Clopotarul dacilor 222

            

        După o serie de întîmplări și călătorii în timp, am adunat mai multe întrebări la care nu am răspunsuri. Deoarece nu am prea multe opțiuni, m-am adresat din nou prietenilor din Civilizația Vodă, rugîndu-i să-mi răspundă la întrebările și frămîntările ce mă urmăresc.

        Dacă noi sîntem ultima civilizație din cele șapte menite să trăiască pe Pămînt, care este misiunea actualei civilizații?

Toate civilizațiile care au trăit pe Pămînt au ajuns într-un punct mort din cauza creaturilor monstruoase pe care le-au creat cu ajutorul ingineriei genetice. Actuala civilizație merge în aceeași direcție și, dacă nu vă opriți la timp, veți cădea prizonieri în propria creație. Egiptenii au fost preveniți, de către iluminații lor, dar era prea tîrziu pentru a-i opri  pe monștrii creați de om. Au decis să-i ucidă și să le distrugă oasele pentru a nu putea reveni în acest spațiu și de aceea le-au îngropat sub niște plăci foarte grele. Sfinxul pe care îl admirați astăzi este un avertisment către civilizația voastră – să nu faceți aceeași greșeală. Toate civilizațiile din trecut au fost tentate să creeze un individ – situat între om și animal – pentru a le sluji. Aceste creaturi au început să gîndescă  și să simtă asemenea ființei umane, avînd, însă, două tipuri de ADN amestecate. Magnetismul animalic și calitățile căpătate din amestecul ADN-ului uman le-a dat dreptul la viață. Toate civilizațiile din trecut i-au ignorat și respins, dar, în Univers, dreptatea este aceeași pentru toți. Dumnezeu v-a creat, dar nu v-a făcut sclavi. Deci, Universul le-a acordat un spațiu paralel cu al vostru, în care civilizațiile obraznice le-au devenit sclavi.

Dacă noi nu am trecut de linia roșie, ce putem face pentru a nu avea soarta civilizațiilor anterioare?

În primul rînd, tot ceea ce faceți pe Pămînt trebuie să fie în concordanță cu Creația Divină. Dacă vă doriți cu adevărat să treceți în eternitate, memoria și ADN-ul vostru pot fi implantate în copaci. Cu  ajutorul copacilor, puteți reveni pe Pămînt oricînd doriți. Copacul – din punc de vedere genetic și energetic - este cel mai aproape de om, îndreptați-vă capacitățile și vă veți convinge că v-am spus adevărul. Cum altoiți un pom fructifer, la fel se poate introduce în măduva copacului ADN-ul uman. Chiar dacă ființa umană moare, copacul îi transmite sufletului – în dimensiunea în care se află – toate informațiile de pe Pămînt. Pentru sufletele care se rătăcesc printre vămi, copacul îndeplinește rolul unui GPS.

        De ce atît de puține suflete pot avea acces la aceste minunate informații?

Fiecare ființă umană care deține suflet și nu este atinsă de afecțiunile egoului fals poate avea acces la informațiile din memoria universală a Cosmosului. Arborele genealogic este cea mai mare bancă de date a sufletului, care poate fi implantată genetic în memoria copacului. Nu modificați pe Pămînt ceea ce a făcut Dumnezeu, îmbunătățiți, prin desăvîrșire, Creația. Un stil pur de viață vă poate ridica la un alt nivel, în care se află portalurile către alte lumi. În locurile neaccesibile nu se poate ajunge doar privind spre Cer. Într-o singură viață, sufletul trebuie să cunoască bine ce scopuri și dorințe își pune în față, altfel va trece dintr-o viață în alta și nimic nu va putea îndeplini.

Natura vă poate ghida către alte dimensiuni, trebuie doar să o simțiți cu tot sufletul și, cu siguranță, vă va răspunde în mod necondiționat.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 221

      Azi, de draga dimineață, florile și muntele se scăldau într-o ploaie torențială, încît nici cîinele care seamănă cu lupul alb al dacilor nu avea chef să iasă din căsuța lui.

         Convins că nu există spațiu și timp, am intrat într-o meditație profundă, cu întrebarea: de unde am apărut noi pe Pămînt?

Nu mi s-a mai întîmplat pînă acum să fiu atras instantaneu de un canal energetic, care m-a teleportat într-un loc total necunoscut mie. Erau aceiași munți, dar vegetația era diferită. Priveam curios, dar și îngrijorat de faptul că aș putea fi un oaspete nepoftit. Am văzut doi oameni stînd lîngă o cascadă și am crezut că pescuiesc. Semănau leit unul cu altul, am gîndit că sînt frați gemeni și m-am adresat: se prinde peștele? Am crezut că nu înțeleg românește, stăteau amîndoi de parcă ar fi luat apă în gură. Am mai dat o dată binețe și unul îmi răspunde:

-         Aici, peștele nu se prinde, ci doar se admiră.  

