Clopotarul dacilor 189


Am intrat în anul 2014 cu toate problemele din trecut și cu speranța că vom trăi mai fericiți. Părerea mea este că, indiferent cum se schimbă cifrele anilor în dimensiunea timpului, sufletul va sta pe loc dacă nu-și rezolvă problemele destinului legate de viețile anterioare. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Ce se întîmplă cu oamenii care nu au nici o dorință de a schimba ceva legat de datoriile destinului?
Toate ființele care ignoră acest capitol legat de datoriile făcute în viețile anterioare sînt aduse în aceeași situație la fiecare sută de ani. Oamenii care nu au schimbat nimic în direcția destinului vor trece cu siguranță prin traiectoria anului 1914. Nu este greu de cercetat ceea ce s-a întîmplat în urmă cu o sută de ani și, la finele acestui an, veți analiza totul și veți vedea că, de fapt, v-ați întors în timp ca să vă achitați datoriile, dar bătuți cu o vargă mai sofisticată.  
Dar, oamenii care și-au schimbat traiectoria destinului ce fac în momentul cînd cei cu restanțe se întorc în timp?
Ei rămîn tot aici, dar într-un fel de spații paralele adică privesc la tot ceea ce se întîmplă ca la un spectacol. Într-o zicală se spune că atunci cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă. Fiind în aceeași dimensiune, dar cu scopuri diferite, voi sînteți în cîștig deoarece continuați evoluția sufletului.
Sincer, nu prea simt că am datoria de-a asista la ceea ce li se întîmplă semenilor care au fost întorși în timp. Poate ne dați o mică idee despre ceea ce avem de făcut?
Ființa umană are mai multe trepte de trecut în acest spațiu limitat și una dintre ele este levitația. Vom încerca să vă dăm cîteva repere în această direcție, pentru a vă încuraja să vă activați memoria și informația care stă în formă latentă. Misiunea ființei umane, care evoluează în Școala-Pămînt, este de a ridica sufletul prin desăvîrșire și de a ușura corpul fizic pentru a se putea desprinde de Pămînt.  Această  școală a existat pe Terra și era folosită mai mult pentru pregătirea mesagerilor ce zburau de pe  un munte pe altul pentru a duce mesajele comandanților de oști. Se cunoștea faptul că atunci cînd sosea mesagerul de puf i se agăța o salbă din fier la gît ca să nu-l ia vîntul. Pregătirea pentru trezirea acestei mari capacități a corpului fizic  începe cu controlul meridianelor care pot echilibra greutatea corpului fizic, prin tehnici de respirație. De mare ajutor poate fi un cîntar electronic, care vă poate convinge că sînteți în stare să vă modificați greutatea fără să slăbiți. Cîndva, în timpuri îndepărtate, exercițiile se făceau cu ajutorul mersului pe ouă sau cuie pînă se trezea în totalitate memoria.
Care este scopul acestei pregătiri?
Cînd ființa umană va fi capabilă să se ridice la șapte metri de la pămînt trebuie să încerce să se contopească cu norul plutitor care își începe zborul odată cu răsăritul soarelui. Acest nor este, de fapt, duhul muntelui și este cunoscut bine de către inițiați. Sufletele care au atins nivelul levitației se pot contopi foarte ușor cu norul, implicînd cele șapte zile ritualice de spălare și pregătire a  corpului fizic, folosind apa norului plutitor.
Înțeleg că fiecare zi din viața noastră vine cu un dar. De ce noi nu sîntem în stare să vedem sau să culegem aceste daruri pentru a zbura spre Cer? Cum de am ajuns să ne tîrîm asemenea șerpilor?
Cunoașterea vine numai atunci cînd sufletul este pregătit, mulți se grăbesc să cunoască fără să muncească. Grăbind lucrurile, îl faci pe suflet nerăbdător și, pînă la capăt, devine nezididitor. Cînd simți că ai evadat din lumea asta zbuciumată, întoarce-te în interiorul tău și acolo vei găsi un prieten adevărat, care îți va arăta drumul spre lumină. Un suflet adevărat moștenește o fericire eternă care nu-i întunecă mințile. Desăvîrșirea îți poate deschide toate ușile dimensiunilor eterne și este important ca experiențele – bune sau rele – să nu-ți răscolească sufletul. Păstrează totul ca pe un tezaur în sufletul tău ca să nu mai deviezi niciodată căci ai plătit cîndva prea scump pentru greșelile făcute.

Alexandru Ștefan