Clopotarul dacilor 127



                             


                               Iubirea poate salva omenirea

          Omul care nu poartă în suflet iubirea nu va cunoaște niciodată vibrația sentimentului pe care îl emană inima. Din această cauză, acum, la sfîrșitul anului galactic, avem șapte miliarde de oameni din care foarte puțini au meridianele iubirii activate. Ființa care nu este în stare să cuprindă cu meridianele sale iubirea necondiționată o va percepe ca pe ceva ce i se cuvine. Acești oameni cred mai mult în contracte decît în sentimente. Pragmatismul omului de astăzi ucide – încet, dar sigur -  ceea ce este dumnezeiesc – iubirea. Cei ce nu cunosc acest sentiment divin sînt ca niște copaci care nu dau roadă; îi privesc pe cei ce iubesc ca pe niște rătăciți, iar mesajele de Sus sînt socotite aberații. De aceea, acum, la sfîrșitul eonului din 21.12.2012, majoritatea oamenilor stau liniștiți căci nimeni nu mai simte cu meridianele și nici credință nu mai este.  
          Ar fi de dorit să observăm comportamentul animalelor – avînd meridianele activate, ne pot preveni cînd au loc mari cutremure. În mod paradoxal, sfîrșitul lumii îi așteaptă mai mult pe acei care nu cred în nimic. Oamenii care caută desăvîrșirea speră la un nou început. Gîndirea limitată din acest spațiu îl duce pe om cu gîndul la războaie, la un potop din care nu vede nici o ieșire. Credința are puterea de a-l scoate pe om din acest spațiu limitat, unde rațiunea privește si sufletul trăiește în esența și bucuria lui primordială. Adevărul este însoțit de iubire, iar meridianele îndeplineau rolul unei antene parabolice, care prindeau vibrațiile naturii, pe care inima le descifra. Toate aceste calități s-au păstrat cît a existat iubirea necondiționată pe Pămînt. Cînd am început să ne ghidăm după iubirea condiționată, care a fost născocită de către om, toate aceste canale au adormit. Iubirea a rămas numai prin romanele scriitorilor și, cînd cineva are norocul să o întîlnească consideră că este prea frumos ca să fie adevărat. Din necredință, oamenii se programează să trăiască nefericiți. După un eșec sentimental, omul începe să se lupte cu răul. Dar, nimeni nu conștientizează că, intrînd în dimensiunea răului, trebuie să devină mai rău decît acel rău, pentru a-l învinge. Mai există și unii care consideră că apără dreptatea, încălcînd toate legile în vigoare. Totul se tămăduiește prin iubire necondiționată, pacea care se menține prin frică naște alte devieri.
          După alinierea planetelor, în primul rînd, va fi restabilită iubirea pe Pămînt. Fără această esență nu evoluează nici omenirea, nici Pămîntul. Dacă nu mai există iubire pe Pămînt înseamnă că a venit ceasul schimbărilor. Ferice de acei care poartă în inimă și suflet acest dar căci, cu siguranță vor ajunge în locul de unde vine iubirea.
Alexandru Ștefan