"Taina venirii omului pe Pamint" - Al. Stefan

Aducînd această carte în faţa dumneavoastră, nu pretind că aş fi deţinătorul adevărului suprem despre suflet, în acest spaţiu. În rîndurile care urmează am descris calea şi experienţa sufletului meu întru desăvîrşire. Fiecare cititor va înţelege, din această îndrumare, după cum îi este nivelul spiritual. Cei care vor să evolueze se vor bucura. Cei ce cîntăresc cu mintea îşi vor încrunta fruntea. Cîndva, tainele Divine erau accesibile tuturor, dar, fiind atît de simple, omul şi-a complicat singur calea. Această carte este un ghid pentru a ieşi din capcanele iluziei. Am crezut întotdeauna în nemurirea poporului meu şi sînt convins că, la împlinirea vremii, va ocupa, în ierarhia Divină, un loc de frunte. Un loc pe care îl merită cu adevărat. Vă doresc lectură plăcută şi sper ca această experienţă să vă fie de folos!

                                                                                                  Alexandru Ştefan 

„Din momentul cînd omul conştientizează că este din altă lume, iese de sub mrejele morţii, devenind moştenitor adevărat în veşnicie. I se întorc puterile primordiale şi, în scurt timp, se deosebeşte de oamenii obişnuiţi prin faptul că nu îmbătrîneşte în acelaşi ritm cu ei şi se poate trata singur de boli considerate incurabile”.

„Pe drumul desăvîrşirii se munceşte mai mult decît în materie. Cele spirituale îţi rămîn ţie, dar de materie se vor folosi alţii. Dacă vrei să înveţi ceva, caută un învăţator care te ceartă, nu unul care te laudă, căci nu vei învăţa nimic de la el. Cînd crezi că le-ai învăţat pe toate, socoate că nu ai învăţat nimic şi ia totul de la început. Numai astfel vei reuşi să acumulezi cu adevărat înţelepciune”. 

 Cartea este disponibila in limbile romana si rusa si se poate comanda la adresa electronica tezauruldaciei@yahoo.com

Cine n-are batrini, sa-si cumpere!

„Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere”

Bătrânii noştri au fost martorii unor evenimente istorice importante. Bătrânii noştri au trecut prin război, au îndurat foametea, au creat mişcări de rezistenţă împotriva comunismului şi au zăcut, ani la rând, în temniţele aceluiaşi regim comunist. Au înfruntat moartea de atîtea ori, încît au ajuns să nu le mai fie teamă de ea. Nu şi-au pierdut niciodată credinţa şi nici puterea de-a iubi. Au întemeiat familii, iar acum au copii, nepoţi şi strănepoţi. Au urmaşi – pe noi. Ei, aceşti bătrîni, sînt adevăraţi munţi de înţelepciune, sînt dovezi vii ale istoriei noastre. Ei sînt cei care au scris istoria. Mărturiile lor ne pot ajuta să înţelegem mai bine trecutul şi să construim un viitor mai bun. 

Dacă ai un bătrân cu care te mîndreşti, arată-ni-l şi nouă! Fă-i o fotografie, adaugă un text, care să cuprindă ceea ce consideri că este mai important despre el, trimite totul la adresa tezauruldaciei@yahoo.com, iar noi le vom publica pe acest site. 

Rodica Tudorache, nascuta Mocanu - provine din neamul lui Martac, din zona Turnu Rosu, localitatea Ciineni. Stramosii ei se numeau Martac, erau mocani si au venit in Dobrogea dupa razboiul de independenta din 1877, cu citeva mii de oi. Au format localitatea Dorobantu din judetul Constanta. Cu timpul, Mocanu a devenit numele lor neoficial si, la un moment dat, a fost mentionat si in acte. 