-         Văd că la voi nu este udă iarba, la noi plouă de vreo două săptămîni, iar moții nu reușesc să strîngă iarba pentru animale.

-         Aici nu plouă, totul  se alimentează din sol.

Am prins curaj și înreb iar:

-         De fapt, să mă scuzați, dar unde am nimerit?

-         Ai ajuns, prin canalul din munții Carpați, pe planeta Gloria, care este sosia Pămîntului. Noi sîntem Manu și Menumorut – cei care v-am vegheat și ghidat de la începutul evoluției voastre pe Pămînt. Voi sînteți cea de-a șaptea civilizație cu care se încheie ultimul ciclu dat ființei umane pentru desăvîrșirea sufletului ce provine din Întreg. Planeta Gloria, pe care trăim noi, arată nivelul sufletului desăvîrșit obținut de la începutul Creației. Planeta Pămînt, pe care trăiți voi, arată toate nivelele de cădere ale fostelor civilizații care s-au desăvîrșit cîndva pe Geea.

-         Îmi puteți explica mai detaliat ce înseamnă această cădere?

-         Voi, o perioadă de timp, ați fost convinși că proveniți din maimuță, dar, adevărul este că maimuța provine din căderea spirituală a oamenilor. Toate civilizațiile care au trăit pe Pămînt au putut să producă un animal asemenea lor. Civlizațiile au dispărut, dar produsul a rămas ca material didactic pentru voi. Voi sînteți ultimii din ierarhia civilizațiilor care provin din Întreg, adică creați de Dumnezeu și așteptăm să vedem cu ce vă prezentați la finalul ciclului. Vă putem comunica faptul că din anul 1992 o genă din ADN-ul ființei umane a declanșat apocalipsa. Civilizațiile anterioare au dispărut din cauza cataclismelor declanșate de potop. Acum, dacă ființa umană se oprește din evoluția sufletului, se declanșează gena care distruge corpul fizic. În decurs de 5000 de ani voi ați declanșat 15000 de războaie, în care s-au ucis peste 3 miliarde de oameni.

-         Vreți să spuneți că și civilizația noastră, cu nivelul pe care îl are, este în stare doar să înmulțească speciile de maimuțe?

-         Civilizația voastră va avea posibilitatea, într-un timp apropiat și comprimat, să vadă toată splendoarea civilizațiilor avansate. Noi sperăm că efortul pe care l-am depus cîndva nu a fost în zadar. România este un pămînt binecuvîntat și acolo totul este posibil, trebuie doar să vă doriți acest lucru cu adevărat.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 220

         

     Sufletul ființei umane este o părticică din Dumnezeu, care a hotărît, la începutul Creației, să cerceteze materia. Primii oameni care au apărut pe Pămînt aveau trei ochi, șase mîini și se numeau lemurieni. Patru mîini erau considerate divine, erau poziționate la spate și îndeplineau numai lucrări Dumnezeiești, primite prin revelație. Celelalte două, aflate în față, îndeplineau numai necesitățile corpului fizic, fiind ghidate de logică. Ochiul și mîinile divine au dispărut deoarece ființa umană le-a folosit prea puțin. Primii oameni cunoșteau foarte bine importanța corpului fizic, ce îndeplinea rolul unei capsule care ducea sufletul, după moarte, la destinație. Aurul îndeplinea rolul unui fir dintre suflet și Creator, iar mirosul pe care îl emana corpul fizic indica nivelul spiritual atins de suflet. Nu în zadar regii antici se înfățișau în fața Soarelui cu o statuetă din aur, spre a fi binecuvîntați de către Cer, iar preotesele zalmoxiene umpleau spațiul cu parfumuri tainice ca să-i placă lui Dumnezeu.

         Oamenii care mai dețin cunoștințe esoterice știu că în ADN-ul ființei umane se află – în formă latentă – o celulă în care se concentrează toată energia corpului fizic din timpul vieții și care explodează la 40 de zile după ce omul moare. Această energie acumulată de corpul fizic îndeplinește rolul unei focoase, care conduce sufletul, ca pe un satelit, la destinație. Acei care nu intuiesc rolul corpului fizic își risipesc energia pe nimicuri. Din această cauză, multe suflete nu pot ajunge la destinație și rămîn ancorate în Vama Morții.

