Clopotarul dacilor 354



       

   Sîntem șapte miliarde de oameni și fiecare merge pe drumul său, așa cum consideră că-i este mai bine. Am învățat tot ceea ce este posibil, dar anotimpurile nu mai țin cont de regula Creatorului. Personal, am înțeles că frigul ne-a fost dat pentru a nu uita de căldura din inimile noastre. Am observat că indivizii ce răscolesc prin tomberoanele de gunoi sînt mereu alungați de cîinii care trăiesc în zona respectivă. Astăzi, frămîntarea și întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

         Oamenii care au căzut – din punct de vedere energetic – mai jos decît energia animalică reprezintă un concurent pentru cîini? Îi văd ca pe cineva care le-ar putea fura mîncarea?  

         Multe suflete nu conștientizează că, pînă la actuala întrupare, au muncit foarte mult pentru a trăi în corp de om. Oamenii care trăiesc la limita hotarelor dintre om și animal se împart în două categorii: prima –  trebuie să se ridice; a doua – trebuie să cadă adică să-și piardă gradul de om.

         Pe acești amărîți îi vedem zilnic, sînt ușor de recunoscut. Dar, ce facem cu acei care, energetic, sînt la fel de jos și, culmea, ne mai și conduc?  

         Orice naș își are nașul…nici un suflet evoluat nu poate cădea sub îndrumarea unui om  rătăcit. După cum este nivelul poporului, așa conducător i se dă. Nemulțumiții ar trebui să se ridice și atunci se vor schimba și cei care-i conduc. Nemulțumirea apare atunci cînd sufletul stagnează și, din păcate, mulți așteaptă să apară cineva și să le rezolve problemele. Pentru a ieși din această mocirlă nu mai aștepta de la nimeni, nimic, începe să dăruiești tu ceva. Cei ce nu fac nimic, ci doar așteaptă să li se dea se află într-o energie joasă, iar posibilitățile lor devin limitate. Amintiți-vă proverbul dar din dar se face Rai și, treptat, veți ieși din cercul energetic al cerșetorilor. Oameni care strîng averi mari și nu au puterea de-a dăruit vor deveni săraci, la un moment dat. Cel care știe să dăruiască a scăpat din ghearele haosului, el nu așteaptă nimic de la nimeni, devine ca un izvor ce dăruiește apa celor însetați fără să ceară ceva în schimb.
Cînd, într-o zi, te vei trezi și vei observa că nu mai aștepți nimic de la nimeni, atunci îl vei găsi pe Dumnezeu.
Alexandru Ștefan