Viața, cu toate plusurile și minusurile ei, trece de
hotarele limitate ale timpului, îndemnîndu-ne să mergem mai departe. Dar, nu ar
fi rău să ne uităm bine încotro ne îndreptăm pașii și să știm unde vrem, de
fapt, să ajungem. Observăm cum oamenii își fac, de draga dimineață,
cumpărăturile din centrele orașelor mari. Îi vezi cum trec, mirosind fructele
și legumele, nostalgici, cu speranța că vor regăsi gustul produselor din
copilărie. Deci, undeva, în adîncul sufletului, țăranul de cîndva simte că
toate fructele și legumele sînt crescute artificial. Dacă am ajuns să consumăm
o mîncare modificată genetic fără să ne mai dăm seama înseamnă că și gîndirea
și existența noastră au devenit artificiale. Vă dați seama că acum totul se
poate vinde, iar un om care acceptă atît de ușor orice este simplu de
manipulat. Eu încă mai sper și mai cred că, în vîltoarea vremii, mai există
oameni care ne vor salva datina. Mulți țărani au fugit la oraș cu speranța că
vor trăi mai bine. Sufletele care au crescut în sînul naturii au un șoc atunci
cînd se lovesc de indiferența orășeanului și răceala în care clocește societatea.
Țăranul crede că a rămas în urmă cu evoluția și încearcă să-l copieze în
totalitate pe orășean. În final, rămîne ancorat între oraș și sat, iar atunci
cînd decide să revină la sat, deja nu-l mai țin puterile. Oamenii de la țară
depun un mare efort pentru a le face copiilor un rost în orașe. Dar, din
păcate, acești copii uită prea ușor de unde au pornit și rămîn bieții bătrîni
cu privirea țintită spre poartă și cu speranța că li se va întoarce odrasla acasă.
Din această analiză, țaranul trebuie să înțeleagă că la oraș
nu umblă cîinii cu colacii în coadă. Fiecare trebuie să-și facă treaba acolo
unde s-a născut sau unde se pricepe mai bine. De unde să mîncăm fructe
românești, cînd 60% din pămîntul nostru este nelucrat? Îndemnul meu către toți
oamenii de bună-credință este să ne îndreptăm cu tot sufletul spre țară. Întorcîndu-ne
la origini, vom putea construi sate după obiceiurile neamului. Investiți în
omul de la țară căci acolo este scăparea, sînt sate întregi părăsite și nimeni
nu se gîndește că ceea ce punem pe masă provine de la țară.
Oameni buni, treziți
țăranul din sufletul vostru și haideți să facem din țara asta o poveste!
Alexandru Ștefan