Clopotarul dacilor 309 - Intoarceti-vă cu inima către strămoși, cu sufletul către Dumnezeu





         Trecînd prin toate experiențele destinului, trebuie, la un moment dat, să te gîndești bine pe cine reprezinți tu, ca suflet, în acest spațiu. Fiecare popor are tainele sale ocultate și nu orice străin le poate descifra și înțelege. În multe cazuri, acest hamburger de cunoștințe ezoterice face rău sufletelor tinere încă nepregătite pentru a primi și înțelege astfel de informații. Apar multe întrebări legate de învățăturile neamului din care provenim și, adeseori, ni se aduc înformații nereale; exemplu – Herodot și mulți alții, care pretind că ne-au cunoscut ca popor. În realitate, înțelepciunile neamului nu au dispărut nicăieri,pur și simplu, nu au apărut oamenii demni să le cunoască.
Măreața familie a traco-geto-dacilor era reprezentată și de  animale-totem. Ursul era totemul iluminaților și, atunci cînd poporul se îndepărata de la cele spirituale, zeul Zalmoxe lua chip de urs și se retrăgea sub pămînt. În același timp, multe suflete se transformau în zimbri și lupi pentru o perioadă de trei ani pentru a ispăși - prin acest sacrificiu – rătăcirea.  Zeul era barometrul și matca întregului neam. De Ziua Soarelui, întregul neam se ruga ca Zalmoxe să iasă din subteran. Cu  surle și trîmbițe, îmbrăcați în piele de urși, dansau zile și nopți la rînd, arătîndu-i astfel zeului că îi sînt alături. Minunea se întîmpla după trei ani de rugăciune – toate sufletele, odată cu Zalmoxe, reveneau în trup de oameni și atunci era mare bucurie în toată Dacia. Poporul Daciei făcea un cerc mare, care reprezenta soarele, iar cei care îl însoțeau pe Zalmoxe către Hora Neamului erau Călușarii.
Îndiferent prin ce greutăți trecem, nu trebuie s ne îndoim de virtutea acestui neam. Pentru a supraviețui și a transmite mai departe ștafeta neamului nu trebuie să ne înarmăm, ci să ne împăcăm cu toți vecinii. Nu vă înstrăinați pentru bani, nu lăsați părinții fără ajutor căci veți păți la fel. Tînăra generație este infectată cu dorința de-a trăi bine, iar sufletul nu mai este luat în calcul. Întoarceți-vă cu sufletul către tradițiile și valorile neamului căci numai acolo veți găsi pacea și liniștea interioară. În prezent, Moldova trece prin cele mai grosiere energii, iar datoria celor cărora le pasă  de acest picior de plai este să se mobilizeze pentru a scăpa țara din ghearele ciocoilor. Ne aflăm într-o perioadă cînd nimeni nu se simte în siguranță.
 Întoarceți-vă cu inima către strămoși, cu sufletul către Dumnezeu și, cu siguranță, vom ieși cu fruntea sus din toată vălmășeala vremii.

Alexandru Ștefan