Sinzienele - preotesele Soarelui

        Incepe noaptea de Sinziene - noapte magica, noaptea cind omul poate intelege graiul animalelor, cind feriga infloreste pentru doar citeva ore, cind planta numita iarba fiarelor (celebra deoarece poate descuia orice lacat) lumineaza si poate fi recunoscuta, cind deasupra locurilor unde sint ingropate comori apar flacari, cind fetele isi afla ursitul, iar gospodinele practica ritualuri pentru norocul si sporul casei...este noaptea intilnirii cu mosii si stramosii nostri, noaptea cind portile Cerului se deschid. 

      Sarbatoarea  de Sinziene (sau Dragaica) este la fel de veche ca si poporul nostru si marcheaza inceputul verii intrucit pe 21 iunie este solstitiul de vara. La originea sarbatorii se afla, cu siguranta, un stravechi cult solar. In credinta populara, Sinzienele erau considerate preotesele Soarelui, femei frumoase si bune, divinitati nocturne care, in noaptea de 23/24 iunie, plutesc deasupra holdelor impartind rod, aduc leac florilor, tamaduiesc suferintele oamenilor, vindeca animalele. 

        In ziua de Sinziene, oamenii obisnuiesc sa impleteasca coronite din flori de sinziene si sa le arunce pe acoperisul casei sau sa le agate la intrarea in casa. 
Mirabela Radu 

Clopotarul dacilor 270

         Vorbim despre nemurire, despre ridicarea sufletului spre lumi paralele, dar, în adîncul sufletului, apare întrebarea: de ce ar trebui ca omul să se chinuie atît de mult pentru a dobîndi ceea ce i se cuvine? Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.

         Dacă priviți ridicarea spirituală ca pe o povară, drumul spre alte dimensiuni va fi foarte greu. La fel privește un student aflat în primul an de facultate către anii de studenție care îl așteaptă. Este important să conștientizați că o bună pregătire pe Pămînt constituie un pas mare spre ridicarea sufletului.

Nu ar fi bine ca Dumnezeu să rămînă Dumnezeu, iar noi – oameni, dar ceva mai fericiți?

Ceea ce vine din Creație îi seamănă Creatorului, iar planul final este să deveniți niște mici Dumnezei care au terminat facultatea cu succes. Pămîntul este o treaptă ca multe altele din Univers, nu puteți sta o veșnicie într-o singură dimensiune fiindcă Univesrul este în mișcare continuă. Toate cataclismele și războaiele de pe Pămînt se petrec din cauza stagnării spirituale.

În ce capcană am căzut de ne-am blocat atît de mult din punct de vedere spiritual?

Dacă ființa umană a fost concepută după asemănarea și calitățile Creatorului înseamnă că ați pierdut pe drum aceste daruri. Oamenii născuți din zei au moștenit iubirea prin care se dobîndește nemurirea. Fără această calitate Divină este imposibil să atingi alte dimensiuni. Iubirea învăluită de dorințe fizice durează numai 3-4 ani; cea moștenită se mărește de la o zi la alta și îi deschide sufletului porțile spre veșnicie. Androginul primordial, care s-a separat din curiozitate și nu a moștenit iubirea se va transforma în hermafrodit. Dacă omenirea nu vrea să înțeleagă ceea ce se petrece cu sufletul uman, bărbații vor dispărea, iar femeile vor deveni androgini.

De ce trebuie să dispară bărbații, dar nu și femeile?

Femeia se consideră dătătoare de viață, iar transformarea sa este mai ușoară. În ADN-ul femeii s-a păstrat refacarea androginului, în caz de dispariție a bărbatului. Bărbații care s-au separat numai din dorința de-a se înmulți vor trece în corpuri de animale, unde își vor continua activitatea.

Puteți să ne lămuriți mai detaliat?

