Clopotarul dacilor 406


 

 

         Știu că mulți dintre noi se întreabă – dacă sufletul este nemuritor, de ce avem parte de un singur corp fizic pentru a ne desăvîrși? Părerea mea este că, într-o singură viață, este imposibil să atingi desăvîrșirea. Indiferent ce gîndește și în ce crede fiecare, revin asupra unui pasaj interesant din Biblie, unde, întrebat cine este Ioan Botezătorul, Isus răspunde simplu: el este fostul Ilie.

Cînd aprindem o lumînare de la o altă lumînare, nu spunem că flacăra este subiect și nimeni nu se gîndește că, de fapt, este aceeași flacără. Înțelepciunea lui Zalmoxe spune: conștiința este o astfel de flacără, care trece de la o formă la alta; conștiința este ca un flux, ca un proces schimbător.

Reîntruparea este posibilă numai în timp și strict legată de sfera relațiilor cauză-efect. În roata vieții și a morții, toate fenomenele sînt interdependente și temporare. Nu există nimic, în roata vieții și a morții, care să rămînă neschimbat mai mult de un moment. În următoarea clipă, în acel loc apare altceva, iar vechiul dispare. Prin urmare, putem spune că nici în timpul vieții nu există conștiință permanentă. Cele cinci elemente care ne reprezintă activează în noi:  materia, senzația, recunoașterea de plăcut/neplăcut/neutru, formarea dorințelor/voinței/experiența/memoria.

Cînd aceste elemente se reunesc, apare o nouă calitate – conștiința. Ca urmare a muncii conștiinței, se naște iluzia, care dă senzația de permanență, de separare, de eternitate, de ceva plăcut și subiectiv în această lume. În realitate, așa ceva nu se întîmplă în această lume, totul se petrece numai în creierul nostru. Ca urmare a iluziilor, ființa umană rămîne ancorată în aceste idei care, mai devreme sau mai tîrziu, vor genera consecințe. Dacă va crea atașamente în iluzie, conștiința tulbure va găsi noi forme potrivite pentru existența continuă. Această continuitate va dăinui pînă cînd ființa umană se va desăvîrși, pînă cînd va înțelege statutul de temporaritate. Ulterior, conștiința, ca un complex de cinci energii, se dezintegrează pentru totdeauna și rămîne numai un element al Întregului, ce reprezintă pacea și fericirea.

Alexandru Ștefan