Clopotarul dacilor 310

Ce este realitatea în care trăim și de ce multe experiențe pe care le trăim se repetă în timp? Trăim într-un spațiu limitat, unde Pămîntul îndeplinește rolul unei scene și, din această cauză, în afara ei nu mai vedem nimic? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.  

Realitatea voastră este pur și simplu un sistem informațional, ce implică creierul uman și conștiința proprie. Timpul și spațiul există în realitate, dar ca proprietăți ale minții. Cu cît stagnarea spirituală crește cu atît mai mult vă veți ancora în timp. Materia - cu toate proprietățile ei - este valabilă numai în spațiul în care trăiți. Desăvîrșirea începe atunci cînd ființa umană își schimbă algoritmii. În prezent, destinul vostru este legat de sistemul informațional al mentalului de a trăi și a muri în spațiu și timp. Prin schimbarea algoritmilor în direcție multifuncțională ființa umană ar elibera conștiința din capcana Pămîntului. Libera mișcare a conștiinței prin toate dimensiunile Universului ar dezlega sufletul de lanțurile corpului fizic. Tot ceea ce trăiți și experimentați este un ghem de informații plămădit de mintea voastră. Timpul este proiecția tuturor stărilor spațiale adică numai atît cît puteți cuprinde în dimensiunea pămîntului cu mintea voastră.

Viața pe care o trăiți este definită de logica unui spațiu temporar și limitat. Voi vă trăiți viața asemenea unui fluture care zboară de la un reflector la altul. Fiecare ființă este creatoare și își scrie propria poveste după care se derulează întreaga viață.

Sfatul nostru este să vă schimbați gîndirea și direcția destinului în afara Pămîntului. Este de dorit ca, în prima fază, să vă cunoașteți pe voi înșivă și atunci veți înțelege că Mama Geea este doar o rampă de unde vă luați zborul spre alte dimensiuni.

Alexandru Ștefan 

Casuta ecologica din Muntii Apuseni

In copilarie, cam asa imi imaginam ca ar trebui sa arate casuta Albei-ca-Zapada si a celor 7 pitici - o casuta diferita de tot ceea ce stiam, de tot ceea ce vazusem, simpatica, placuta, micuta, draguta, calduroasa pe timp de iarna si racoroasa vara, cu multe flori. Decorata in stil traditional, cu covoare, presuri, cuverturi si fete de masa tesute chiar de catre bunicile noastre, casuta ecologica ne duce cu gindul la acele vremuri cind oamenii plecau de acasa lasind usa descuiata si hrana pentru calatori pe masa, cind invidia, ura, rautatea erau sentimente si notiuni necunoscute stramosilor, cind Iubirea guverna totul, iar Cuvintul dat era intotdeauna respectat. Privind toate acestea, nu pot sa nu ma intreb cum ar fi daca am trai si noi la fel ca ei... 

CASUTA din lut

CASUTA din povesti 

CASUTA din satul dacic

CASUTA din Muntii Apuseni 

Clopotarul dacilor 309 - Intoarceti-vă cu inima către strămoși, cu sufletul către Dumnezeu

         Trecînd prin toate experiențele destinului, trebuie, la un moment dat, să te gîndești bine pe cine reprezinți tu, ca suflet, în acest spațiu. Fiecare popor are tainele sale ocultate și nu orice străin le poate descifra și înțelege. În multe cazuri, acest hamburger de cunoștințe ezoterice face rău sufletelor tinere încă nepregătite pentru a primi și înțelege astfel de informații. Apar multe întrebări legate de învățăturile neamului din care provenim și, adeseori, ni se aduc înformații nereale; exemplu – Herodot și mulți alții, care pretind că ne-au cunoscut ca popor. În realitate, înțelepciunile neamului nu au dispărut nicăieri,pur și simplu, nu au apărut oamenii demni să le cunoască.

Măreața familie a traco-geto-dacilor era reprezentată și de  animale-totem. Ursul era totemul iluminaților și, atunci cînd poporul se îndepărata de la cele spirituale, zeul Zalmoxe lua chip de urs și se retrăgea sub pămînt. În același timp, multe suflete se transformau în zimbri și lupi pentru o perioadă de trei ani pentru a ispăși - prin acest sacrificiu – rătăcirea.  Zeul era barometrul și matca întregului neam. De Ziua Soarelui, întregul neam se ruga ca Zalmoxe să iasă din subteran. Cu  surle și trîmbițe, îmbrăcați în piele de urși, dansau zile și nopți la rînd, arătîndu-i astfel zeului că îi sînt alături. Minunea se întîmpla după trei ani de rugăciune – toate sufletele, odată cu Zalmoxe, reveneau în trup de oameni și atunci era mare bucurie în toată Dacia. Poporul Daciei făcea un cerc mare, care reprezenta soarele, iar cei care îl însoțeau pe Zalmoxe către Hora Neamului erau Călușarii.

Îndiferent prin ce greutăți trecem, nu trebuie s ne îndoim de virtutea acestui neam. Pentru a supraviețui și a transmite mai departe ștafeta neamului nu trebuie să ne înarmăm, ci să ne împăcăm cu toți vecinii. Nu vă înstrăinați pentru bani, nu lăsați părinții fără ajutor căci veți păți la fel. Tînăra generație este infectată cu dorința de-a trăi bine, iar sufletul nu mai este luat în calcul. Întoarceți-vă cu sufletul către tradițiile și valorile neamului căci numai acolo veți găsi pacea și liniștea interioară. În prezent, Moldova trece prin cele mai grosiere energii, iar datoria celor cărora le pasă  de acest picior de plai este să se mobilizeze pentru a scăpa țara din ghearele ciocoilor. Ne aflăm într-o perioadă cînd nimeni nu se simte în siguranță.

 Întoarceți-vă cu inima către strămoși, cu sufletul către Dumnezeu și, cu siguranță, vom ieși cu fruntea sus din toată vălmășeala vremii.

Alexandru Ștefan 

512 de la trecerea lui Stefan cel Mare in alta dimensiune

"Ștefan cel Mare a trăit veacuri în sufletele românești și va trăi de-a pururea. 

Sămînța ce-ai pus în inimile noatre a rodit și poruncile tale s-au îndeplinit. Prin jertfa de sînge a sute de mii din fiii patriei am împins hotarele pînă la marginile însemnate de graiul și de sîngele românesc. Chilia și Cetatea Alba, la pierderea cărora a sîngerat inima ta, sînt ale noastre. Și Ardealul, pentru care tu și viteazul tău fiu Petru Rareș ați purtat armele victorioase peste munți, este al nostru.  Al nostru-i malul și bogata Dunăre de jos. Și, tot după a ta poruncă, făcut-am răzeși, în tot întinsul pămîntului românesc, pe toți cei care au purtat arma în timp de război, lucrînd cu plugul în timp de pace. 

Steagul tău purtător de biruință l-am așezat în Mitropolia capitalei noastre, spre a fi înfățișat mulțimilor, la zile mari de sărbătoare, pentru întărirea și înălțarea sufletelor noastre. Coboară-se raza geniului tău ocrotitor în sufletele noastre pentru îndreptarea tuturor păturilor sociale pe calea concordiei, din care numai poate izvorî adevăratul bine obștesc. 

Să jurăm în fața spiritului acestui erou național că, în împrejurările grele, vom fi strîns uniți, avînd numai un singur gînd și o singură simțire: fericirea scumpei noastre patrii, pentru care sîntem gata a face orice sacrificii". 

REGELE FERDINAND l