Dacă, la începuturi, fără intervenția Cerului, s-a născut  pe Pămînt o ființă – cu ajutorul șarpelui și educată de lup – aceasta a fost androginul. Intervenția Cerului a avut loc după ce s-a constatat că acest androgin a evoluat și atunci s-a decis să fie ridicat la Cer. Multe femei-androgin au intrat în contact cu zeii și s-au separat de bărbatul fizic din interior. Prin această separare, omenirii i s-a dăruit iubirea pentru ca, treptat, să o aducă în nemurire. Capcana în care ați căzut este că acei care nu au moștenit iubirea au născocit-o. Moștenitorii adevărați, care au păstrat iubirea Divină, au toate șansele să se ridice în altă dimensiune. Imediat după ce se va întîmpla acest lucru omenirea va fi resetată, iar evoluția sufletului va începe de la androginul cîndva separat.

Sfatul nostru este: cei care simt că au păstrat în cugetul lor iubirea să nu se ancoreze în energia sexuală a corpului fizic. Acest dar Divin trebuie îndreptat către zidirea necondiționată și abia atunci veți avea parte de tot și toate.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 269

Fiecare dintre noi își dorește, în adîncul sufletului, să trăiască într-o societate avansată și bazată pe valorile Adevărului. Întrebarea  mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

De ce dorința ființei umane de a trăi bine prevalează asupra efortului de a munci ca să trăiești bine?

Paradisul s-a creat ca un punct de reper pentru ființa umană, nu ca să trăiască ca un trîntor acolo. Aceasta este una dintre infecțiile primordiale asupra căreia sufletul vostru are mult de lucru. Puține  sînt sufletele care au perceput ideea primordială a Creatorului. Dimensiunile sînt un fel de facultăți menite să vă ajute să trăiți într-o dimensiune superioară. Fără a atinge nivelul respectiv veți bate pasul pe loc mereu. În această infecție clocește gîndul ascuns al sufletelor care trăiesc în ignoranță. Unii se amăgesc că există o singură viață și trebuie s-o trăiască din plin, alții - că oricum după moarte vor nimeri în Rai.

Există raiul?

Orice dimensiune care vă este superioară este un fel de Rai pentru voi. Nimeni nu vă va permite să trăiți în dimensiuni superioare dacă nu veți îndeplini condițiile nivelului respectiv.

Noi, cei care trăim pe coama Pămîntului, sîntem un fel de trîntori ai Universului?

Cu adevărat, întregul Univers funcționează precum un stup de albine. Dacă această întrebare vine din interior și vă preocupă rostul vostru în Univers, considerăm că mergeți pe calea cea bună. Important este că deja conștientizați că trebuie separată sămînța de neghină. Indivizii care se folosesc de bunătatea celor ce muncesc nu vor putea face la nesfîrșit acest lucru, mai devreme sau mai tîrziu se vor trezi în afara stupului.

Ce rol au acești oameni, care îndreaptă omenirea pe o cale greșită?

În primul rînd, acești rătăciți simt și știu că nu mai au nici o șansă de-a ajunge în alte dimensiuni. Coama Pămîntului este ca un punct de racolare a sufletelor căzute în ignoranță. Cu cît mai jos sînt atrase cu atît mai mult crește șansa lor de supraviețuire. Este un fel de vampirism – i se spune individului numai ceea ce vrea el să audă, transformîndu-l într-un leneș neputincios care va deveni, cu timpul, o omidă ce mănîncă suflete.

Există Iad? Dacă da, cum arată?

Ceea ce numiți voi draci sînt oameni decăzuți, iar ceea ce numiți voi Iad noi numim groapă. Viața lor se derulează exact ca la o groapă de gunoi, iar legea o fac cei ce conduc acea groapă. În această nișă, nici o entitate luminoasă nu intervine fiindcă dorința de a sta în groapă aparține tot sufletului.

Vreți să spuneți că din așa-numitul Iad nu există scăpare?

Sufletul uman este înzestrat cu mari capacități ale Creatorului și, dacă se trezește, are puterea de-a ieși din orice capcană. Dar, trebuie să conștientizați că este precum într-o bandă de hoți, de prostituate și așa mai departe. Sfatul nostru este să alegeți calea zidirii căci este unicul drum care duce spre paradisul cîndva pierdut.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 268

Cu cît mai mult ne reținem în această dimensiune a Pămîntului cu atît mai mult conștientizăm că baza spirituală a sufletului uman este construită mai mult pe imaginație decît pe înțelepciunea universală. Atunci cînd unui suflet i se deschide cu adevărat calea spre regăsirea sinelui apare veșnica întrebare: eu sînt sau mi se pare că sînt eu? Părerea mea este că puțini se regăsesc în acel eu sînt, majoritatea sufletelor se află în capcana egoului fals, învîrtind roata norocului la întîmplare. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.

