Ne străduim să uităm repede propriile greșeli ca să comitem
altele. Care este scopul vieții dacă, în
acest spațiu, trădarea ne paște la fiecare pas? Cu aceste întrebări și
frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
La începutul Creației, moartea nu a existat, ea și-a găsit
loc pe Pămînt numai după ce ființa umană a fost infectată cu viciul trădării. Dacă
datoriile destinului nu sînt rezolvate în timpul vieții, ele trec – ca restanțe
– în viețile următoare și atunci corpul fizic devine un fel de închisoare
pentru suflet. O perioadă lungă de timp, trădarea a jucat un rol important pentru
entitățile înalte, care veneau pe Pămînt ca să cunoască moartea. Toate aceste
infecții s-au adus pe Pămînt ca material didactic, pentru ca sufletul să le
cunoască prin propria experiență. În adîncul subconștientului există toată
informația despre cum trebuie să fii, iar ființa umană învață, pe Pămînt, doar
cum nu trebuie să fie. Dacă nu prevalează cunoștințele primordiale din
subconștient, ființa umană devine – treptat - adeptă a energiilor malefice. Astfel
de oameni sînt adepți ai războaielor și ai tuturor răutăților care bîntuie
Pămîntul. Pe Pămînt trăiesc patru rase umane care, trecînd prin cele cinci
cicluri ale eonului, nasc sămînța ce îi reprezintă pe oameni Sus. Cîndva,
entitățile care atingeau apogeul desăvîrșirii pe Pămînt treceau prin: trădare,
moarte și ridicare, acestea fiind trepte ce ajută sufletul să se dezlege de
materie. Oamenii ce se ridicau din mijlocul celor patru rase nu se mai încurcau
cu oameni simpli căci erau conștienți că îi paște riscul căderii. Zidul chinezesc
nu a fost construit împotriva unor invazii, ci pentru a trăi separat de oamenii
din caste.
Cum se alege, la voi, președintele
țării, după ce criterii?
La
noi nu există președinte, societatea noastră funcționează așa cum funcționează
la voi un stup de albine. Numai în dimensiunea Pămîntului există o astfel de
guvernare. Vă putem da informații despre
modul în care își alegeau înaintașii voștri, fruntea țării: Pămîntenii cunoșteau foarte bine nivelurile de
energie și, de aceea, trăiau în comunități aparte, create strict după culoarea
aurei. Entitatea care avea aura mai mare și mai pură decît restul era rugată să-i
conducă și să-i ghideze pe toți spre desăvîrșire.
Cum de am pierdut aceste calități și
de ce se întămplă atît de des ca, în scaunul țării, să ajungă acei ce nu
merită?
La
voi, în timpul alegerilor, toată lumea se împarte după cum rezonează calitățile
sau infecțiile dintre alegători și candidați. Dacă alegătorul este de aceeași
aură cu candidatul se va lupta cu el – cot la cot – ca să cîștige. Atunci cînd
rămîn doi candidați să se lupte pentru scaunul țării lumea este împărțită între
reprezentanții celor patru rase. Hotărîrea finală o pot lua entitățile ce
reprezintă poporul. Dacă, din nefericire, actualul popor nu a dat naștere la
entități înalte care să-i vegheze destinul, atunci gloata își caută capul care
o reprezintă.
Vreți să spuneți că, dacă poporul
respectiv nu dă naștere unor entități ce reprezintă Pămîntul, sîntem la voia
sorții?
Aproximativ
așa este, dar rezultatul, în situația voastră, este determinat de modul în care
oamenii își aleg culorile. De exemplu, la noi, roșul reprezintă stagnarea și,
dacă la voi înseamnă altceva, puteți să vă bucurați.
Alexandru
Ștefan
