Doamne ajuta la toata lumea!

Doamne ajută la toată lumea!

Mă adresez, în aceste grele vremuri, neamului din care provin.
Pe voi, urmaşii lui Burebista, devotaţii lui Decebal, răzeşii lui Ştefan, valahii lui Ţepeş, cavalerii lui Mihai, şoimii lui Mircea, vă îndemn să îngenunchem cu toţii, în faţa lui Dumnezeu, ca să treacă pe lîngă noi paharul umplut cu fărădelegile noastre. Ştiu că nici unul dintre voi nu este nepăsător faţă de soarta patriei-mamă. Să ne ridicăm, cu toţii, capul din grijile lumeşti şi privirea din ţărînă, căci ne-am trezit cu o ţară ciopîrţită, împărţită pe la străini şi aceea care a mai rămas este pusă pe tavă străinilor. Toată ţara boceşte, iar cei care ar trebui să aibă grijă de ea, n-au urechi să audă şi nici ochi să vadă.
Ni s-a deschis o poartă, în Europa, ca să cîştigăm o bucată de pîine şi ne-am trezit că ne sînt încălcate grav drepturile. Nu ştiu cine ne-a adus această infecţie: să ne batem joc de noi înşine. Cred că singurul lucru pe care l-am învăţat mai bine este să ne umilim unii pe alţii şi să călcăm valorile strămoşilor în picioare.
Dacă vreţi, îngenunchez eu în faţa voastră şi vă rog să facem ceva pentru urmaşii noştri, căci românii văd scăparea numai peste hotare. Dar, toţi cei care au gustat din pîinea străinilor ştiu bine prin ce umilinţe au trecut.
De la strămoşi am învăţat că, atunci cînd vin vremuri grele peste noi, ne putem uni forţele, ca să scoatem la suprafaţă ce avem mai bun în noi. Eu cred în poporul meu şi cred că bunul Dumnezeu i-a încredinţat ceva măreţ de făcut, nu numai pentru noi, ci pentru întreaga omenire. Toate necazurile care vin peste noi sînt cauzate de faptul că am uitat ce i-am promis lui Dumnezeu. Să facem un om nou şi un pământ nou! Dacă nu sîntem în stare să schimbăm nimic, fiind netrebnici, ne vor mătura apele, ca pe nişte frunze. Cînd eşti legat de materie, pentru ce te zbaţi mai mult, aceea pierzi. Dumnezeu încearcă să-l trezească pe om, luîndu-i din cele pămînteşti, ca să nu-şi prăpădească sufletul. Să luăm aceste încercări ca un avertisment, căci din bătrîni se ştie că acel care este mai mult iubit, este mai mult lovit. Bunul Dumnezeu a avut, în toate timpurile, oamenii săi, dar, din păcate, lumea nu i-a luat în serios.
Mă adresez buneilor noştri, care mai ţin minte obiceiurile. Să le spuneţi nepoţilor din cele strămoşeşti, ca să crească nişte patrioţi adevăraţi.
Vă spun cu adevărat că nici un străin nu va veni să ne scoată din mocirla în care ne aflăm. Numai cu credinţă în Dumnezeu şi în propriile puteri vom pune, peste tot, rînduială. Nu refuzăm tehnologii de la străini, care fac bine ţării, dar, dacă ne învaţă cum să creştem grîul şi să cultivăm via, înseamnă că noi nu avem nici un trecut.
Dacă nimeni nu se întreabă ce avem de făcut şi cum putem schimba situaţia în bine, vom plînge ca nişte copii neputincioşi şi vom aştepta ca cineva să ne aducă o bucată de pîine şi o gură de apă. Nu degeaba se spune că prietenul la nevoie se cunoaşte. În aceste timpuri grele, se cercetează inima omului.
Dragii mei, să ne cerem iertare de la Dumnezeu şi apoi să iertăm şi noi greşiţilor noştri şi să intrăm, cu credinţă, în ziua de mîine şi va fi, cu siguranţă, bine. Numai să credeţi. Dacă nu credeţi, nu se va schimba nimic.
Nu fiţi nepăsători, că celui ce crede cu adevărat, îi va veni Dumnezeu în ajutor.

Alexandru Ştefan