În
tren cu Îngerul
Aparent,
totul merge bine, dar o tensiune în sufletul oamenilor se simte. De fapt, și eu
simt și încerc să vorbesc cu mine prin tine. Am ajuns într-o gară unde
trenurile nu se opreau și, luîndu-mi inima în dinți, am întrebat un necunoscut:
- Oare
oprește vreun tren în gara aceasta? Să
sperăm că da…eu mă tem să nu mor.
- Dacă
te temi de moarte, mai devreme sau mai tîrziu vei muri. Dar, ca să învingem
frica, să presupunem că deja ne-am urcat cu tine în tren și mergem cu viteza
luminii.
- Bine,
să plecăm de aici, nu mai pot sta, dar unde ne ducem?
- Într-o
direcție necunoscută, din care nu vrem să ne întoarcem înapoi în lumea asta
plină de deznădejde.
- Eu,
totuși, simt că tu știi unde ne ducem…
Pe
fața necunoscutului a apărut un zîmbet și mi-a răspuns:
- Ai
încurcat trenul?
- Nu,
dar nu mai am decît o singură direcție – spre Moșul. Oare cum este acolo?
- Sigur
nu este ca pe Pămînt…
- Vrei
să spui că mergem în altă dimensiune? Oare cîți kilometri avem de mers?
- O
veșnicie.
- Tu,
de fapt, cine ești?
- Îngerul
tău.
- Dar,
de ce nu ai aripi?
- Le-am
pierdut din cauza ta.
- Vrei
să spui că nu mi-e de ajuns cîte păcate am, trebuie să răspund și pentru că
ți-am rupt aripile?
- Nu-i
chiar așa, dacă mergem în același tren cred că avem amîndoi o șansă.
- Mă
poți îndruma cu ceva pînă nu am ajuns la destinație?
- Cam
ce vrei să înveți?
- Să
nu mai fiu fals.
- Vrei
să spui că minți la tot pasul?
- Nu
mint, dar nici drept nu spun…sînt cam sucit cu mintea și cu faptele mele, în
orice am un gînd ascuns.
- Ca
să ieși din egoul fals, în primul rînd nu acumula în interiorul tău gînduri
negative, căci sigur cineva se va găsi să le degaje. Pînă mai ai timp, fă o
rînduială în sufletul tău și definește bine în ce crezi și ce vrei. Cînd îți
vei ilumina mintea, sufletul o să-ți spună la ce oprire să ieși.
- Dar,
tu parcă ai spus să mergem împreună?
- Așa
este, dar eu nu pot merge cu un om în fața unei instanțe cerești, care nu poate
să trăiască fără să mintă.
- Putem
să comandăm un ceai de la Nașul?
- În
trenul acesta nu sînt hoți ca la voi…
- Vrei
să spui că tu, cît ai trăit pe Pămînt, neavînd aripi, nu ai mers niciodată cu
trenul fără bilet?
- Am
mers întotdeauna cu tine, dar numai tu erai acela care mergeai gratis.
- Este
periculos să merg mai departe cu tine căci tu ești un martor în defavoarea mea.
- Eu
pot să plec, dar să știi că cel mai bun observator al tău vei fi tu însuți.
- Vrei
să spui că, după cum am trăit pe Pămînt, mai bine să mă spînzur?
- Spînzurații
nici în iad nu au loc.
- Nu
ai putut să-mi apari mai devreme în timpul cînd trăiam pe Pămînt?
- Eu
am fost tot timpul lîngă tine, dar tu nu m-ai observat de ocupat ce erai cu
prostiile tale.
- Îmi
vine să opresc trenul și să mă dau jos, cred că nu am nici o șansă să trec în
altă dimensiune. Îmi pare așa de rău că nu am făcut nimic bun pe Pămînt ca lui
Dumnezeu să-i placă. Mă poți ajuta să trec de aceste obstacole lumești?
- Sigur,
doar sînt îngerul tău, dar să știi că trecerea este anevoioasă. Vom trece printr-o
sală mare unde, de ambele părți, o să fie multă lume care o să-ți dea diferite
sfaturi, dar să nu uiți că tu ești acela care vei decide unde mergi.
Am
intrat într-o sală mare, împărătească și toată lumea îmi striga să mă întorc,
că acesta nu este înger, ci este un escroc și mă va duce în iad să mă facă
sclav. Deodată, o ușă s-a deschis și eu, în tăcere, am intrat, în timp ce toți
strigau din urma mea: prostule! O altă
ușă s-a deschis și a ieșit un arhanghel: voi
sînteți proști, el e sfînt.
- Uite
că un tren s-a oprit, acum poți sui cu adevărat în trenul ceresc. Căci Dumnezeu
te iubește fiindcă tu cauți adevărul.
Alexandru Ștefan