         Misiunea sufletului este să iasă din roata vieții și a morții. Dacă nu reușește, se reîncarnează sau renaște pînă cînd duce la bun sfîrșit lucrurile deja începute. Cel mai mare eșec pentru suflet nu este căderea în trup de animal ci neputința de a obține un corp fizic. Chiar dacă sufletele nu au trup, energia corpurilor subtile învelește sufletul pentru a fi menținut ca esență. Corpurile subtile cunosc toate stările corpului fizic și, dacă sufletul intră în patima fricii, începe drumul iadului, de care mulți se tem. Ca să cunoașteți toate aceste taine trebuie să aveți o zi pentru suflet.

         Unii dintre voi, care și-au prins bunicii în viață, știu că ei țineau post negru miercuri și vineri. Acest post negru, la primii oameni de pe Pămînt, îndeplinea un rol împortant  pentru suflet. Un alt gen de post este cînd o zi se manîncă, a doua nu etc. Astfel, într-un an de zile, erau aproximativ 180 de zile de post pentru suflet. Cine are această voință poate șterge, cu ajutorul postului, hotarul dintre trecut, prezent și viitor. Doar atunci cînd se iau sub control toate simțurile corpului fizic se pot obține ușor informații din trecut, prezent și viitor. Cu ajutorul postului primordial se pot elimina toate toxinele din organism, aducînd corpul la greutatea ideală. Prin acest minunat post se poate deschide cel de-al treilea ochi (în zona frunții) care vă poate ghida în dimensiunea celui de-al 25-lea ceas. Oamenii care au voință și cărora le permite starea de sănătate vor avea schimbări majore după ce vor ține acest post timp de un an de zile – vor începe să vadă aura corpului fizic și vor putea observa al 25-lea cadru, prin intermediul căruia lumea este manipulată. Cine are voință și căutare spirituală va reuși să găsească un învățator care să-i dezvăluie această cale. Sfatul meu este să nu treceți nepregătiți la un astfel de post fiindcă va fi o trecere artificială și, în loc să obțineți rezultatele așteptate, veți deveni nervoși în ziua postului.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 219

          Viața, cu toate plusurile și minusurile ei, trece de hotarele limitate ale timpului, îndemnîndu-ne să mergem mai departe. Dar, nu ar fi rău să ne uităm bine încotro ne îndreptăm pașii și să știm unde vrem, de fapt, să ajungem. Observăm cum oamenii își fac, de draga dimineață, cumpărăturile din centrele orașelor mari. Îi vezi cum trec, mirosind fructele și legumele, nostalgici, cu speranța că vor regăsi gustul produselor din copilărie. Deci, undeva, în adîncul sufletului, țăranul de cîndva simte că toate fructele și legumele sînt crescute artificial. Dacă am ajuns să consumăm o mîncare modificată genetic fără să ne mai dăm seama înseamnă că și gîndirea și existența noastră au devenit artificiale. Vă dați seama că acum totul se poate vinde, iar un om care acceptă atît de ușor orice este simplu de manipulat. Eu încă mai sper și mai cred că, în vîltoarea vremii, mai există oameni care ne vor salva datina. Mulți țărani au fugit la oraș cu speranța că vor trăi mai bine. Sufletele care au crescut în sînul naturii au un șoc atunci cînd se lovesc de indiferența orășeanului și răceala în care clocește societatea. Țăranul crede că a rămas în urmă cu evoluția și încearcă să-l copieze în totalitate pe orășean. În final, rămîne ancorat între oraș și sat, iar atunci cînd decide să revină la sat, deja nu-l mai țin puterile. Oamenii de la țară depun un mare efort pentru a le face copiilor un rost în orașe. Dar, din păcate, acești copii uită prea ușor de unde au pornit și rămîn bieții bătrîni cu privirea țintită spre poartă și cu speranța că li se va întoarce odrasla acasă.

          Din această analiză, țaranul trebuie să înțeleagă că la oraș nu umblă cîinii cu colacii în coadă. Fiecare trebuie să-și facă treaba acolo unde s-a născut sau unde se pricepe mai bine. De unde să mîncăm fructe românești, cînd 60% din pămîntul nostru este nelucrat? Îndemnul meu către toți oamenii de bună-credință este să ne îndreptăm cu tot sufletul spre țară. Întorcîndu-ne la origini, vom putea construi sate după obiceiurile neamului. Investiți în omul de la țară căci acolo este scăparea, sînt sate întregi părăsite și nimeni nu se gîndește că ceea ce punem pe masă provine de la țară.

Oameni buni, treziți țăranul din sufletul vostru și haideți să facem din țara asta o poveste!

Alexandru Ștefan