Am decis să scriu aceste rînduri pentru sufletele care se simt
singure în acest spațiu. Mulți dintre ei consideră că au încurcat planeta și
secolul și trăiesc cu speranța că, într-o zi, vor ajunge acasă. Acolo, în visul
lor, există o lume marcată de armonie deplină, de echilibru și iubire. Acești oameni
trăiesc lîngă noi, aproape de noi, în jurul nostru, printre noi și se străduiesc
să nu deranjeze pe nimeni, rare fiind cazurile cînd apelează după ajutor. Cu aceste
frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
Ce putem face noi, ca
societate, pentru aceste suflete, care teoretic trăiesc în lume, dar practic –
în afara lumii?
În
România, cel puțin un milion de oameni se află în această situație – gîndesc și
trăiesc diferit față de restul lumii, de majoritate. Bunul simț și aleasa
educație îi determină să fie rezervați față de orice formă de putere și să-i
evite pe cei care nu sînt asemenea lor. Nu vor concura niciodată pentru un post
și vor încerca să parcurgă această existență într-un mod cît mai discret,
eventual fără a fi observați vreodată de cineva. Sînt buni profesioniști și fac
totul din suflet și necondiționat.
În
societatea noastră, există centre speciale unde ei se adună și comunică unii cu
alții. Inițial, se întîlnesc în cadrul unor baluri mascate – toată lumea are
fața acoperită, nimeni nu pune întrebări indiscrete și personale. Datoria clubului
care organizează aceste reuniuni este să-i ducă înapoi acasă, în siguranță. Exista diferite trepte pe care se poate situa un suflet singur. După o lună de
participare la reuniuni, fiecare persoană este supusă unui test – să ghicească
cum arată și cu ce se ocupă partenerul de discuții. Numai după această etapă,
se dau jos măștile. Regula clubului este:
nimic despre mine, restul este permis. Sînt oameni speciali, care au nevoie
de atenție specială.
Sfatul
nostru: dacă reușiți să activați aceste suflete singure (în realitate, suflete deosebite)
lumea voastră va deveni cu siguranță mai bună.
Alexandru
Ștefan
