Înconjurați
de materie și întrupați într-un corp fizic, avem impresia că, în afară de ceea
ce trăim, simțim și vedem nu mai există nimic altceva. Întrebarea, din
meditația mea către prietenii din Civilizația Vodă este:
De ce, în timpul somnului, ființa
umană trăiește și simte la fel ca în realitate? Ceea ce mă frămîntă este: oare
nu cumva realitatea pe care o trăim este tot un fel de somn din care trebuie să
ne trezim?
Ființa
umană reprezintă o scînteie Divină care este, de fapt, un satelit al
Creatorului. Corpul fizic în care sălășluiește sufletul conține materie statică
în proporție de 10%, iar creierul – în care este implantată o copie a Creației –
este 99% apă. Ființa umană trăiește, simte și vede după cum a simțit Creatorul
momentul Creației Sale. Cînd lucrează, Dumnezeu nu are timp să privească și
să-și admire Creația. O ploaie de scîntei curioase din El se întrupeză și
înregistrează lucrarea acolo unde își desfășoară activitatea. Voi priviți,
trăiți și simțiți numai ceea ce este înregistrat în creierul uman, alte
informații nu puteți percepe.
Vreți să spuneți că sîntem un fel
de roboți?
Am
spus deja că sînteți o scînteie Divină dar, dacă sînteți o părticică din Întreg
faceți numai ceea ce consideră de cuviință Întregul. Tot ce reprezintă materia
sînt gînduri modelate ale Creatorului. Ființa umană are rolul unui ghid care
trebuie să transmită momentul Creației fără interpretări personale.
Dacă sîntem un fel de sateliți și
reprezentăm Creația, de unde este atîta răutate în noi?
Orice
suflet care îndeplinește o misiune departe de Întreg este predispus să fie
infectat cu viruși din spațiul respectiv. Există, în Univers, civilizații mult
mai avansate decît voi, care încearcă să Îl imite pe Creator, modelînd materia,
dar nu perfect, așa cum face Dumnezeu. În astfel de grădinițe rămîn forme
gînditoare care, treptat, după ce sînt părăsite, se cred stăpînii materiei. Aceste
creaturi fără suflet își cer dreptul la viață, încercînd să captiveze și să
infecteze cît mai multe scîntei aflate în misiune.
Există vreun pericol dacă o
scînteie Divină intră în contact cu aceste creaturi?
Cataclismele,
în mare parte, sînt predestinate sufletelor aflate în captivitate. Aceste creaturi
din materie au fost, cîndva, jucăriile unor civilizații și se pot reface după
cataclisme. În spațiu, sînt considerate microbi care îndeplinesc rolul de a
arăta cum nu trebuie să fii întru desăvîrșirea ființei umane. Atunci cînd
ieșiți din programa înregistrată în creierul uman, deveniți martori ai Creației Divine în direct. Sfatul nostru este ca, atunci cînd o să conștientizați
că somnul și viața reală sînt iluzii, să vă treziți din viața reală așa cum vă
treziți din somn. Orbul din corpul fizic îl caută pe acel ce este în stare să
vadă, adică sufletul, pentru a vă călăuzi spre orizontul eternității.
Alexandru
Ștefan
