Am
impresia că Universul ne-a abandonat în mijlocul galaxiilor sale, într-un coș,
cu o mică scrisorică unde era scris: descoperă-mă
singur. Ne-am trezit cu ochii îndreptați spre stele și am învățat multe de
la ele. Privind mai mult cu interiorul decît cu fizicul, ființa umană a
descoperit traiectoria planetelor din jurul soarelui și influența lor asupra
sufletului omenesc. Un singur lucru nu am învățat: să învingem frica de potop
și să înlăturăm gîndul că Dumnezeu îndreaptă comete spre Pămînt pentru a ne
pedepsi. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea,
prietenilor din Civilizația Vodă.
De ce înaintașii noștri cercetau
atît de amănunțit cozile cometelor care se apropiau de Pămînt?
Adevărat
este că cele care aveau coada fragmentată îi speriau pe oameni, care se
așteptau la dezastre. După cum știți, un pericol alimentat de mai multe popoare
se atrage și se adeverește. Ființa umană ar trebui să învețe de la planetele
care stau ancorate în Calea Lactee pentru a li se rezolva destinul. Planetele care
trec artificial peste multe etape de evoluție pentru a-și schimba un corp nou
sînt oprite în carantina pe care voi o numiți Calea Lactee. Dacă planeta nu
și-a îndeplinit misiunea dată de către Creator este trecută prin cuptorul solar
fără dreptul de a primi un corp nou. Ființa umană are o mare experiență
deoarece a învățat să moară pentru a păstra nemurirea.
Vreți să spuneți că ființa umană
poate trăi mai mult decît o planetă?
În
Univers, cine rămîne în viață după orice sfîrșit de ciclu demonstrează că are
dreptul la fructul nemuritor. Nu toate planetele se abat de la misiunea lor
precum oamenii, dar opțiunile pentru a trece obstacolele din Cosmos sînt mai
multe pentru om. Pentru ființa umană este imporrtant cu ce se prezintă, după
atîtea vieți, în fața instanței cerești, care îi decide trecerea spre alte
orizonturi. Este important să nu părăsiți Pămîntul acumulînd ură și invidie
căci această formă de energie negativă va încolți în gena și sîngele vostru și
se va transmite mai departe.
Legea
adevărată din interior predomină numai atunci cînd îl dai afară pe judecătorul
care îi judecă pe toți de pe tronul egoului fals. Oricît de mare ar fi
Universul un suflet desăvîrșit va fi întotdeauna mai mare decît întregul
Univers. Sufletul nemuritor revine pe Pămînt ca să-și termine cu succes
misiunea, cel ce crede într-o singură viață se închină la puterea morții. Voi trebuie
să zidiți din fiecare clipă a zilelor voastre o pepinieră unde cresc suflete
nemuritoare.
Ce este nemurirea și cum o priviți
voi din dimensiunea voastră?
Numai
Duhul suprem stăpînește moartea, celelalte dimensiuni moștenesc nemurirea. În spațiu,
tot ceea ce poartă viață în sine are un început și un sfîrșit, care trec prin
trei faze - naștere, moarte, renaștere – demonstrînd că ai dobîndit nemurirea. Pierderea
corpului fizic prin moarte este percepută de multă lume ca o pedeapsă. Dar, în
profunzime, este o eliberare a sufletului care părăsește un corp îmbătrînit
pentru a primi altul nou. Se vorbește prea puțin despre această trecere a
sufletului dintr-un corp în altul. Oamenii bătrîni stau în fața morții ca niște
copii nepregătiți, așteptînd să se deschidă porțile Raiului și sperînd că vor
primi daruri.
Nu
este nimic rău în faptul că ființa umană, înainte de plecare, crede în Adevărul
de Sus. Dar, nu poți veni zeci de vieți la rînd în fața Cerului și să repeți că
nu ai știut că, odată cu moartea, viața nu se sfîrșește. Adevărata credință
trebuie să vegheze cît de curat este sufletul, nu unde va fi îngropat
răposatul. Este o mare eroare să ghidezi sufletele spre un spațiu gol, un
spațiu unde nu există nimic. Sufletele care se deprind să trăiască în această
capcană pierd ani în șir pentru a se renaște din nou. Din această cauză, mulți
își pierd memoria vieților anterioare și le este foarte greu să-și activeze
calitățile acumulate. Sfatul nostru este: dacă nu dorești să rătăcești prin iad
ca să ajungi spre o altă viață adună cît poți din lumina ta în interior ca să
nu greșești drumul.
Alexandru
Ștefan
