Sufletul neamului
Trei frați, după ce au cheltuit banii de la părinți, s-au
întors acasă, din lumea mare. Au găsit casa fără părinți și pe punctul de a se
ruina. Unul zice: nu mai avem nici măcar
ce vinde…să-i dăm foc; altul zice: să
tăiem și vița-de-vie ca să ardă mai bine. Al treilea frate, disperat, zice:
imi vine să mă spînzur că nu mai am de la
cine lua bani…
În timp ce puneau la cale incendierea casei, trece un drumeț
pe lîngă ei și zice: Doamne, ce casă
frumoasă…puțin reparată, se poate trăi aici pînă la adînci bătrîneți.
Drumețul i-a salutat și i-a întrebat: nu
vindeți cumva casa? Toți au răspuns într-un glas că nu dar, după plecarea
drumețului, și-au propus să repare casa și să o vîndă mai scump…apoi să curețe
via și livada, tot în același scop. Bucuroși, s-au apucat de treabă și, în
scurt timp, au transformat ruina într-o minunăție de gospodărie. Revenit după
un timp, cumpărătorul le-a cerut să mai ridice două căsuțe alături pentru
familia sa numeroasă, apoi a dispărut pentru totdeauna. Neavînd de ales, frații
s-au așezat cu traiul acolo și, în scurt timp, au devenit fruntașii satului…
După mult timp, unul dintre frați le povestea nepoților că
astăzi, țara noastră a ajuns în starea în care se afla casa lor părintească cînd
au revenit din străinătate: atunci, ne-a
salvat un om ce a trecut pe lîngă noi, dar acum numai Bunul Dumnezeu ne mai
poate salva….atunci, eram doar trei rătăciți în tot satul, visam numai bani, pe
cînd acum s-a rătăcit în materie însuși sufletul neamului. Ca să scăpăm din
această mocirlă a dualității, nu vă îndepărtați cu rădăcinile de pămîntul
strămoșilor. Căutăm disperați să cîștigăm bani prin străinătate, cînd bogăția
se află sub picioarele noastre.
Se uitau nepoții
curioși la bunic…noi nu înțelegem
românește…dar bunicul continua să le vorbească…nu se știe, poate că într-o
zi cineva îl va auzi și îl va înțelege.
Alexandru Ștefan