Rodica Tudorache, din neamul lui Martac a nascut trei fete, care i-au daruit, la rindul lor, trei fete si un baiat. Nu a uitat niciodata ca se trage din dacii liberi, a fost intotdeauna mindra de originea ei si de poporul din care face parte. Le-a transmis acest sentiment si copiilor sai, impreuna cu iubirea pentru pamintul stramosesc, pentru trecutul demn al neamului dacilor. Astazi, cei de-acelasi singe cu ea, organizeaza anual sarbatoarea Ziua Daciei si duc mai departe indemnul ei, care strabate timpurile: 
"Sa nu uitati niciodata cine sinteti si de unde veniti!"

Ridicati-va ochii din tarina!

Pace şi lumină tuturor!

          Acesta este un apel pentru toţi oamenii cu suflet şi bun simţ.

Vă îndemn să ne ridicăm ochii din ţărînă şi să oprim prăbuşirea neamului, să salvăm puţinul care ne-a mai rămas. Trăim vremuri în care totul se vinde şi se cumpără, iar minciunea şi trufia stau în capul mesei.

Mă adresez vouă, Mame, surori, dragi Cosînzene: să facem ceva, căci ne ducem cu toţii de rîpă. Ne-am pierdut încrederea unul în celălalt şi am ajuns să privim necazurile ca pe ceva firesc. Dacă ne ocolesc o perioadă, le ducem lipsa, le aşteptăm.

          Voi, dădătoare de viaţă, sînteţi barca salvatoare pentru întreaga omenire. Nici un străin nu va veni, pentru a face ordine în casa şi în sufletele noastre. Oare chiar nu a mai rămas nimic în lumea asta mai presus decît banul?   Cred că a rămas Iubirea. Eu, cu ea trăiesc, cu ea mă învelesc, cu Iubire vă scriu acum şi vă spun că va veni pe Pămînt un Om Nou, pe care îl vom educa prin pîntecele mamei, de la zămislire. Toate aceste înţelepciuni sînt păstrate în cugetul vostru, răscoliţi mai adînc în inimile voastre şi Adevărul va ieşi la lumină.

Să ne ajute Dumnezeu!

Cu drag,

Alexandru Ştefan

Casa taraneasca - Edinet

Interiorul unei case taranesti din raionul (judetul) Edinet - Republica Moldova

Arborele genealogic

Arborele genealogic

“Om! Care e fiinţa ta…Ce face ca tu să fii…ce face să nu te risipeşti

 În propriile-ţi fapte şi gîndiri?”

(Mihai Eminescu – “Planul lui Decebal”)

Cîndva, în fiecare casă din România exista cineva care ştia totul despre familie – care-i este originea, strămoşii etc. Cunoaşterea arborelui genealogic era aproape o datorie. Astăzi, ne cunoaştem părinţii, bunicii şi, dacă mai prindem şi un străbunic în viaţă…îl cunoaştem şi pe el. Cam atît despre strămoşi. Mai mult, nimeni nu are vreme sau răbdare să caute ori timp să asculte ce au de spus bătrânii din familie.

Asociaţia TEZAURUL DACIEI vrea să reînvie această tradiţie – construirea arborelui genealogic. Ştiind cine ne sînt înaintaşii, aflînd despre ceea ce au clădit ei, vom deveni mai conştienţi de faptul că, la rîndul nostru, trebuie să lăsăm o moştenire celor ce vor veni după noi.

Ziua Daciei 2009 - foto

ZIUA DACIEI 2009 - localitatea Rogojeni, raionul Soldanesti - Basarabia. La eveniment au participat, alaturi de membri ai Asociatiei Tezaurul Daciei Constanta, autoritati locale si invitati din toate zonele Basarabiei. Introducerea vizelor pentru cetatenii romani, de catre regimul comunist, a impiedicat oaspetii din Romania sa vina in numar la fel de mare precum in anii precedenti. Totusi, cei care au reusit sa depaseasca bariera vizelor, s-au alaturat dacilor veniti din Ucraina, Macedonia si Grecia. Evenimentul a fost transmis in direct - ca, de altfel, la toate editiile - de catre postul Radio Moldova. 

Doamne ajuta la toata lumea!

Doamne ajută la toată lumea!