Cum se numește locul sau dimensiunea în care trăiți voi și cum ne vedeți poziționați în dimensiunea Pămîntului?

Noi trăim de la începutul Creației în interiorul Pămîntului, avem o singură climă și nu există noapte, ca la voi. Multe dintre sufletele din dimensiunea voastră au trăit cîndva împreună cu noi. Discordanța dintre perfecțiune și nedesăvîrșirea din  interiorul vostru v-a adus într-un loc nesigur. Voi trăiți în afara Pămîntului, unde predomină haosul și forțele distructive ale energiilor neechilibrate. În dimensiunea voastră, sînteți catalogați drept suflete care au rămas fără casă. Pentru multe planete, voi sînteți o mare enigmă – ați reușit să construiți o lume pe coama Pămîntului și să trăiți în condiții pe care noi le considerăm extreme.

Ne priviți ca pe niște izgoniți?

În mare parte, așa este, dar trebuie să știți că mulți din dimensiunea noastră au venit în ajutor. Conflictul și înrăirea oamenilor au început din momentul cînd vi s-a dezvăluit adevărul despre greșeala comisă în echilibrul Divin. Este dificil de lucrat cu oamenii din dimensiunea voastră fiindca ați păstrat infecțiile primordiale ale sufletului și ați acumulat multe altele.

Despre ce greșeală este vorba?

Corpul fizic este o haină pentru suflet, nu poartă nici o responsabilitate pentru ceea ce face esența ce trăiește în interiorul său. Greșeala celor izgoniți a fost că s-au împotrivit Creatorului, semănînd dezordine în echilibrul etern. În prima fază, li s-au oferit condiții de viață cu speranța că se vor îndrepta, dar răzvrătiții au contribuit la perpetuarea speciei umane prin inginerii genetice pentru a putea lupta cu Puterea Supremă. Cam așa arată o  părticică din adevărul pe care considerăm că trebuie să-l cunoașteți.

Ne considerați condamnați pe vecie sau mai putem spera la ceva bun?

Nu sînteți condamnați, pur și simplu ați fost îndepărtați, din cauza ignoranței voastre, de ceea ce dispunem noi. Foarte multe entități din echilibrul Divin au venit cu misiuni de salvare pe coama Pămîntului, pentru cei care au rîvnit și se străduiesc să scape de ignoranță. Cu părere de rău, nu au reușit să se întoarcă dar, în anul 2018 va avea loc o misiune salvatoare de întoarcere acasă. Entitățile ce cunosc meditația profundă trebuie să-și îndrepte energia către Ursa Mare, care coordonează sufletul spre portalul din centrul Pămîntului. Învățați sufletul să călătorească fără restricții, nu vă atașați de nimic ca să nu alunecați în capcana disperării.

Ne puteți spune cîte ceva din viața voastră?

Noi am păstrat iubirea, ea nu se învață, ci se moștenește; fiecare treaptă o dobîndim prin muncă. Soarele din centrul Pămîntului este lumina eternă și dătătoare de viață veșnică. Soarele de pe coama Pămîntului este reflexia soarelui din interior, iar noaptea este reflexia întunericului din voi. Cei care vor reuși să iasă din această zonă nestabilă a Pămîntului, cu experiența pe care au dobîndit-o, vor deveni cele mai sclipitoare diamante ale Universului. Sfatul nostru este să nu abandonați căutarea și dorința de a vă întoarce în echilibrul etern. Sufletele care nimeresc în oglinzile iluziei trec de partea răului și se bucură numai de ceea ce este distructiv. Se aprind repede și treptat se sting, devenind niște tăciuni care mocnesc în zonele unde nu mai există lumină.

Alexandru Ștefan