orice om, voi muri. Asta-i tot? Da, învățătorule, mă
iertați, am uitat ce este mai important…
Dintre
cei adunați, s-a ridicat un orb și a spus: dacă ești înțelept, spune-mi, cum
arată lumina? O pot atinge? Este tare sau moale?
Învățătorul
a ridicat ochii spre cer și s-a rugat pentru el, vindecîndu-l. Orbul a căzut la
picioarele lui, strigînd: Acum, știu cum arată lumina. Lasă tu lumina în pace, acum putem să discutăm – veni replica
învățătorului, care continuă: nu poți
discuta cu un om fără picioare despre plimbări cu bicicleta. Sufletul vine din
spirit și, oriunde s-ar afla, în spațiu, el tinde să se întoarcă spre casă. Inima
ta o poți încredința numai aceluia care, de mic copil, a învățat să se comporte
cu lucrurile fragile.
Învățătorule,
poți să ne spui de ce în ochii tăi nu se vede nici un pic de tristețe?
Nu am ce pierde ca să fiu mîhnit ca
voi. Eu mă tem numai de moartea spirituală, restul sînt doar capcane ale
iluziei în care trăiți.
Alexandru
Ștefan