Mă adresez, în aceste grele vremuri, neamului din care provin.
Pe voi, urmaşii lui Burebista, devotaţii lui Decebal, răzeşii lui Ştefan, valahii lui Ţepeş, cavalerii lui Mihai, şoimii lui Mircea, vă îndemn să îngenunchem cu toţii, în faţa lui Dumnezeu, ca să treacă pe lîngă noi paharul umplut cu fărădelegile noastre. Ştiu că nici unul dintre voi nu este nepăsător faţă de soarta patriei-mamă. Să ne ridicăm, cu toţii, capul din grijile lumeşti şi privirea din ţărînă, căci ne-am trezit cu o ţară ciopîrţită, împărţită pe la străini şi aceea care a mai rămas este pusă pe tavă străinilor. Toată ţara boceşte, iar cei care ar trebui să aibă grijă de ea, n-au urechi să audă şi nici ochi să vadă.
Ni s-a deschis o poartă, în Europa, ca să cîştigăm o bucată de pîine şi ne-am trezit că ne sînt încălcate grav drepturile. Nu ştiu cine ne-a adus această infecţie: să ne batem joc de noi înşine. Cred că singurul lucru pe care l-am învăţat mai bine este să ne umilim unii pe alţii şi să călcăm valorile strămoşilor în picioare.
Dacă vreţi, îngenunchez eu în faţa voastră şi vă rog să facem ceva pentru urmaşii noştri, căci românii văd scăparea numai peste hotare. Dar, toţi cei care au gustat din pîinea străinilor ştiu bine prin ce umilinţe au trecut.
De la strămoşi am învăţat că, atunci cînd vin vremuri grele peste noi, ne putem uni forţele, ca să scoatem la suprafaţă ce avem mai bun în noi. Eu cred în poporul meu şi cred că bunul Dumnezeu i-a încredinţat ceva măreţ de făcut, nu numai pentru noi, ci pentru întreaga omenire. Toate necazurile care vin peste noi sînt cauzate de faptul că am uitat ce i-am promis lui Dumnezeu. Să facem un om nou şi un pământ nou! Dacă nu sîntem în stare să schimbăm nimic, fiind netrebnici, ne vor mătura apele, ca pe nişte frunze. Cînd eşti legat de materie, pentru ce te zbaţi mai mult, aceea pierzi. Dumnezeu încearcă să-l trezească pe om, luîndu-i din cele pămînteşti, ca să nu-şi prăpădească sufletul. Să luăm aceste încercări ca un avertisment, căci din bătrîni se ştie că acel care este mai mult iubit, este mai mult lovit. Bunul Dumnezeu a avut, în toate timpurile, oamenii săi, dar, din păcate, lumea nu i-a luat în serios.
Mă adresez buneilor noştri, care mai ţin minte obiceiurile. Să le spuneţi nepoţilor din cele strămoşeşti, ca să crească nişte patrioţi adevăraţi.
Vă spun cu adevărat că nici un străin nu va veni să ne scoată din mocirla în care ne aflăm. Numai cu credinţă în Dumnezeu şi în propriile puteri vom pune, peste tot, rînduială. Nu refuzăm tehnologii de la străini, care fac bine ţării, dar, dacă ne învaţă cum să creştem grîul şi să cultivăm via, înseamnă că noi nu avem nici un trecut.
Dacă nimeni nu se întreabă ce avem de făcut şi cum putem schimba situaţia în bine, vom plînge ca nişte copii neputincioşi şi vom aştepta ca cineva să ne aducă o bucată de pîine şi o gură de apă. Nu degeaba se spune că prietenul la nevoie se cunoaşte. În aceste timpuri grele, se cercetează inima omului.
Dragii mei, să ne cerem iertare de la Dumnezeu şi apoi să iertăm şi noi greşiţilor noştri şi să intrăm, cu credinţă, în ziua de mîine şi va fi, cu siguranţă, bine. Numai să credeţi. Dacă nu credeţi, nu se va schimba nimic.
Nu fiţi nepăsători, că celui ce crede cu adevărat, îi va veni Dumnezeu în ajutor.

