Clopotarul dacilor 359


      



   De-a lungul timpului, ființa umană a tins să trăiască separat și, cînd s-a trezit în cetatea mult rîvnită, a simțit că nimic nu s-a schimbat – avea de toate, dar era la fel de tristă precum odinioară, în societatea din care a fugit. Cu siguranță, grijile și stresul au crescut dar, părerea mea este că, atunci cînd îți dorești o schimbare, trebuie să cunoști misiunea sufletului tău.
Odinioară, oamenii se întîlneau la sărbători unde, prin intermediul horelor, semănau pace și iubire între neamuri. Hora, alături de sunet, ritm și vibrație, constituia o verigă importantă în echilibrarea femininului și masculinului. Îngrădiți de pereți din beton, înghesuiți unii în alții, trăim cu nostalgia de-a ne întoarce în timp spre o societate primordială. Se mai spune că timpul este cel mai bun doctor, dar stilul de viață și societatea în care trăim sînt total distrugătoare. Sîntem adesea îndemnați să ne adunăm pentru greve, dar niciodată – pentru sărbătoare. Oamenii se transformă în adevărate tomberoane de gunoi, adunînd ură și frustrări în suflete, iar fiecare individ încearcă să scape de gunoiul acumulat, aruncîndu-l asupra altora. Ne dorim să fim și să trăim împreună, dar fiecare vrea să vină acolo unde totul este gata. Devine tot mai greu să găsești oameni care să pună umărul și să ajute necondiționat.
Vin timpuri grele peste noi, dar cei în care mai pîlpîie speranța, vor găsi, cu siguranță, Lumina. Dacă timpul va rîndui să fim iar împreună, trebuie să știți că va fi greu să reveniți în societatea din care cei mai mulți au fugit. Într-o societate primordială, omul întreabă cu ce poate fi de folos, nu încearcă să vadă ce avantaje are doar pentru că este prezent. Aceste timpuri grele ne bat deja la ușă, ar fi bine să vă treziți și să aruncați gunoiul din interior, prin desăvîrșire. Aruncîndu-l peste semenii voștri, se va întoarce înapoi, iar mizeria interioară nu va permite vocii sufletului vostru să se facă auzită.
Alexandru Ștefan