Alexandru Ştefan

De ce Ziua Daciei?

De ce Ziua Daciei? De ce nu?
Cu fiecare an care trece, avem tot mai multe sărbători – religioase, politice, importate, impuse, aduse...Creşte fără încetare numărul sfinţilor-părinţilor şi politicienilor pe care îi cinstim, fără să ştim măcar dacă sînt demni de această cinste.
Serbăm „Noaptea vrăjitoarelor” şi „Sf. Valentin”, ne bucură focurile de artificii oferite de ambasade cu ocazia zilelor naţionale, dar ne jenăm să fim români şi uităm de Ziua Naţională; vorbim o limbă română ce nu poate fi înţeleasă de cineva care nu ştie engleza şi nu cunoaşte „limbajul străzii”; portul naţional a devenit vechitură, iar muzica populară e „depăşită”, în timp de miresele noastre se îmbracă în albastru şi verde, iar la nunţi răsună ritmuri ce nu rezonează cu sufletul cald al românului. Nu mai coasem şi nu mai coacem, cumpărăm totul de-a gata. Toate acestea sînt motive pentru a serba o zi a Daciei.
Într-o zi a echilibrului – 23 septembrie – vă invit pe toţi la o şezătoare tradiţională. Lăsaţi deoparte hainele moderne, îmbrăcaţi o ie, luaţi o pătură ca să şedeţi pe ea şi veniţi la Ziua Daciei. Avem lăutari şi oameni buni, avem mămăligă, brînză şi tocană, sarmale şi plăcinte, avem apă de izvor, teasc şi vin roşu, avem întreceri sportive şi un rug mare-mare. Avem meşteri populari, avem covoare şi ştergare tradiţionale. Dar, mai presus de toate, avem în piept o inimă de dac şi vrem să împărţim toate acestea cu voi.
Mirabela Radu

Scopurile Asociatiei TEZAURUL DACIEI

            Asociaţia Tezaurul Daciei a fost înfiinţată cu scopul de a reînvia şi conserva obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti. Considerăm că adevăratul tezaur al Daciei a fost şi a rămas omul. Supus revoluţiei tehnologice, omul de astăzi are tendinţa de a se îndepărta de ceea ce este autentic, de a înlocui ceea ce este etern cu ceva efemer. Pentru a echilibra această balanţă, am elaborat un program de educaţie prenatală – educaţia copilului de la zămislire, din pîntecele mamei. Copiii ce se nasc după ce au primit aceste învăţături în timpul sarcinii vor fi mai puţin vulnerabili în faţa influenţelor negative, indiferent la ce domeniu am face referire. Pentru ca acest program să fie desăvîrşit, ar trebui să se finalizeze cu naşterea în apă.

De asemenea, intenţionăm să construim un lanţ de centre dacice – sate şi cetăţi – în cadrul cărora să fie transmise învăţăturile lăsate de înaintaşii noştri şi ascunse, în mare măsură, în folclor.  

Cea mai importantă acţiune a Asociaţiei TEZAURUL DACIEI este ZIUA DACIEI. Ideea de-a organiza acest eveniment aparţine membrilor asociaţie, care s-au inspirat din volumul „Pe urmele lui Zalmoxe. Carpatia”, al scriitorului roman de origine basarabeană, Alexandru Ştefan, care este şi preşedinte de onoare al Asociaţiei. În volumul menţionat, sărbătoarea avea loc la data de 23 septembrie – zi a echilibrului – când se petrecea şi încoronarea regelui.

Din anul 2006, Ziua Daciei este sărbătorită în Basarabia, iar numărul mare al participanţilor – localnici şi oaspeţi din România, Ucraina, Macedonia şi Grecia – ne-a determinat să mergem înainte. Scopul acestei manifestări este reînvierea şi conservarea obiceiurilor şi tradiţiilor strămoşeşti. De aceea, Ziua Daciei este sărbătorită într-un cadru natural, departe de tumultul marilor oraşe.